1,061 matches
-
Îmbogățire perpetuă care transformă omul. Nu putem și nu trebuie să separăm Omul de persoană. Omul, ca individ, este materialul din care se construiește persoana. O persoană completă, autentică, originală, valoroasă, provine dintr-o ființă umană care dispune de toate potențialitățile pe care educația le pune În valoare, le modelează, le dă un sens și un destin propriu și unic. Individul uman este sursa persoanei morale, iar aceasta este Împlinirea valorilor morale și spirituale În om. Delimitări metodologice Pihologia Generală consideră
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rang, o poziție sau un statut superior, impunându-se, În felul acesta, ca diferit În raport cu ceilalți și dorind să-i domine și să-i conducă. Acesta este un principiu al Psihologiei Morale care arată existența unei pulsiuni libidinale, cantonată ca potențialitate la nivelul Supra-Eului. 4. Principiul exemplarității Este un principiu care se cuplează complementar cu principiul autorității. În virtutea acestui principiu, fiecare individ dorește să fie un exemplu, un model pentru ceilalți indivizi, diferențiindu-se, făcându-se remarcat, admirat, imitat și urmat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
actuală În viitor. Persoana, omul viu, concret, este cea care ni se Înfățișează În prezent. Cea pe care o avem În față, ca prezență, ca interlocutor. Personajul este depozitarul acțiunilor, imaginii și valorii persoanei care a fost sau, ca perspectivă, potențialitatea acțiunilor și proiectelor persoanei care va fi. Personajul este actualizat prin evocare. El nu aparține, ca persoană reală, prezentului, ci este imaginea acesteia din trecut. El este bine conturat, deși poate fi prezentat subiectiv, În raport cu cel care-l evocă. Atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele morale ale Eului unei persoane, ele explicând Într-o măsură considerabilă ce este și ce reprezintă Eul sufletesc și moral, precum și relațiile acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Înțelegerea acestei interiorități este capabilă de a răspunde Întrebării noastre. Același lucru se poate afirma și despre sentimentele morale. Sentimentele morale Își au originea, În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale. Sentimentele morale Își au originea, În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
expresia unor date care decurg din experiența vieții sociale a individului, pe de altă parte, expresia unor atitudini și convingeri personale care vectorializează ideologic persoana către o anumită orientare politico-socială În raport cu aspirațiile și cu interesele sale, având astfel o mare potențialitate pragmatică. Pe aceste considerente, ideile social-politice sunt adesea destul de confuze ca structură și formulare, ele fiind, de cele mai multe ori, mai puțin idei și mai mult convingeri. Dacă analizăm grupele de idei mai sus enumerate, vom remarca polimorfismul acestora. Noțiunea de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Anularea singurătății o dă fie o relație exterioară a mea cu celălalt, fie deschiderea interioară către mine Însumi sau către o prezență simbolică a unui alt Eu. Aceasta ne dovedește că, din punct de vedere psihologic, orice persoană dispune de potențialitatea de a se dubla. Dublul unei persoane este un alterego complementar al acesteia. Acest dublet este structural, organic și el aparține fiecărui individ. Dublul persoanei este starea de „a-fi-În-complementaritate”. De fapt, nu este vorba despre două persoane, ci despre un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta reprezintă o desprindere de uman, o Învingere și o depășire a contradicției sau a conflictului dintre lume și spirit. 23 FORȚA SUFLETEASCĂ (VOINȚA ȘI PUTEREAĂ Cadru tematic Orice act uman afirmă o potențialitate. El are o origine, o sursă din care provine și se dezvoltă. Mișcarea este dată de o pornire interioară. Actele noastre au la baza lor o forță care le mobilizează, le pune În acțiune. Această potențialitate care ne dinamizează este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
act uman afirmă o potențialitate. El are o origine, o sursă din care provine și se dezvoltă. Mișcarea este dată de o pornire interioară. Actele noastre au la baza lor o forță care le mobilizează, le pune În acțiune. Această potențialitate care ne dinamizează este forța sufletească. Forța sufletească este o virtualitate a persoanei umane, care pune În mișcare viața psihică, ființa mea, actele și conduitele mele. Sunt activ sau inactiv, după cum sunt „mobilizat” de forța interioară care mă face să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forța sufletească. Forța sufletească este o virtualitate a persoanei umane, care pune În mișcare viața psihică, ființa mea, actele și conduitele mele. Sunt activ sau inactiv, după cum sunt „mobilizat” de forța interioară care mă face să trec de la starea de potențialitate la starea de acțiune. Prin acțiune mă afirm. Sunt eu Însumi. Exist. Ce mișcă ființa mea? Cine mișcă lumea? Răspunsurile la aceste Întrebări par a fi unanime: spiritul, forța sufletească interioară ființei mele. Referitor la aceasta, Virgiliu ne spune următoarele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
