3,550 matches
-
pitorească din munți, dar constați că nu știi de unde să începi. Spre norocul tău, auzi că un vechi forestier, domnul Greybeard, locuiește încă acolo. Mai afli și că a locuit acolo timp de 67 de ani și că știe orice potecă, plantă sau animal din zonă. El știe unde sînt nisipurile mișcătoare și unde este cel mai probabil să se producă o avalanșă. Cunoaște toate cuiburile de șerpi și ale altor lighioane. Crezi că ar merita să fii antrenat de domnul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
insomnie și întuneric, le-a zis Lenuța, ar fi cazul să bem niște șampanie“ etc. Romanul are o densă substanță umană și intelectuală, dar suferă de literaturizare: „Numai casa ei corespundea întru totul visului. Era la marginea pădurii, iar o potecă îngustă pornea chiar din grădina casei și se pierdea în desișul stejarilor și fagilor seculari.“ Sintagmele de genul „corespundea visului“, „se pierdea în desiș“, „stejari și fagi seculari“ etc. sunt specifice unei literaturi romanțioase care nu mai e la modă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Lasă, ai să vezi tu cînd mai crești un pic. Adam își pune pardesiul și rîde satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi minunați. Din cînd în cînd, drumeți mai curajoși atacau muntele pe acea potecă și se opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spontan, mi-o reprezint pornind de la profilurile ei reale. Cel puțin la Început, nu adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate aleile, le știu pe dinafară. Nu văd potecile, dar e ca și cum le-aș avea lipite de retină. Înaintez pe alee și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la locul știut. Merg mai departe și genunchiul drept se lovește de un obiect metalic, gol și răsunător cînd Îl răstorn. E stropitoarea care, pe filmul meu accelerat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obiectul, iar acum Îl regăsise tot pe acela, nu erau vasăzică două, ci unul singur. L-a băgat la locul lui și a prins să coboare coasta. Spre casă ar fi putut s-o ia de la Început pe alte trei poteci, dar a ales-o pe cea pe care venise și unde se Întîlnise astfel a doua oară cu jucăria cenușie. În curtea casei, zărind o teslă, a ridicat-o și s-a gîndit că n-ar fi rău să aleagă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) ECATERINA HANGANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Nu te teme ! În sala mare a cerului senin erau strânși cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) ECATERINA HANGANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Nu te teme ! În sala mare a cerului senin erau strânși cu toții și așteptau. Avuseseră timp cam vreo patru veșnicii și ceva să studieze omul, iar acum momentul lucrării scrise venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la celălalt, să-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese tristețea. Știa ce-o să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi gândit să aducă ceva de acoperit ulcelele în care-i adunaserăm !... -, nu ne era prea frică nici de întunericul care căzuse deodată (mai înnoptaserăm noi și altădată prin pădure) și nici de norii care se adunaseră așa aproape, de parcă poteca mergea prin cer și nu pe pământ... dar începuse o ploaie iute și rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un timp). Tocmai ajunseserăm lângă casa nebunului. Poarta era deschisă. Am pășit cu fereală pe potecă, să nu sară vreun câine de undeva dar era liniște. Cam multă liniște mi-a trecut prin minte. Am mers după frații mai mari, dar tot mă uitam și mi se părea ba că e prea multă liniște, ba ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
O mâncară. Era bună și dulce, atât de dulce cum niciodată nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dimineață să meargă la biserică, fiindcă așa se cade, duminica să se sature cu trupul și sângele Lui, dar parcă nici nu-l auziseră și alergaseră toți în poiană, râzând, strigând. Atunci cabanierul îi spusese câinelui, care se luase pe poteca după el : "Tu stai aici și păzește copiii!" Iar câinele se întorsese spre casă. Se uitară unul la altul înmărmuriți. Ursei se făcuse și el mic (cât putea să se facă de mic un câine ciobănesc) și când se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
până acum. Iar se face economie la curentul electric ! mă gândeam în timp ce calul urca pe drumul pieptiș. Casa și drumul până la ușă îl știam, nu-mi trebuia lumină. Iar n-au tuns copacii de o parte și de alta a potecii, trebuia să-mi croiesc drum printre crengile ude. Dar n-am să las absolut nimic să-mi strice vacanța ! În casă, focul din sobă dădea suficientă lumină, cât să nu trebuiască sa aprind lampa cu gaz așezată pe masă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric, cineva izbucni în plâns. Un bărbat. Potecile cerului Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. De fapt, spun asta pentru voi, fiindcă pentru mine timpul nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
m-am aplecat să beau, chipul din apă s-a tulburat. Și atunci am încremenit : acela eram eu. Eu eram acum Inorog !12 Nu se putea ! Visez ! Dar în jur, alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile curcubeului... și știam de la mama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de asta am cap ! Merg cu El ! Ei, și atunci s-a întâmplat. Cine știe ! M-o fi simțit când m-am agățat... Cred că doar o clipă a stat pe loc, fiindcă distanța față de ceilalți trei, care mergeau pe poteca muntelui, era la fel o clipă, cum îți spun sau un veac ? N-am mai știut nimic, decât că deodată mi-a părut rău de tot pentru El, pentru ceilalți trei, pentru toți oamenii pe care-i văzusem de când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în iubirea cea nesfârșită a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul a scos o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Tânărul : Iisus. CORTINA De aceea Când mă uit la o piatră, eu văd o temelie Sau o bijuterie; Copilul vede un univers Cu galaxii și stele strălucitoare înăuntru; Sau un clovn Sau o față surâzătoare Sau o inimă Sau o potecă La capătul căreia Așteaptă întotdeauna Tata. Când mă uit la un câine, Evaluez rasa, Sau, eventual, pericolul ; Copilul vede Valuri de iubire Din mijlocul cărora aleargă spre el O sărutare. Când mă uit la un copil Văd un om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
31 Poveste japoneză 31 Nebunul 36 Vitraliul 39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141 Întâmpinarea 145 Coroana 150 În cer și pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el însuși pur și frumos. 13 Antoine de Saint-Exupéry 14 Continuare la "Lumânarea Păstorilor". 15 Text autentic egiptean. 16 stadii = singular: stadion: unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 185 m. 17 Lc.,10, 41-42. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8 ECATERINA HANGANU 9 Potecile cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]