1,812 matches
-
care l-a avut și care a trăit 40 de ani. Traian se pregătește să potcovească un cal iar eu sunt spectator. Cu unelte speciale îi taie unghiile deoarece îl supără pe căluț și cu câteva mișcări îi pune o potcoava nou nouța! :) Valeria, soția lui Traian, mă supune și ea la acelasi tir de intrebari la care fac față cu brio. Încă ploua mărunt dar pornesc cu pași mari spre traseul cu triunghi roșu pe care l-am zărit un
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsosu-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește, întreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască, banul De cald a
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358199_a_359528]
-
cine naiba să ne mai respecte?... Era să-mi scape, Herr Leutnant, tocmai mie, ofițer de cavalerie, îmi spusese, așadar, la a doua întrevedere Rennhoff, era să-mi scape faptul că pe lista voastră n-ați trecut caiele! Ați trecut potcoave, nu însă și caiele. Păi cu ce-o să prindeți potcoavele, hai?... Bine însă că mi-am amintit. Și mai studiase o dată lista, la capătul căreia a adăugat cu grijă: Hufnagel. Apoi mi-o înapoiase, radiind de satisfacție. Convoiul se urnise
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Herr Leutnant, tocmai mie, ofițer de cavalerie, îmi spusese, așadar, la a doua întrevedere Rennhoff, era să-mi scape faptul că pe lista voastră n-ați trecut caiele! Ați trecut potcoave, nu însă și caiele. Păi cu ce-o să prindeți potcoavele, hai?... Bine însă că mi-am amintit. Și mai studiase o dată lista, la capătul căreia a adăugat cu grijă: Hufnagel. Apoi mi-o înapoiase, radiind de satisfacție. Convoiul se urnise din loc între timp, Strasmutzky, deși Moise îl implorase să
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului De câte au plâns în mine De cu seară până în zori, Și ciori și privighetori! ------- Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De
DINE, COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357665_a_358994]
-
nu știu ce vârstă are, Unele de-aici...sunt domnișoare, Și domnișori...din ilegalitate- Îi respect și le respect pe toate, Pe unii i-am „blocat” într-adevăr Spunându-mi că nu am pe creștet păr, Ba amintindu-mi de un ins Potcoavă, Înălțat, dându-mă jos din slavă, Că de citit nu mă citesc oricum, Nici în viața asta, nici postum... Referință Bibliografică: Internautul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
INTERNAUTUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357713_a_359042]
-
vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase faptul că vizitiul se abătuse destul de mult de la drumul cel mai scurt spre destinația pe care i-o indicasem. S-a interzis circulația vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise de cuviință el să-mi explice, ca și cum mi-
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
să fie întrebați, / Și aniversările și sfeștaniile...” (Picior de plai). De asemenea, un motiv frecvent este „poarta orizontului”. Poemul „Răsăritul” este un pastel modern cu multe figuri de stil: „Cioburi de întuneric sar / Din vârful muntelui. / A urcat cerbul / Cu potcoave de lumină, / Coarnele rămuroase au sfâșiat noaptea, / Desantul zorilor.../ Stânca, în cerbicia ei milenară, / Freamătul copitelor toacă, / Peste râpele cu afini, / Slujbe în schitul toamnelor / Pe altarul florii de colț. // Se bate utrenia cărărilor neîncepute. O mantie...de general / Zorii
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
pășea. Atunci și-a adus aminte că i-a zis Ilia că iapa-i bătrână, nu trebuia s-o alerge. Vai, ce făcuse! A descălecat cu mare grijă. Cercetând să vadă ce-i cu animalul, văzu că îi căzuse o potcoavă! De la galop, se-nțelege! Vai, vai! Cum o să-i aducă iapa înapoi lui Polec? A mers de acolo înainte cât se poate de încet, pe jos, ținând iapa de căpăstru, pe cărări netezi, până la stână. Apoi, tot ușurel, la întoarcere
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsou-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de cracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește,-ntreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască, banul De cald a
