349 matches
-
și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica Irodia), ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, în final, rudelor mortului din lumea de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fără limite; p. 147, r. 23 25: „Înțelegem, în sfârșit, critică dăscălească, serioasă, nepărtinitoare și neinteresată, întemeiată pe dreptate și adevăruri științifice și pedagogice” critica în scop nobil, educativ și progresist și întemeiată pe adevăr este întotdeauna de bun augur. POSTUME [FRAGMENT DE AUTOBIOGRAFIE] p. 151, r. 7 : „Întăi și-ntăi, am început a învăța cruce-ajută” educația copiilor are la bază o instruire religioasă, considerată esențială unei bune dezvoltări, fundamentală în formarea acestuia; r. 17 18 : „Un sorcovăț nemțesc plătea tata pe
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din cartea de cetire „Învățătorul copiilor”............................................ ...................................................89 O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor cărți de geografie ....................................90 Răspuns la criticele nedrepte și calomniile înverșunate îndreptate contra cărților noastre de școală de cătră domnul Ioan Pop Florantin ............91 Postume ..................................................... ...........................................94 [Fragment de autobiografie]....................................... ......................................94 Făt-Frumos, fiul iepei ..................................................... ............................94 Dragoste chioară și amoriu ghebos ..................................................... .................95 Azi am bani, azi am parale............................................... ...............................96 Cunoaște-te pre tine însuți............................................... ..............................96 Poezii populare............................................. ............................................97 Rostiri, zicători, cuvinte.............................................. ................................98 Corespondență ..................................................... .....................................99 ANEXĂ Repere biografice
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia despre Eminescu oferă o interpretare de ansamblu a omului și a scriitorului, de la antume la postume, la variante, articole, scrisori, note, însemnări. Tendința de a integra opera eminesciană în contextul literaturii universale și de a o examina în plan comparativ, detectarea unor afinități sau a unor influențe, analiza variantelor particularizează exegeza lui P. Problema relațiilor literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
interbelicului românesc într-o altă lumină decât cea reală, sistematizarea nu întotdeauna fericită a materiei, omisiunile, insuficientă cunoaștere a periodicelor românești, insă admite că spiritul expunerii este caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
preluate din „notesul” lui Eminescu. Variante ale poemelor se găsesc, însă, și în manuscrisele mai vechi ale poetului pe care el nu și le mai vede din 1883; asta îl face pe Perpessicius, în 1958, când editează notele sale la postumele eminesciene (vol. V din OPERE, p. 387 și 397) să pună dilema: „sau va fi existat o ultimă transcriere-Eminescu a poeziei, sau cel care a copiat în 1889, pentru Fântâna Blandusiei, a căutat să fie cât mai credincios indicațiilor manuscrisului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Lumina de la răsărit. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot în opera poetului, înconjurând, însă, un chip feminin într-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș în 1902. Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, în editarea lui Perpessicius : Stau în cerdacul tău...Noaptea-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scenă Ioan Scurtu, ardelean de asemenea, inflexibil antimaiorescian până la un punct, apoi colaborator cu acesta, devenind repede mare editor al lui Eminescu. Nu edițiile Maiorescu ce reiau stereotip cele vreo 70 de poezii eminesciene ci completitudinea operei, și mai ales postumele vor contribuii la configurarea genialității lui Eminescu. Această genialitate a fost mai întâi trâmbițată și abia apoi s-a confirmat. în fond, însă, nu este vorba de recunoașterea ei sub forma unei pensii,etc.ci pur și simplu de cunoaștere