puterea de afirmare, de a fi. În traducerea lui G. Coșbuc, versurile de mai sus sună astfel: „Toate hrănite trăiesc de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O sursă continuă de energie care alimentează totul: natură, ființe, oameni. Este forța spiritului universal. Fascinația energiilor Îl frământă și pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la faptă. Pentru Faust, calea de la potențialitate la act presupune o suită de etape, de treceri succesive. Cuvântul se transformă În idee. Ideea este cea care, transformându-se, generează puterea. Forța interioară se afirmă treptat. Ea este o prefacere a materiei. Iar materia persoanei este corpul, așa cum
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
universal, pancosmic, mișcă lumea, care este materia sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afirma singură, În actele mele spontane, de creație artistică sau de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act. Prin urmare, ea este inseparabilă de acțiune. Eu sunt și mă manifest prin și În funcție de forța mea sufletească. Aceasta dovedește că forța sufletească este numai o „parte” ce se corelează cu actul prin care ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ci ea are la bază motivații psihomorale nuanțate. Conflictele sunt confruntări Între persoane, sau Între o persoană și situațiile de viață ale acesteia, de regulă situații limitative, Închise, ale vieții. Din acest motiv, orice conflict are În interiorul său o anumită potențialitate, care este mobilizată premeditat sau care se poate declanșa brusc, cu brutalitate, agresivă primară, din care de altfel Își și trage originea. Conduitele de rezervă, de evitare, sunt aparent pasive, și aceasta numai din punct de vedere formal extern. Ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei, felul În care aceasta se va desfășura, către ce posibilități se orientează, ce vrea, și mai ales ce poate, realiza În decursul vieții sale. Destinul nu mai este o fatalitate, ci o posibilitate de care dispune persoana umană, suma potențialităților acesteia de a fi, și de a face din propria sa viață ceva pentru sine. Succesul, ca și eșecul depind, În cazul acesta, de posibilitățile persoanei, de felul În care aceasta Își va utiliza potențialul său, pe de o parte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
epuizate. În această situație apar depresii, stări de imobilitate stuporoasă, fugă și panică. Tabloul clinic, în acest caz, depinde de următorii factori: profilul clinic al bolnavului; antecedentele sale psihologice; personalitatea premorbidă; predispoziția patologică. Deosebit de importantă în cadrul acestui proces este dubla potențialitate de reacție a Eului, manifestată prin aceea că: - eul recunoaște traumatismul pe loc, ca aparținând unei experiențe trăite anterior; - eul se simte bruscat de evenimentul care n-a fost precedat de o acțiune preparatorie, fapt care face să nu-l
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
drept finalitate esențială acoperirea pagubelor suferite în urma unui eveniment, prin indemnizarea victimelor. Tema de reflecție actuală rezidă în rolul pe care asiguratorul îl poate exercita înainte de eveniment, deci în domeniul prevenirii și responsabilităților (prin modularea valorii primelor de asigurare în funcție de potențialitatea riscurilor, dar și prin exigențele pe plan tehnic), contribuind la aplicarea de norme de securitate indispensabile.
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
ținută ireproșabilă. Cadrul didactic trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor în limitele firești, să încurajeze imaginația. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos pentru ca școlarii să-și manifeste nestingheriți spontaneitatea și curiozitatea. Profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențialități creative superioare, să le asigure posibilități speciale de dezvoltare a capacităților lor, dar este dator să cultive disponibilități imaginative ale întregii clase, folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic major. Cadrul didactic trebuie să devină un model de educație și conduită
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
și, în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente, din momente mozaicale încearcă să compună un „portret al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica aplicată: „Dacă tu ești chipul unei
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]