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359326_a_360655]
-
dinții, aleluia - nu și hazul de necaz !), „brăzdată” de furia senectuții cu graba greu de stăvilit a „ridurilor și cearcănelor”(„fosta-i lele, cât ai fost”!) la auzul veștii „înălțării” unuia dintr-ai ei din sat (de la „coada vacii și potcoava calului”), cum îi plăcea să (bu)buiască pe unul și pe altul, fără prea mari merite în „cele de stat” sau, mă rog, nedovedite încă ... Așa zicea ea când era vorba de „zborul și terenul” de pe care avea loc „țâșnirea
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
organizează într-un tot unitar, ca produs al intuiției artistice, dar și ca realizare deliberată de creatorul ei. Vitalitatea cuvântului o dovedește originalitatea, atât în planul creației, cât și în cel al meditației asupra poeziei: „ Cuvântule, dezbracă-te încet! Descalță potcoava puterii și spune-mi: pe ce cărare mi-am rătăcit înțelesul, pe ce ușă a zilei să-mi luminez înflorirea, cui să sărut mâna uscată de dor?” Tăcerea, opusă vorbirii, are capacitatea de a schimba fața realității, de a influența
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ajungea ultimul la limita stabilită la începutul jocului. Cei mai mari aduceau cioata pregătită de acasă. Aceasta avea mai multe crenguțe laterale și odată bătută în pământ era destul de greu de scos. Mai era un fel de concurs de aruncarea potcoavelor. Dacă voiai să participi trebuia să ai potcoavă! Dacă nu erai destul de puternic să-ți arunci potcoava departe o puteai pierde, fiindcă cine era ultimul pierdea obiectul. Cel mai bun aruncător era desigur Grapă, care însă nu se prea băga
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
Cei mai mari aduceau cioata pregătită de acasă. Aceasta avea mai multe crenguțe laterale și odată bătută în pământ era destul de greu de scos. Mai era un fel de concurs de aruncarea potcoavelor. Dacă voiai să participi trebuia să ai potcoavă! Dacă nu erai destul de puternic să-ți arunci potcoava departe o puteai pierde, fiindcă cine era ultimul pierdea obiectul. Cel mai bun aruncător era desigur Grapă, care însă nu se prea băga în joc. Totuși pentru a-l ajuta pe
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
avea mai multe crenguțe laterale și odată bătută în pământ era destul de greu de scos. Mai era un fel de concurs de aruncarea potcoavelor. Dacă voiai să participi trebuia să ai potcoavă! Dacă nu erai destul de puternic să-ți arunci potcoava departe o puteai pierde, fiindcă cine era ultimul pierdea obiectul. Cel mai bun aruncător era desigur Grapă, care însă nu se prea băga în joc. Totuși pentru a-l ajuta pe Beldie se băga în joc adunând astfel multe potcoave
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
potcoava departe o puteai pierde, fiindcă cine era ultimul pierdea obiectul. Cel mai bun aruncător era desigur Grapă, care însă nu se prea băga în joc. Totuși pentru a-l ajuta pe Beldie se băga în joc adunând astfel multe potcoave care le restituia lui Beldie pentru a avea cu ce se juca. Dar asta se întâmpla rar fiindcă nu prea aveau timp. Se încingeau și partide de oină. Participanții erau de obicei băieți care nu aveau vite la pășune ci
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
ciurdarii mai în vârstă dar și concurenții. Cel mai frumos împletit și cel mai pocnitor era premiat. În ce consta premiul? Câștigătorul avea dreptul să fie servit în săptămâna următoare de către învinși, adică să i se păzească vitele, primea o potcoavă pe care o pierdea sau nu scotea cioata când pierdea! Poveștile din serile de internat erau întrerupte frecvent fie de pedagogi, de paznicul de serviciu sau chiar de cadrele didactice. Când Beldie le-a povestit de botele crestate de Grapă
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
