352 matches
-
Divine Fury: A history of Genius, Basic Books, New York, 2010. 75 Jefferson, Genius in France, "Introduction" § 222. 76 Ibidem, capitolul 13 "Exemplarity and Performance in Literature for Children" § 3514. 77 Ibidem, § 3596. 78 Tudor Vianu, "Istoria ideii de geniu", în Postume, Editura Pentru Literatură, București, 1967, pp. 5-96. Tot lui Vianu i se datorează o altă tentativă de cartografiere a genialității în spațiul românesc, desfășurată în aceiași parametri și rămasă tot neîncheiată, aceea a lui Radu Tomoiagă, autor al unei teze
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Constantinopol. De ce? Pentru că sprijinea politica creștină a germanilor contra celei a lui Mavrocordat, reprezentantul intereselor turcești în țară. Starea de supușenie a românilor o înțelegem mai bine din spusele istoricului Alexandru PapadopolCalimah, care, având și preocupări literare, din scrierile sale postume desprindem rândurile următoare pe care ni le oferă G. Ursu („Tecuciul literar", studiu de istorie, p. 32): „Domnii cu fes în cap, sărutau piciorul Sultanului luând investitura; ei sărutau încă piciorul Hanilor Crimeei, piciorul Vizirului, piciorul lui Seikul Islam, poalele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
spre metafizică într-un moment cînd, în alte părți, poezia se orientează către recuperarea realului. Dar un poet ca Blaga mai poate fi oricînd descoperit; e suficient să variem sistemul de lectură. Astfel, recent, unii critici Ťtematiștiť îl descoperă în postume ca pe un mare poet erotic, însă mitul modern al poeziei blagiene se restituie treptat pe măsură ce iese la iveală marele poet expresionist european". Izbită însă de un discredit acut se arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
echivala cu mărturisirea intenției de a oferi prin dicționar imaginea "publică" a scriitorului (nu și a jurnalistului). Din lista de cuvinte lipsesc astfel numeroși termeni "marginali" - arhaisme, neologisme, cuvinte populare și colocviale - pe care îi descoperim în diversitatea lexicală a postumelor și a publicisticii eminesciene. Junimismul caracudă și familia sa lexicală (caracudesc, caracudistic) apar în versurile glumețe cuprinse în vol. IV al Operelor (Caracuda în război, Cîntec caracudesc, Felicitare lui Samson Bodnărescu) și le găsim foarte ușor în textul reprodus pe
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
Iohana. Tulburătoare sînt Maud (că moment al erosului împlinit) și Leia (că eșec al unei iubiri repede sugrumate). Editorul, care semnează și o prea lungă prefață, avea de optat între cele două versiuni ale românului, cea din 1945 și cea postuma din 1967, care are la bază un exemplar cu modificările autorului păstrat de fiul său Marcel Aderca. Deși sînt critici literări care consideră superioară versiunea din 1945, editorul a optat pentru cea din 1967, dat fiind faptul că reprezintă, totuși
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
cotidiene; poezia lui se rezumă la antume, adică la acele texte apărute cît timp a trait poetul însuși; publicistica politică rămîne în umbră, curentul eminescian, sesizat de Ibrăileanu, fiind exclusiv poetic. Al doilea Eminescu începe să se impună după descoperirea postumelor, pe care Maiorescu le donase în 1902 Bibliotecii Academiei, fără să fi avut curiozitatea de a le cîți. A fost nevoie de cîteva decenii pentru că acest tezaur să fie cunoscut și recunoscut. Opoziția a fost energică. În perioada interbelică se
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
să-i citească lucrările. În 1950 părăsise literatura română, ocupându-se de filozofie, în special de filozofia germană. Probabil că astfel ajunge să studieze profund poezia lui Eminescu despre care se pronunță foarte sever, marele poet (posibil) fiind identificat în Postume (anticipând studiul Poezia lui Eminescu). Ce va fi crezut oare Vianu (apărător convins al antumelor, ca și G. Ibrăileanu) despre opinia foarte personală a lui I. Negoitescu, ce se află în deplină contradicție cu a sa? Dar independent de această
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
ca doi poeți care se deosebesc radical. Maiorescu l-a creat pe poetul antumelor, al unei lirici romantice puternic marcată de clasicism, în forme corecte gramatical și meticulos elaborate, în care imaginația se autocontrolează. Pe Maiorescu nu l-au interesat postumele (dăruite Bibliotecii Academiei, cum se știe, într-o ladă niciodată deschisă de către critic); în ele era un Eminescu nefinisat, a cărui voință nu se impusese pînă la capăt, uneori confuz ideatic și mai mereu nedisciplinat formal. Ibrăileanu și Chendi împărtășeau
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
