1,960 matches
-
Mircea Bârsan. Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac au fost condamnați la Canal, în '52-'53, pentru că luaseră parte la audiții muzicale. Unde? În sediul ambasadei engleze. Un muzician neauzit, un autor nepublicat, mut ca o lebădă, așteptînd ce iluzie! cîntecul postum, vocea postumă. Murea la Sighet, în '53, istoricul Gh. I. Brătianu. Într-o baltă de sînge. "Vai de țara care își omoară istoricii și poeții", repeta tatăl meu. Prokofiev/ Șostakovici/ Haciaturian/ Prokofiev/ Șosta... Aveau loc "șe'ințe de lămurire", conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac au fost condamnați la Canal, în '52-'53, pentru că luaseră parte la audiții muzicale. Unde? În sediul ambasadei engleze. Un muzician neauzit, un autor nepublicat, mut ca o lebădă, așteptînd ce iluzie! cîntecul postum, vocea postumă. Murea la Sighet, în '53, istoricul Gh. I. Brătianu. Într-o baltă de sînge. "Vai de țara care își omoară istoricii și poeții", repeta tatăl meu. Prokofiev/ Șostakovici/ Haciaturian/ Prokofiev/ Șosta... Aveau loc "șe'ințe de lămurire", conduse de analfabeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Maniu compromiși. Sper să se înregistreze pe caseta ta, Șichy, ce-ți spun acum: a fost literatură de sertar, în timpul proletcultului. Capodopere de sertar. Lucian Blaga a terminat Hronicul și cîntecul vîrstelor în '46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui Radu Gyr. Se transmiteau prin morse, din celulă în celulă. De-un timp, Tano nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc cu o densitate de inteligență, încât părinții au și renunțat la drepturile paternale în favoarea cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al unei persoane de sex feminin, cu talia de 170 cm, țesutul musculo-adipos normal dezvoltat. Semnele morții reale: lividități cadaverice închise la culoare, fiind dispuse pe părțile declive dorsal, în stadiul de imbibiție; rigiditate generalizată; semne putrefactive început de circulație postumă la nivelul trunchiului și rădăcina membrelor. Semne de violență: nu prezintă. Semne de tratament medical: nu prezintă. Semne diverse: tegumentele mâinilor și picioarelor sunt albite, încrețite și îndurate pe cale de detașare; depozit de mâl pe tegumentele mâinilor și membrelor inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se afle în orice bibliotecă: Mihai Eminescu - dicționar cronologic. Cartea aceea are un caracter documentar, cuprinzând toate informațiile care ne-au rămas în legătură cu poetul. Autorul ar fi dat dovadă de înțelepciune dacă s-ar fi mulțumit cu statutul de secretar postum al lui Eminescu, remarcându-se prin conștiinciozitate și rigoare într-o țară a surâzătoarei superficialități. Iată însă că el s-a ambiționat să și filozofeze pe marginea biografiei și a operei eminesciene, postură pentru care nu are însușirile necesare. Așa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul teluric...“ „Arealul ființării permanente a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intra ulterior în folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia 51. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul judecător, gest de orgoliu impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici despre condamnarea lui, nici despre o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui Iuda”. Imediat după predarea lui Isus, Iuda, ajuns „pe culmile disperării”, începe să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a se păstra din ei doar câte-o pagină, pe ici și pe colo, plus cărțile sale de versuri și de publicistică, în întregime (se aflase, după aceea, că fiul său mezin picase bacul, în prima sesiune, din cauza unui poem postum de Eminescu, pe care nu știuse cum să-l abordeze). Nu supăraseră și nu revoltaseră pe nimeni asemenea idei originale și, chiar dacă i se mai trimiseseră câteva scrisori deschise, din provincie, spre a fi tras prietenește de mânecă sau de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o să se termine niciodată. Teodora Stanciu 1 Cartea se intitulează Portrete, a apărut la Editura Elion din București, în anul 2002. Portretul lui George Enescu este cel care deschide volumul (p. 9-18). Cu o adăugire, același portret deschide și volumul postum Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Contemporanii mei. Portrete, Editura Niculescu, București, 2008 (p. 7-18).