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bine acest segment al creației eminesciene în poeziile postume, acelea care n au trecut prin prea multe mâini interpretative. Cu atât mai ciudat mi se pare că dl. Răzvan Codreanu nu vede, n-aude: dânsul citește și citează chiar din postume. Ca să vă dați, însă, seama ce efecte pot avea afirmațiile dânsului, citez câteva ecouri la textul pe care și l-a postat pe INTERNET: „Era necesara o astfel de pozitie. M-am saturat și eu de abordări amatoriste și/sau
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fost în Norvegia, în anii 1913-1914, am avut gânduri proprii, cel puțin așa mi se pare acum. Vreau să zic, așa îmi apar acum lucrurile, că s-ar fi născut atunci în mine noi mișcări ale gândirii.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914-1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 51.) 25 (Hg.) M. Nedo, M. Ranchetti, Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, p. 105. 26 Brian McGuiness, op. cit., pp. 308-309. 27 Este vorba, în primul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost în Norvegia, în anii 1913-1914, am avut gânduri proprii, cel puțin așa mi se pare acum. Vreau să zic, așa îmi apar acum lucrurile, că s-ar fi născut atunci în mine noi mișcări ale gândirii.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914-1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 51.) 25 (Hg.) M. Nedo, M. Ranchetti, Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, p. 105. 26 Brian McGuiness, op. cit., pp. 308-309. 27 Este vorba, în primul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Iată și o altă variantă, într-o însemnare din anul 1942: „Un om este prizonier într-o cameră dacă ușa este descuiată și se deschide înspre interior; lui nu-i vine însă ideea să tragă, în loc să împingă.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914-1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 89.) 10 Ibidem, p. 67. 11 L. Wittgenstein, Caietul albastru, traducere de M. Dumitru, M. Flonta, A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 58. 12 L. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Vezi M. O’C Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 166. 35 Vezi R. Rhees, „Postscript,“ în (ed.) F. A. Flowers III, Portraits of Wittgenstein, vol. 3, Thoemmes Press, Bristol, p. 275. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 373 36 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914-1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 120. 37 R. Rhees, op. cit., p. 279. 38 Vezi M. O’C. Drury, în op. cit., p. 161. 39 L. Wittgenstein, Însemnări postumeă, pp. 26-27. Mai târziu (1947
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
universitare, unele foarte solide, citabile, cunoscute mai peste tot (D.D. Roșca și Liviu Rusu, îndeosebi 1). Momentul următor, al lui Tudor Vianu, parcurge aceleași etape: o însumare de cunoștințe estetico-literare și o trecere finală spre o sinteză personală. Volumul de Postume (1966) 2 dă, după noi, adevărata dimensiune a acestui estetician: Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic și Tezele unei Filozofii a operei arată în mod limpede posibilitățile creatoare ale lui Tudor Vianu. Practicând pe scară tot mai largă, pe de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de personalități și certuri, care ar contribui la vrajbă și dușmănie între frați”. Rubrici de interes literar-cultural: „Foișoara”, „Litere-Artă-Știință”, „Informațiuni”, „Bibliografie”, „Poșta redacției”. Beletristica ocupă un loc important în sumare. Pentru poezie se rețin numele Mariei Cunțan (se publică și postume) și al lui Al. T. Stamadiad. Întrucâtva mai substanțial apare sectorul de proză, unde alături de Constanța Hodoș (nuvela Jurământul, un fragment din romanul Din carnetul unui medic ș.a.), Ion Gorun, Al. Cazaban ș.a. figurează Gala Galaction cu povestirea Hârcă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
București. M. mai este autorul unor dramatizări pe subiecte biblice: Umbra lui Christ (1914), Quo vadis (1915), ambele după H. Sienkiewicz, și al unor prelucrări după Molière. SCRIERI: Eminescu comemorativ, Iași, 1909; Filosoful Conta. Viața și opera. Poeziile. Cugetările lui postume, Iași, [1910]; Caragiale. Omul și opera, Iași, 1912; Artistul reginei (Grigore Manolescu), Iași, [1913]; Eminescu în fața justiției, București, 1914; Umbra lui Christ, București, 1914; Veronica Micle, muza lui Eminescu, București, 1914; Quo vadis, București, 1915; Delavrancea apărând pe Caragiale, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
