1,516 matches
-
și materialiste deturnaseră progresul științific și tehnologic de la direcția sa naturală, transformând industrializarea Într-un fenomen disgenic. Astfel, conchidea Moldovan, „nu suntem și nu putem fi contra industrializării, cum nu suntem nici contra muncii, dar trebuie să rămână ca un postulat foarte serios, ca această industrializare să nu fie În detrimentul ci În folosul biologic al capitalului uman”6. În consecință, erau necesare, În opinia sa, măsuri educaționale și „conservatorism În acceptarea progreselor civilizațiunei”7. Învățând din greșelile societăților engleză și germană
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a prestigiului acestor oameni” (ibidem, p. 10). Există, bineînțeles, și alte elite în societate (economice, religioase și intelectuale), dar elita puterii își păstrează specificitatea ei în ordinea politicului. Pentru studierea elitelor politice considerate ca „elite ale puterii”, Lasswell sugerează adoptarea postulatului potrivit căruia orice actor social în interacțiune cu alții caută să maximalizeze, prin acțiunea lui sau prin practici instituționale, rezultatele valorizate (value outcomes). Pentru necesitățile analizei, Lasswell distinge opt categorii de rezultate valorizate care pot intra în discuție: rezultatele acțiunilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
efort, sufletul urcă din nou la Dumnezeu care este cu adevărat deasupra îngerilor care au creat lumea, aceste duhuri supuse greșelii, responsabile de căderea în timp și în materie. Desigur, această întreprindere poate lua mult timp. Totul depinde de ardoarea postulatului de a participa la orgii, partide de desfrâu, incesturi și alte asemenea fapte malefice în ochii partizanilor idealului ascetic și ai moralei moralizatoare. Numai că în acest joc, nimeni nu pierde, toată lumea câștigă: nu există niciun suflet, nicio individualitate care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la principiul că, pentru a pedepsi, a-ți fundamenta deplinele puteri pe trup, trebuie să inventezi o mașină de fabricat culpabilitate: de unde inventarea păcatului originar, această culpă transmisă din generație în generație - prin actul sexual, spune explicit sfântul Augustin -, de unde postulatul libertății, al posibilității unei alegeri, de unde existența unui Dumnezeu care l-a făcut pe om liber dar îi interzice recursul la libertatea lui liberă, ca s-o spunem cu cuvintele lui Rimbaud... Astfel dotat cu liberul arbitru, omul alege să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spectacolul suferinței, al nenorocirii, al mizeriei, al chinului și tristeții condiției umane ducând ineluctabil la moarte. Evident, Pascal deploră această strategie hedonistă a evitării durerii pentru a-i prefera o soluție pe care o consideră a fi mai curajoasă î!): postulatul asupra modalității pariului asupra unui Dumnezeu care, cordial, absolut, ficțiune dormitivă, te scutește să vezi realitatea în față. Aceeași soluție: unul ca filosof în sfârșit edificat, scos din naivitate, celălalt ca amator de basme pentru adormit copiii. Filosofie contra religie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamenul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod insesizabil, ușor, imperceptibil. Să nu ne imaginăm vreun unghi drept, precis, casant, nu, ci un suflu, un capriciu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților dezvoltate care și-au format o cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al identității. Postulatul logic al identității semnifică păstrarea unui înțeles identic al noțiunilor. Deprinderile care rezultă din aplicarea postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor credințe privind statornicirea voinței divine și a practicilor instinctive cu „încrederea în libera discuțiune și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților dezvoltate care și-au format o cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al identității. Postulatul logic al identității semnifică păstrarea unui înțeles identic al noțiunilor. Deprinderile care rezultă din aplicarea postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor credințe privind statornicirea voinței divine și a practicilor instinctive cu „încrederea în libera discuțiune și stabilitatea raționamentului” (Rădulescu-Motru, 1904