critic); în ele era un Eminescu nefinisat, a cărui voință nu se impusese pînă la capăt, uneori confuz ideatic și mai mereu nedisciplinat formal. Ibrăileanu și Chendi împărtășeau aceeași perspectivă critică și chiar și Vianu în eseul din 1926. Descoperirea postumelor (și publicarea lor, mai ales în ediția Perpessicius) a schimbat complet acest punct de vedere. Mai întîi Călinescu și apoi Negoițescu (îi numesc doar pe cei foarte importanți) au avut revelația unui romantic de o cu totul altă factură, nu
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
de la Mănăstirea Dealu stă scris: „"Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei"”. Au rămas mai multe portrete înfățișându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele postume. Într-o ipostază mai tânără este prezentat la mănăstirea Căluiul, apoi și la Biserica Domnească din Târgoviște. Ambele prezintă costumul domnesc în întregime. În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
seacă și se prefac în gând; / În viață și-n fântână vezi umbrele pe fund / Ca siluete șterse-n oglinzile de praf»). Dotat, dar inegal, poetul ar merita, poate, o reeditare antologică (la care s-ar putea adăuga și câteva postume). În «Istoria...» sa, Călinescu îl înregistrează în treacăt, calificîndu-l drept «serafic, muzical, dar monoton». Rânduri mai consistente îi va dedica Ovidiu Papadima (pe atunci cronicarul literar al Gândirii) într-o carte a cărei reeditare ar fi oportună: «Creatorii și lumea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
fie citite. Alte noțiuni sunt ediție princeps care se referă la prima ediție a unei cărți, ediția bibliofila că varianta unei lucrări deosebite, tipărită în condiții grafice/artistice optime, pe hârtie de calitate, cu legături și ilustrații de excepție, ediția postuma care se referă la tipărirea unei opere după moartea autorului și ediția antuma care e o lucrare realizată în timpul vieții autorului. Biblioteconomia este o disciplină în cadrul bibliologiei care studiază organizarea și funcționarea bibliotecii, a operațiilor tehnice de inventariere și evidențiere
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
trimisă la tipar ediția a IV-a a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Titu Maiorescu, intitulat " Poetul Eminescu". Opera poetică eminesciană are o zonă antumă, a poemelor publicate în timpul vieții marelui poet, și o alta postumă, a poemelor publicate după moartea sa. Dacă privim opera poetică a lui Mihai Eminescu din perspectiva comparativă a istoriei literare și ținând cont de criteriul cronologic, poetul face parte din ceea ce, în Europa, poartă numele de a doua generație romantică
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
cercetarea teatrului popular. Mai puțin cunoscută a rămas, însă, activitatea substanțială pe care a desfășurat-o în domeniile bibliologiei, biblioteconomiei sau a istoriei tipăriturilor vechi. În anul 1928 s-a căsătorit cu fosta sa colegă de facultate Maria Lipăneanu (1901-1967). "Postume:" "Colaborator:"
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
în fostul lagăr socialist” - I. Muslea). În decembrie 2000, a apărut volumul antologic „Poeme” în traducerea lui Andrei Zanca la editura Univers." Tunneleffekt." Mit einem Nachwort "Fragmente zu einer posthumen Poetik", („Efectul tunel. Cu o postfață: Fragmente pentru o poetică postumă”), Druckhaus Galrev, Berlin 2000; "Lippe Lust. Poesia erotica" („Buză plăcere. Poesia erotica”); Weiße Gegend, Gedichte, („Meleag alb, poezii”) ambele: Buch&medi@ GmbH, Lyrik-Edition 2000, Hrsg. Heinz Ludwig Arnold, München 2000. Der Verweser. Ein Geisterroman („Der Verweser. Un roman despre spirite
Dieter Schlesak () [Corola-website/Science/307435_a_308764]
-
distanță de 100 de km. Este arestat din nou în octombrie si reinternat in același lagăr. Încetează din viață pe 29 decembrie 1944. În amintirea sa, la Orșova se organizează Festivalul interetnic de cântec și dansuri tradiționale „Otto Alscher”. Antume: Postume și republicări: Articolul se bazează pe cercetările întreprinse de Helga Korodi, folosind următoarea documentație:
Otto Alscher () [Corola-website/Science/309696_a_311025]
-
Tatuajele nu se lasă la garderobă" (1982), "Geneza" (1983)și "Întalnirea" (1989). Factura acestor romane este preponderent bazată pe fapte istorice. a publicat două eseuri monografice, consacrate unor plasticieni: "Petru Abrudan" (1942,reeditat în 1969) și "Raoul Șorban" (1942). Bibliografie postuma: "Întoarcerea" (poezii, 2009); "Cultură și tradiție" (publicistică, 2012). Prin materie epică, prin problematică, prin factura stilistică, romanele lui Francisc Păcurariu se înscriu în tradițiile realismului ardelenesc. Proza lui Francisc Păcurariu se înscrie pe linia tradițională, care își trage calitățile îndeosebi