București, 2001; Pagini de jurnal. Pagini literare, îngr. Sofia Șincan, București, 2002; Noi, latinii Bizanțului, îngr. Sofia Șincan, București, 2003. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 545-546; Florentin Popescu, Dionisie Șincan sau Verba non volant, TMS, 2002, 1; Horia Gârbea, Postumele reale și inventate, LCF, 2003, 4; Marina Spalas, Vorbe, vorbe, vorbe, dar rămâne Omul, LCF, 2003, 24. C. M. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
publicat de I. Scurtu cu titlul Despre politica de deznaționalizare.î 3 Prin revoluționarism înțeleg ideologia rezultată din concepțiile Revoluției Franceze de la sfârșitul veacului al XVIII-lea. E interesantă, din acest punct de vedere, poema sa Mureșanu din 1869 (vezi Postumele lui Eminescu), în care "e pătruns de curățenia idealelor, când nu era încă rănit de-ndoială", cum zice singur într-o însemnare scrisă de el însuși, mai târziu, pe manuscrisul acestei postume. Vezi în privința aceasta și G. Ibrăileanu: Scriitori și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de vedere, poema sa Mureșanu din 1869 (vezi Postumele lui Eminescu), în care "e pătruns de curățenia idealelor, când nu era încă rănit de-ndoială", cum zice singur într-o însemnare scrisă de el însuși, mai târziu, pe manuscrisul acestei postume. Vezi în privința aceasta și G. Ibrăileanu: Scriitori și curente. 1876, despre "Influența Austriacă", Eminescu nu mai face nici o concesie "revoluționarismului". El dezvoltă acum pe larg teoria domniei absolute, singura formă bună de guvernămînt 1. Acum el nu mai are o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care era cu adevărat un bun cunoscător al secretelor medicale inavuabile ale anilor de la începutul secolului precedent. Nu dădea nume, desigur, dar secretele erau încă vii, circulau, mai ales pentru un dermatolog de talia marelui profesor, încât realitatea, oricât de postumă va fi fost, devenea o realitate renăscută. Cerere de internare la Ospiciul Golia Oricum, arhivele nu infirmă deși nici nu confirmă acest caracter relativ "privat" al instituției neuropsihiatrice de la Golia. Însăși istoria oficială a acestui institut era mai puțin oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
participa la respectiva conferință. Uneori, recunoașterea compatrioților vine după moartea savanților. Așa s-a întâmplat și cu profesorul Stahl. Studenții anului 2000 redescoperă cu interes o operă de mare complexitate. S-au reeditat unele lucrări și s-au publicat unele postume, s-au scris mai multe studii despre opera sa. La o conferință ținută la Institutul de Științe Politice al Universității din București, fostul președinte al României, dl Ion Iliescu, s-a folosit pe larg de teoria modului de producție tributal
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu mai este asumată la nivel metafizic sau visceral, ci exclusiv în planul conștiinței și, prin urmare, compensată printr-o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica postumelor lui Lucian Blaga și în baladescul lui Radu Stanca, toate acestea plasând lirismul lui V. sub zodia unui romantism trecut prin filtrul reflexivității ori chiar al autoironiei. Sub aspect retoric, poemele cunosc două tipuri de construcție. Primul urmează clasica structură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
trecutului este adevăratul cult al lui Bacovia, pe care revista îl întreține, încă de la apariția ei, prin diferite mijloace: numere dedicate parțial sau integral marelui poet (10/1966, 9/1973, 3/1975, 3/1977, 9/1991, 10/1992), publicarea unor postume inedite (între care Divagări utile, 10/1966), a unor poeme închinate lui de poeți contemporani și a unor traduceri din opera sa (de pildă cele în franceză, aparținând lui Romulus Vulpescu și lui Emanoil Marcu), înființarea unor rubrici speciale („Bacoviana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
poleit de melancolia soarelui...". 376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei eminesciene, cea din antume și cea din postume. 377 Apud Jean Pierrot, The Decadent Imagination 1880-1900, traducere de Derek Cotman, The University of Chicago Press, Chicago and Londra, 1981, p. 61. 378 Sigmund Freud, Opere 3. Psihologia inconștientului, colecție coordonată de Vasile Dem. Zamfirescu, traducere din limba germană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]