1,360 matches
-
secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele legate de istoria biologică, developmentală și socioculturală a subiectului. Modelul retroactiv Modelul Modelul inițial In anul 1981, Fontaine și Ylieff au
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie că sunt contextuale, consecutive, istorice, externe sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o superioritate evidentă a acesteia în cazurile rezistente și în cele cu recidivă așa după cum ar putea să sugereze cercetările recente. Modelul cognitiv al depresiei după Beck Descrierea modelului Schemele Modelul cognitiv este un model de prelucrare a informației. El postulează existența unor structuri profunde, înconștiente, „schemele”, care sunt reprezentările experienței subiectului. Aceste scheme conțin definiția sinelui, a lumii și a viitorului. Ele formează o „memorie dinamică”, care influențează prelucrarea informației viitoare. Ele pot fi adormite sau activate de evenimente precise
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
teoriile existente pentru a forma terapiile denumite cognitiv-comportamentale. S-a constatat același lucru privitor la existența respondenților parțiali și a recăderilor, asociate cel mai adesea unor probleme de fond legate de personalitate. In cadrul lucrărilor sale despre depresie, Beck a postulat, încă de la debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de personalitate. In cadrul lucrărilor sale despre depresie, Beck a postulat, încă de la debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile și a acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea teoriei schemelor Teoria în legătură cu schemele a urmat aceeași cale de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o manieră corolară dar secundară, schema conține abandonul, care se manifestă în același timp cu carența afectivă. Exigența crescută (a fi perfect pentru a evita critica și pentru a fi susținut) și inhibiția emoțională (self-control pentru a evita critica) sunt postulate ca fiind scheme de compensare a primei scheme destinate să evite activarea schemei carențiale. Terapeutul și pacientul revăd apoi mecanismele de coping. Impreună cu pacientul, el reexaminează aceste coping-uri în legătură cu diferitele aspecte ale istoriei pacientului. Relația cu femeile Terapeutul și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și mai puțin de o a treia generație (Attias-Donfut, 2000, 676). După cum arată studiul efectuat de Attias-Donfut și Segalen (1998), raporturile dintre generații implică Întotdeauna mai mult de două generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
două țări sau grupuri de țări s-ar asocia cu judecăți de valoare privind superioritatea unei societăți și a cetățenilor săi asupra altora. Ar fi teleologică în măsura în care ar specula asupra unor stadii predeterminate de dezvoltare pe care apoi le-ar postula ca fiind necesități istorice de urmat (așa cum a făcut K. Marx atunci când s-a referit la trecerea de la capitalism la socialism și apoi la comunism, prezentându-le pe ultimele în construcții derivabile dintr-o inevitabilitate istorică). Analiza tranziției globale tendențiale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tranziției globale tendențiale și a celei societale de configurare consideră ca dată istoria transformărilor configurate sau în curs de configurare și urmărește să le descrie, să le înțeleagă și astfel să le explice în termeni teoretici corelați, fără însă a postula o teleologie a schimbărilor necesare. O implicație a acestei distincții se referă la modul în care autorii circumscriși mai înainte celor două paradigme de explicare a tranziției de la modernitate la postmodernitate au prezentat teoriile lor. Îndrăznesc astfel să inferez că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care admite aprioric și ideologic structura și antagonismul de clasă, fie cu perseverarea într-o metodologie a stratificării sociale care se autoconfirmă prin tehnicile de diferențiere a categoriilor sociale și a granițelor sociale dintre ele. Apriorismul teoretic și convenționalismul metodologic postulează clase și delimitări, pe când spațiul social acumulează tensiuni sociale și conservă inegalități, categorizări sau diferențieri, dar fără conștiințe individuale realiste ale identificărilor categoriale și în condiții de schimbare rapidă și constantă a pozițiilor individuale și a identificărilor. Stilurile de viață
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care rațiunea ultimă a literaturii se află totdeauna dincolo de ea, în cultural și ideologic. Este simptomatică ecuația postulată între cultural și politic. O alternativă obsedantă la români - cultură sau politică? - e substituită de o complementaritate alternativă între cultural și politic, ceea ce ar presupune o reformă concertată a ambilor termeni. Incompatibilitatea între cultură și politică ar putea fi anulată
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
1. Condamnat iremediabil la condiția de subiect subzistent (subjectum), Dumnezeu devine pentru toți modernii o realitate autonomă. Descartes (1596-1650) vorbește despre causa sui ca „substanța infinită, independentă, în mod suprem inteligentă și puternică” (Responsiones I, IV)2, în timp ce Spinoza (1632-1677) postulează „substanța cu infinite atribute”, Malebranche (1638-1715) tematizează „Ființa infinit perfectă”, iar Leibniz (1646-1716) vorbește despre „rațiunea suficientă” (Principes de la Nature et de la Grace, ¬8). Kant (1724-1804) recunoaște maiapoi doar „fondatorul moral al lumii” (Critica rațiunii practice), iar Hegel (1770-1831) consacră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fac astfel ca ea să aibă nevoie de ajutorul principiilor experienței”5. Kant formulează, totodată, observația că „fizicienii matematicieni” nu se pot lipsi de concepte și principii „metafizice”, concepte cum sunt cele de materie, mișcare, umplerea spațiului sau inerție. Ei postulează de obicei asemenea concepte și principii fără a le cerceta însă sursele a priori 6. Ce spune Kant despre relația dintre metafizica generală și cea specială, dintre filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii? Afirmația care revine în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conceptul central al științei naturii corporale. Deja în „Cuvântul înainte” al cărții, autorul afirma că „fizicienii