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al identității. Postulatul logic al identității semnifică păstrarea unui înțeles identic al noțiunilor. Deprinderile care rezultă din aplicarea postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor credințe privind statornicirea voinței divine și a practicilor instinctive cu „încrederea în libera discuțiune și stabilitatea raționamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, pp. 123-124). Popoarele apusene au supus controlului conștiinței raporturile sociale reglementate anterior de obiceiuri, tradiții, superstiții
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
adesea misterioase, chiar ezoterice (Tellier, 1999). De cele mai multe ori informațiile privind D.O. se limitează la grupul de formare și derivatele lui. Pentru a evita alunecarea în derizoriu cercetătorii insistă (de exemplu Frech, Bell, 1990) pe importanța scopurilor, obiectivelor, principiilor, postulatelor, valorilor și metodologiei D.O. în mai mare măsură decât pe tehnologie. Aceasta din urmă, tehnologia deci, variază după circumstanțe și nevoi punctuale, organizaționale. Evoluția D.O. este legată de evoluția societății în ansamblu. Una din principalele sale scopuri fiind
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cazul acțiunilor individuale raportul dintre costuri și beneficii este mai ușor de estimat, în cazul celor de grup lucrurile sunt mai complicate, intervenind fenomene specifice acțiunii colective, organizării și dinamicii de grup. Teoria clasică a grupurilor are la bază două postulate principale și anume: 1) actorii politici au conduite raționale și 2) grupurile sunt, ca și indivizii, dotate cu voință în sensul că știu să-și definească interesele, să elaboreze strategii și să se mobilizeze pentru a le apăra. Ambele postulate
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
postulate principale și anume: 1) actorii politici au conduite raționale și 2) grupurile sunt, ca și indivizii, dotate cu voință în sensul că știu să-și definească interesele, să elaboreze strategii și să se mobilizeze pentru a le apăra. Ambele postulate sunt discutabile. În ceea ce privește primul postulat, raționalitatea unei acțiuni poate fi privită într-un sens foarte strict - atingerea unui scop - sau în unul mai larg, prin raportare la valori, afecte sau tradiții (sfera raționalității este atât de extinsă încât orice acțiune
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
actorii politici au conduite raționale și 2) grupurile sunt, ca și indivizii, dotate cu voință în sensul că știu să-și definească interesele, să elaboreze strategii și să se mobilizeze pentru a le apăra. Ambele postulate sunt discutabile. În ceea ce privește primul postulat, raționalitatea unei acțiuni poate fi privită într-un sens foarte strict - atingerea unui scop - sau în unul mai larg, prin raportare la valori, afecte sau tradiții (sfera raționalității este atât de extinsă încât orice acțiune poate fi catalogată drept rațională
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
raționalitatea unei acțiuni poate fi privită într-un sens foarte strict - atingerea unui scop - sau în unul mai larg, prin raportare la valori, afecte sau tradiții (sfera raționalității este atât de extinsă încât orice acțiune poate fi catalogată drept rațională). Postulatul secund ignoră paradoxul acțiunii colective, în special dacă ne raportăm la grupuri mari sau latente. Din punctul de vedere al unui membru al unui grup este mai rațional/profitabil să nu participe la o acțiune care presupune costuri: dacă acțiunea
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
ARABIC 8. Un model al participării politice Dincolo de toate acestea, datele empirice arată o variație destul de mare a participării politice în funcție de tipurile de participare. Cum se explică însă aceste diferențe? Abordarea instrumentală a acțiunilor politice de masă se sprijină pe postulatul conform căruia societatea 1) este compusă din cetățeni conștienți de capacitatea lor de influență, 2) care cunosc canalele de exprimare de care dispun și 3) știu să le utilizeze pentru a-și atinge scopurile. Dimensiunile acestui postulat au însă o
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