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
pentru SĂ, având la bază poemul compus de poetul comunist Willi Bredel. Acesta și-a compus versiunea originală pentru organizația paramilitară „Roter Frontkämpferbund” a Partidului Comunist German (în ; abreviat, RFB). Ingeborg Wessel, sora lui Horst, a relatat că prima publicare postuma a poemului, în cotidianul partidului nazist "Völkischer Beobachter", a avut mențiunea „Salutul lui Horst Wessel către Germania viitoare”; poemul a devenit imnul oficial al partidului nazist german NSDAP . Versurile lui Wessel au fost puse pe melodia cântecului popular „"Der Abenteurer
Horst-Wessel-Lied () [Corola-website/Science/319393_a_320722]
-
Ștefănescu, "Ștefan Petică și poezia absenței", în « Luceafărul », XIII, nr. 27 (427), 4 iulie 1970, p. 2. TĂBĂCARU 1918: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică", în « Neamul românesc », XIII, nr. 327 (Iași), 26 noiembrie 1918, p.2. TĂBĂCARU 1919: Grigore Tăbăcaru, "Notiță (Postumele lui Șt. Petică: Între luptă și vis, poeme în proză și versuri)", în « Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
ÎI Emanuel, Principe al Bavariei, căruia Albinoni i-a dedicat un set de douăsprezece concerte, l-a invitat să conducă Opera princiara. În 1742 o colecție de sonate pentu vioară ale lui Albinoni au fost publicate în Franța că opera postuma, și cercetătorii au presupus multă vreme că aceasta înseamnă că Albinoni a decedat în această perioadă. Totuși se pare că a continuat să trăiască în Veneția, în anonimat; o înregistrare din parohia Sân Barnaba, unde s-a născut, indică că
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
arte grafice "Carol Göbl", București, 1904, III+345 p. 29. "Vartolomei Mazerean, Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa", "edată de Sim. Fl. Marian", Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1904, IV+59 p. Ediții "princeps "postume 30. "Hore și chiuituri din Bucovina, adunate de... ", ediție îngrijită de Liviu Marian, Academia Română, Librăria "Socec" "et comp"., București, 1910, XIX+182 p. 31. "Istoria literaturii române din Bucovina", Fundația Culturală "Leca Morariu", Tipografia "ROF", Suceava, 2007, 78 p. 32
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
Pitești, membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1976) și inițiatorul Cenaclului „"Ioan Andreescu"” (1976). Se poate spune ca Gheorghe Pantelie a fost formator de opinie și a fost beneficiarul unor importante recunoașteri comunitare autume și postume. Gheorghe Pantelie deține Premiul Național pentru Pictură din anul 1974. Gheorghe Pantelie s-a născut la Pitești în data de 25 decembrie 1941. A urmat cursurile Școlii Medii nr.3 din Pitești după care a absolvit în anul 1963 Colegiul
Gheorghe Pantelie () [Corola-website/Science/328883_a_330212]
-
Pitești, membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1976) și inițiatorul Cenaclului „"Ioan Andreescu"” (1976). Se poate spune ca Gheorghe Pantelie a fost formator de opinie și a fost beneficiarul de importante recunoașteri comunitare autume și postume. Gheorghe Pantelie deține Premiul Național pentru Pictură din anul 1974. În data de 18 februarie 2008 maestrul Gheorghe Pantelie se stinge din viață ca urmare a unor mai vechi probleme cardiace.
Gheorghe Pantelie () [Corola-website/Science/328883_a_330212]
-
Împărăteasă-mamă”( 태후). Toți acești termeni indică faptul că Goryeo era condus ca un imperiu. După invaziile mongole, toți acești termeni au fost interziși de către conducătorii mongoli, iar monarhii Goryeo erau nevoiți să adauge caracterul 충 “Chung” care însemna loial, în numele postume. De aceea, regii de după Wonjong, și până la Gongmin au titulatura Chung în față. Cum puterea mongolilor a scăzut, regii nu au mai folosit Chung dar tot nu au putut să restaureze numele de templu pentru regi, pentru că Yuan era încă
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
în proză rimată și ritmată care abordează diverse teme: proverbe, zicători, reguli gramaticale, ghicitori, povești etc), intitulată Mağma' al-baḥrayn "La întretăierea celor două mări". Lucrarea a avut succes și după moartea sa, cunoscând mai multe ediții, printre care și două postume, publicate de fiul său Ibrăhīm al-Yăziğī. De asemenea, scriitorul a alcătuit un mic tratat de medicină pentru toți în proză rimată, după moda întâlnită în perioada veche: "al-ḥağar al-karīm fī aț-țibb al-qadīm" "Piatra prețioasă, despre vechea medicină". Printre celelalte lucrări
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]