matematicieni” nu se pot lipsi de principii metafizice cum sunt cel de materie, mișcare, umplere a spațiului. Ei s-ar fi mulțumit totuși să postuleze pur și simplu asemenea principii. fără a le cerceta sursele a priori 26. Sarcina de a întreprinde această cercetare revine metafizicii științei naturii. Prin aceasta, ea constituie fundamentul științei matematice a naturii. Știința matematică a naturii nu s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pot fi gândite, umplute în măsură diferită, fapt prin care spațiul gol își pierde cel puțin necesitatea... „34 Kant admite, ce-i drept, că explicația de tip matematic-mecanic are un avantaj asupra celei metafizic-dinamice, și anume acela că ipotezele care postulează spații intermediare goale ușurează aplicarea matematicii. El apreciază totodată că acest avantaj va trebui să fie plătit de „fizica matematică” cu dublul preț al introducerii unui „concept gol”, cel al impenetrabilității absolute, și cu prețul multiplicării ipotezelor care pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
kantiane”. La Kant necesitatea și universalitatea adevărurilor științei depind de acea sinteză pe care o înfăptuiește apercepția pură. Sinteza devine posibilă datorită identității eului sau a conștiinței de sine, identitate pe care o desemnează termenul apercepție. Or, Kant, susține Motru, postulează pur și simplu o asemenea identitate, ca determinare a conștiinței în genere. În realitate, această identitate va trebui să primească o bază psihologică, empirică. Motru părăsește astfel planul filosofiei transcendentale încercând o critică a conceptelor filosofiei kantiene pe terenul psihologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
această identitate va trebui să primească o bază psihologică, empirică. Motru părăsește astfel planul filosofiei transcendentale încercând o critică a conceptelor filosofiei kantiene pe terenul psihologiei empirice. „Dacă identitatea conștiinței, constatată prin introspecție, nu este una și aceeași cu identitatea postulată de matematică, și aceasta este părerea tuturor oamenilor de știință, atunci insufieiența filosofiei kantiane devine clară pentru oricine.” Admițând că există în genere o unitate a conștiinței, continuă argumentarea lui Motru, aceasta nu poate fi decât una relativă, empirică. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obligatorie). Sandler amintește că, atunci când e vorba de o linie de dezvoltare, pașii făcuți anterior nu dispar. Or, cum nu este deloc sigur că refuzul în fantezie se petrece după refuzul afectului, Sandler consideră că nu ar fi just să postuleze existența unei linii de dezvoltare mergând de la refuzul în acțiune la refuzul afectului și, apoi, până la refuzul în fantezie. 1. Originile mecanismelor de apărare: precursori, prototipuri, nuclee fizicetc "1. Originile mecanismelor de apărare\: precursori, prototipuri, nuclee fizice" Termenul „precursor” se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de importantă cum se crede), iar regresiei i-ar corespunde căutarea de ajutor. După o perioadă de evidențiere și descriere a diferitelor mecanisme psihologice de adaptare, cercetătorii și practicienii se orientează acum spre studiul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a instituționalizat această susținere în timpul unor perioade dureroase ale existenței umane: boala, apropierea morții, decesul unei persoane dragi. Vizitarea bolnavilor a fost întotdeauna considerată o datorie, iar religiile monoteiste o recomandau ca pe o datorie. Dufour-Gompers (1992) reamintește că iudaismul postulează prezența lui Dumnezeu aproape de cel suferind, astfel încât vizitatorului i se cere să se așeze mai jos decât bolnavul, în semn de respect. În creștinism, bolnavul este identificat cu Hristos: „Ceea ce faceți unuia dintr-acești frați ai Mei, Mie îmi faceți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
precizează însă clar că, dacă un comportament de opoziție (apărarea drepturilor legitime, de pildă) face parte din exprimarea sentimentelor, „există în schimb alte comportamente de opoziție care nu aparțin categoriei afirmării. Acestea sunt: provocarea, agresivitatea, violența și, adeseori, sarcasmul”. El postulează chiar „un continuum mergând de la comportamentele neadaptate (supuse), la un pol, la comportamentele adaptate (exprimarea afecțiunii, a opoziției legitime, refuzul unor cereri nerezonabile), în centru, și apoi până la comportamentele neadaptate (agresive) la celălalt pol” (în Mathieu et al., 1977). Prezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Jung). Însă, atunci când vom studia elaborarea visului (capitolul III), vom vedea că opoziția dintre cele două conceptualizări nu este chiar atât de evidentă pe cât pare, întrucât Freud, referindu-se la o cunoaștere simbolică inconștientă, identifică implicit existența cunoașterii inconștiente comune postulate de Jung. Visul este deci indiscutabil calea regală a inconștientului: - pe de o parte, pentru că este produs de inconștient; - iar pe de altă parte, pentru că analiza sa oferă persoanei informații despre viața sa psihică profundă, îi permite să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din activitatea pe care a depus-o. Este un fapt cunoscut de toată lumea, dar noi vom face o analiză mai detaliată. De fapt, somnul ne permite reglarea activității prin alternanța cu perioadele de veghe participând la homeostazia corpului. Modelul homeostatic postulează existența unei stări de echilibru a organismului (homeostazie) și prezența mecanismelor regulatoare, menite să aducă organismul la respectiva stare de echilibru. De exemplu, un exces de luminozitate poate conduce la o diminuare a diametrului pupilei (o lipsă de luminozitate va
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
O în egală măsură ca și de S. În conformitate cu această logică, în experimente se măsoară mărimile de intrare (input) și cele de ieșire (output) și pe această bază, se face interferența asupra a ceea ce se întâmplă în organism, și se postulează diferite variabile intermediare care prin relații matematice devin foarte obiective. Punctul de plecare în teoriile gestaltiste, sunt studiile experimentale asupra percepției ale lui M. Wertheimer (1912) care elaborează legile elaborării percepției. K. Koffka (1924) aplică unele din legile organizării percepției
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]