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
un balast peiorativ nu e puțin lucru. E ca și cum te-ai apuca să le vorbești oamenilor despre niște arătări periculoase care au avut proasta inspirație de a susține numai idei retrograde și antiprogresiste, dar care acum, drept semn de căință postumă pentru greșelile din trecut, au măcar buna-cuviință de a sta îngropate acolo. Nimic nu le mai poate reînvia, nici măcar o carte doctă și sobră ca aceea a lui Ioan Stanomir, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității București
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
al fostului prim-ministru francez și lider al partidului socialist, Michel Rocard, readuce în discuție o teză a lui Karl Marx referitoare la evoluția economiei. Rocard atrage atenția că Marx n-a fost contra economiei de piață. în opera lui postumă, Bazele criticii economiei politice, tradusă târziu, abia după jumătatea secolului XX, în țările europene (în Franța, în 1968), Marx insista pe ideea că financiarul va trece înaintea economicului. Scrie Rocard: "Marx anunță o criză mai gravă decât toate, constând în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed tip Homer, în calitate de voce postumă, preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înăditurile și rupturile și nici măcar amalgamul și urzeala de variațiuni diverse despre aceleași legende și povestiri. Protagonistul
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
puteți vedea și în recentul mare dicționar de scriitori români scos la Academie - și chiar în recentele manuale școlare "alternative" (dar în cazul lui Eminescu foarte concordante). Se vorbește, așadar, mai ales despre poet - și mai ales despre poeziile sale postume, pe care "n-a apucat să și le publice singur", cum s-a solidificat șablonul - ziaristul Eminescu este un om robit muncii, orbit de idei naționaliste, xenofobia populând, ca termen, mai toate abordările din presa centrală ori centralistă ce i
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
tragici, ori creștinismul nu este o religie sublimă. Miracolul creștin îi scutește pe credincioși de suferința tragică. Creștinul are mereu o portiță de scăpare, de aceea pentru el nici o situație umană nu este iremediabil pierdută: mereu va exista posibilitatea mîntuirii postume. Mai precis, dacă a trăi tragic înseamnă să-ți asumi conștient prăbușirea, atunci creștinii nu sunt sublimi decît pe secvențe scurte din viață. Căci, luată în întregul ei, viața unui creștin nu poate fi tragică, și asta fiindcă nu satisface
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
totul amendat, ci numai, în spiritul unui cartezianism fără cusur, temperat: "Primul care a obiectat la valabilitatea tezei lui Negoițescu a fost Petru Creția, bazându-se pe observațiile lui ca editor al poeziilor: ŤCe facem cu uriașa cantitate de material postum care constituie redactările succesive care au dus la poeziile antume ? ť Cu alte cuvinte, teza nu s-ar sprijini nici pe texte, nici pe psihologia poetului. Creția neagă și împărțirea, consacrată de Perpessicius, între antume și postume. Obiecției lui Creția
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
cantitate de material postum care constituie redactările succesive care au dus la poeziile antume ? ť Cu alte cuvinte, teza nu s-ar sprijini nici pe texte, nici pe psihologia poetului. Creția neagă și împărțirea, consacrată de Perpessicius, între antume și postume. Obiecției lui Creția i se poate la rândul ei obiecta că faptul de a le fi conceput și redactat în același timp, dintr-un impuls creator probabil unic, ori de a fi reluat mereu lucrul asupra lor, neconferind niciunui text
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
Marineasa, Daniel Vighi și Marcel Tolcea, s-a ocupat de îngrijirea volumului Eu însumi de Ion Monoran: poet dispărut la patruzeci de ani, în decembrie 1993, cu puțin înainte de apariția primei sale cărți. După trei luștri de la acest debut editorial postum, recuperarea este pândită de un risc dublu: al amiciției neselective și al comemorării pioase, non-critice. Nemaicitind nimic, până de curând, din versurile publicate sau nepublicate ale lui Ion Monoran, surpriza descoperirii unui poet pe cât de original, pe atât de proaspăt
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
de seamă, după ordinea alfabetului chirilic simplificat, înăbușise vocea sîngelui albastru. O recuperare, fie și pîndită, la tot pasul, de umori și de retezări piezișe de prestigiu, se cerea, pesemne, făcută. Și bine spune Ghibănescu, editorul, să zicem, acestei opere postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și, alături de el, toți ca unul, poporul. Nu, continuu vinovați de iscodiri și uneltiri, boierii. Poate, spune tot el, fiindcă boierii
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
și că "Wagner este o mare calamitate pentru muzică", și asta de-a lungul unei cărți care abundă în împunsături de un sarcasm ce nu pare să cunoască granița decenței - cînd așadar îți îngropi maestrul sub o crustă de invective postume, impresia pe care o faci e una de francă și indubitabilă patologie. Prima reacție este să-ți spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo, și asta fiindcă
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
a anunțat, luni, câștigătorii premiului Nobel pentru medicină pe 2011, a spus că nu era la curent cu faptul că unul dintre laureați, canadianul Ralph Steinman, decedase cu trei zile înainte, dar că își menține decizia, deși regulamentul interzice atribuirea postumă a acestui trofeu. Göran Hansson, secretarul Comitetului Nobel pentru medicină, a anunțat că decesul cercetătorului canadian Ralph Steinman, unul dintre cei trei laureați ai premiului Nobel pentru medicină pe 2011, anunțați luni, "nu pune sub semnul întrebării atribuirea premiului". Este
A murit câștigătorul Premiului Nobel pentru medicină pe 2011. Ralph Steinman nu a mai apucat să își ridice premiul () [Corola-journal/Journalistic/68794_a_70119]
-
Sorin Lavric Judecat sub unghiul destinului postum pe care îl au cărțile sale, Vasile Lucaciu e departe de a fi un răsfățat al sorții. Memoria culturală nu i-a reținut aproape nimic din textele și discursurile ținute, excepție făcînd Memorandumul pe care l-a semnat în 1892
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
mama lui au valoarea unui angajament, despărțirea nu poate fi decât temporară, iar fiul își roagă mama să aibă răbdare și să-l aștepte așa cum s-au înțeles. Pentru că va veni negreșit, pentru că moartea este de neconceput fără această reîntâlnire postumă care reface o legătură la fel de veche ca și Creația. Filmul lui Sokurov realizează complexitatea acestei legături mamă-fiu într-o dimensiune dificil de recuperat și de acceptat, aceea a despărțirii pe care o reprezintă moartea. Ceea ce face din filmul lui Sokurov
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
de plante și a legumelor proaspete pe care le fierbe chiar el pe aburi", notează Sanda Stolojan. El respectă dietele prescrise de doctori, ba, mai mult, cu spiritul lui excesiv, le duce mai departe; Simone Boué observa, cu afectuoasă ironie postumă, că partenerul ei de viață "c'etait un grand, grand adepte de La Vie Claire", făcînd cumpărăturile la magazinele cu hrană ecologică și mîncînd numai lucruri proaspete. Dacă pleca la Dieppe, în cuibul lui de pasăre, arunca tot conținutul frigiderului din
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]