se sprijină pe postulatul conform căruia societatea 1) este compusă din cetățeni conștienți de capacitatea lor de influență, 2) care cunosc canalele de exprimare de care dispun și 3) știu să le utilizeze pentru a-și atinge scopurile. Dimensiunile acestui postulat au însă o acoperire scăzută în realitate (Denni, Lecomte, 2004, p. 11). Cu excepția votului (cel mai adesea cu o participare mai mare de 50%), restul angajărilor în activități politice constituie cel mai adesea apanajul unei minorități. În funcție de ponderea persoanelor care
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
se manifestă prin ironie și prin demersul metodic și deductiv. „Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan”: iată o pauză recapitulativă a dialogului, punctarea unui stadiu al argumentării și punerea în față a concluziilor provizorii cu principiile, adică cu postulatele admise. Atitudinea e perfect socratică. Un critic de prestigiu râdea nu demult de alți critici care-l comparaseră pe Ilie Moromete cu Socrate. Noi să fim politicoși și să respectăm opinia acelui critic, nerâzând de el. MOLIERE, SAU COMICUL ABSOLUT
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la conceptul de societate civilă. Altfel, chestiunea anteriorității „hoardei”, cum spune Ivasiuc, asupra „contractului”, este una istorică și genetică pe care am declarat de la început că nu o discut. Ideea contractului social nu este, repet, o realitate istorică, ci un postulat abstract prin care se poate înțelege alcătuirea și articulația societății civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ar fi aproape de neconceput să admită - și e tocmai cazul celor mai mulți dintre ei - că nu au făcut decât să răsfoiască opera lui Proust, fără să o citească integral. A treia constrângere privește discursul pe care Îl avem despre cărți. Un postulat implicit al culturii noastre este că e necesar să fi citit cartea ca să vorbești cu o oarecare precizie despre ea. Or, din experiența mea, e Întru totul cu putință să Întreținem o conversație pasionantă În legătură cu o carte pe care nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
inițiați Încă din școală În arta lecturii, adică În aceea de a-și spune părerea despre cărți, cea de a vorbi despre cărțile necitite este complet absentă din programa școlară, ca și nu ar fi fost niciodată adus În discuție postulatul conform căruia este necesar să fi citit o carte ca să vorbești despre ea. Cum să te mai mire atunci emoția lor când sunt Întrebați la examen despre o carte pe care nu o „știu” și nu sunt În stare să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
spune că încercarea de rezolvare a problemei consistenței personalității a constituit preocuparea de bază a fiecăruia dintre cele trei modele propuse de-a lungul timpului pentru măsurarea personalității. În acest scop, modelul trăsăturilor, modelul situaționist și modelul interacționist au propus postulate teoretice distincte și mai ales tehnici și strategii metodologice diferite. Acest fapt a condus consecvent la acumularea unor evidențe empirice foarte eterogene, de multe ori aflate în opoziție reciprocă, întrucât au fost propuse moduri diferite de a demonstra consistența sau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cross-situaționale. În consecință, se poate afirma că, la nivelul abordării psihologice, una dintre cele mai mari dificultăți privind posibilitatea de demonstrare a consistenței personalității a fost dată de lipsa de consens între modelele teoretico-metodologice alternative de abordare, în ceea ce privește identificarea unor postulate teoretice, comun împărtășite, asupra dispozițiilor interne, care eventual să devină axiome în demersurile investigativ-explicative subsecvente. Toate aceste idiosincrazii reflectă starea inițială difuză de la care cercetătorii au plecat și care retroactiv ar putea justifica neînțelegerile și disputele consumate. Numai în acest
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un consens destul de bun în rândul cercetătorilor preocupați de măsurarea personalității. Surprinzător, ea a fost acceptată și promovată pentru o vreme ca unică formă de consistență chiar de autori care inițial se declaraseră situaționiști (vezi Mischel, 1968) și care, conform postulatelor acestui model, considerau că personalitatea nu este consistentă prin natura ei, acest aspect fiind determinat exclusiv de caracteristicile situaționale, dar care în mod eronat au fost omise, constituind ceea ce s-a intitulat „eroarea fundamentală de atribuire” (Ross, 1977). Cu toate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]