întregii lor istorii naționale existaseră o mulțime de indivizi, ce-și trăiseră viețile scrutând cerul cu privirea, cu credința că vor zări într-o bună zi, micile insecte proiectându-se delicat spre înalturi, zdrăngănindu-și la multiplele lor piciorușe, imensele potcoave metalice. Timpul însă trecea, istoria se scria filă cu filă, iar viețile locuitorilor se derulau, zi după zi, an după an, veac după veac, sub semnul perpetuu al acelorași valori răsturnate. Dar, cum toate pe lumea asta au un început
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
desființate. Cel mai fericit dintre toți însă a fost ministrul industriilor, care constatase la finele lunii anterioare o dezvoltare fără precedent a industriei metalurgice, iar raportul i-a oferit și explicația îmbucurătoarei situații. Aceasta consta în cererea fără precedent de potcoave... Nu potcoave pentru cai morți, cum ați fi tentați să credeți, ci potcoave pentru purici. Aceștia - adică puricii, care nu erau puțini pe acele meleaguri - începuseră a comanda în ultimul timp, porcoave imense - nici unul, spunea raportul, nu comandase mai puțin
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
mai fericit dintre toți însă a fost ministrul industriilor, care constatase la finele lunii anterioare o dezvoltare fără precedent a industriei metalurgice, iar raportul i-a oferit și explicația îmbucurătoarei situații. Aceasta consta în cererea fără precedent de potcoave... Nu potcoave pentru cai morți, cum ați fi tentați să credeți, ci potcoave pentru purici. Aceștia - adică puricii, care nu erau puțini pe acele meleaguri - începuseră a comanda în ultimul timp, porcoave imense - nici unul, spunea raportul, nu comandase mai puțin de nouăzeci
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
la finele lunii anterioare o dezvoltare fără precedent a industriei metalurgice, iar raportul i-a oferit și explicația îmbucurătoarei situații. Aceasta consta în cererea fără precedent de potcoave... Nu potcoave pentru cai morți, cum ați fi tentați să credeți, ci potcoave pentru purici. Aceștia - adică puricii, care nu erau puțini pe acele meleaguri - începuseră a comanda în ultimul timp, porcoave imense - nici unul, spunea raportul, nu comandase mai puțin de nouăzeci și nouă de ocale - pe care și le agățau de picioare
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DINE COSTANDINE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359628_a_360957]
-
să mai bateți cu scările de lemn într-o poartă de metal ! Întoarceți-vă acasă ! a continuat generalul. Acum, cât mai e timp, încercați să vă construiți propria voastră casă din cărămizile pe care le-ați primit în cap. Din potcoava munților noștri Carpați, se nasc acum “ caii negri ai iubirii “ și în curând vom lovi iar cu botul în poarta de metal. Democrația la noi în țară, a mai continuat generalul, în ceasul acesta greu al istorie unei mari înșelătorii
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
totuși n-ai aflat, Copilașule, ia seama, Că nu-i alta decât MAMA! DARUL PRIMĂVERII Mărtișoare, mărtișoare, Pentru fete și fecioare Pentru mame și bunici De la fii și de la fiici. Un trifoi ca să-ți aducă Primăvară, dor de duuuucă. O potcoava azvârlita Peste umăr, sorocita Să-ți aducă, de îndată Vestea cea neașteptată Că va poposi la noi Primăvară în zăvoi. Dar mai bine-o inimioara, Palpitând ca-ntâia oară Când o să te-ndrăgostești De o zână din povești Ori de-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359743_a_361072]
-
grătarele sunt deja încinse într-un foișor imens, înconjurat de mese. Într-un colț se joacă bingo, iar lângă masa noastră sunt înșirate premii pentru tombolă: zeci de cutii cu mărunțișuri și o afumătoare electrică. O să fie competiții de aruncat potcoave, dansuri și multă mâncare. Încep să sosească familii cu copii, sunt americani de condiție medie, duri, vorbăreți și mândri, băutori de bere slabă. E pe-aici și o grădină cu grapefruit în care căutăm păuni. Cât ne plimbăm, îi povestesc
Am fost în America lui Trump. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei. Le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme” () [Corola-blog/BlogPost/338691_a_340020]