672 matches
-
vă înfricoșați. 14. Și atunci El va fi un locaș sfînt, dar și o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15. Mulți se vor poticni, vor cade și se vor sfărîma, vor da în laț și vor fi prinși." 16. "Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei." 17. Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
înapoi pînă la porțile lui. 7. Dar și ei se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și prooroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpîniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină cînd proorocesc, se poticnesc cînd judecă. 8. Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, și nu mai este nici un loc curat. 9. Ei zic: Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curînd, luați de la țîță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase; 14. și astfel, izbăvirea s-a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nici o neprihănire. 16. El vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cel sfînt, 12. care povățuia dreapta lui Moise cu brațul Său cel slăvit, care despică apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic; 13. care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?" 14. "Ca fiara, care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ți faci un Nume plin de slavă!" 15. "Privește din cer și vezi, din locuința Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul, în vale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceasta mai pregnant, realiză cât de ciudat era că nu se îngrijorase niciodată și nici nu se mirase în legătură cu acest aranjament. Parcă mașina și intră în casă, gândind: Sunt un om de afaceri prosper și perfect normal, care s-a poticnit de ceva care nu se prea potrivește. Sunt sănătos. Nu am nimic concret de câștigat sau de pierdut prin vreo anchetă. Viata mea se află înainte, nu în urmă". Își spuse singur că nu ar conta dacă ar afla vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
abia își mai amintea de toate acestea. Îi era greu acum să se gândească ca la o făptură reală la tânăra care fusese soția lui. De aproape treizeci de ani privise formele schimbătoare ale unei lumi profund schilodite, privise știința poticnindu-se orbește în loc, oprită de moartea bietelor, nenorocitelor făpturi umane care abia învățaseră atât de multe și se scufundau apoi în mormânt, luând cu sine și cunoștințele lor. Sângele lui Lesley Craig, repartizat cum trebuie, ar fi rezolvat toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe Seymour jucând ping-pong cu cineva în living-room. În realitate, cred că leagănul împletit care i-a rămas în minte era un pătuț pe rotile, vechi și jerpelit, în care sora ei Boo Boo o plimba împingându-l prin casă, poticnindu-se peste praguri, până când ajungea în centrul activității. Dar e foarte posibil să-l fi urmărit, în fragedă pruncie, pe Seymour jucând ping-pong, iar adversarul său aparent incolor, de care nu-și mai amintește, să fi fost eu însumi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o agitație nervoasă, pământul Îi aluneca de sub picioare, hotărând pe loc să alerteze opinia publică. Urmări cu Înfrigurare momentul când garda privea prin mulțime, țipând de alarmă tot tribunalul. “Criminalii...! Ajutooor...!!” Se produse Învălmășeală. Legat În cătușe, Tony Pavone se poticni. Unii martori oculari se aplecară să-l ridice Însă, escorta lovea În mulțime cu bastoanele de cauciuc Încercând să-și croiască un culoar către nefericitul cutezător. Se auzi un prelung fluerat ce chema la fața locului alți gardieni ce se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n poala cerului contopiți într-un tot sub poarta sărutului poticniți în calcarele infinitului trăgând după noi tăcerile căutăm masa aducerilor-aminte joc... mă arde gelozia așteptărilor la fiecare bătaie de puls. am obosit să joc “nu te supăra frate”. zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de palma mea de parcă ar fi vrut să se mângâie. Mă gândeam că așa trăiește ea filmul. După vizionare am pornit spre căminul internat pe ocolite, plimbându-ne prin parc. Făceam bulgări de nea și-i aruncam jertfă în Mureș. Poticnindu-se la fiecare cuvânt Erjika încerca să-mi vorbească de ea. Știi? M-am gândit mult la vorbele tale în ultima vreme și uite așa am cunoscut un băiat. E frumos?... E înalt?... încercam eu să o încurc și mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care vin aici - indiferent dacă Închiriază locul cu luna sau cu ora - nu sînt clienți prea statornici. Cu toate acestea, dacă privesc bine În jurul meu, observ că majoritatea mașinilor din parcare au fost și ieri aici, nu? — Sper... zise el poticnindu-se ca și cînd ar fi vrut să-și Înăbușe un acces de tuse, sper că nu sînteți de la poliție. - Să fim serioși! Crezi că polițiștii plătesc pentru a Întreba de o persoană a cărei identitate este neclară? Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vătaful; eu te-oi sfătui pe tine un lucru: să te porți cu mine știi cum? ca c-un pahar subțire de steclă... — Vezi-ți de vite! strigă Faliboga și-și întoarse scurt Alba în loc. Să ne vedem cu bine! Poticni din harapnic și intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-a poticnit spre dreapta: acolo poate să fie râpă. Pipăie în juru-i până ce dă de scoarța unui brad și se cinchește. Ar putea strânge, poate, câteva crengi uscate, să aprindă o zare de foc. Deodată devine atent. Inima i s-a zbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-au întâmplat devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două ori biciul. Încet, băiete. Culi întrebuință biciul și a treia oară, și a patra oară. —Of! Dumnezeule Doamne! se jelui maică-sa. Culi întrebuință biciul a cincea oară și se uită spre dealuri cu fălcile strânse, scrâșnind. Calul se poticni iar în mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav. Tu erai micuț și nu știai nimic pe vremea aceea. L-am îmbrățișat și l-am îngrijit ca pe soțul meu. Până ce-a dat Dumnezeu un vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era oboseala călătoriei? Sau doar apropierea de sultan? Trecând de zidul acela de spahii, n-am perceput decât sclipiri. Mă străduiam să păstrez un mers normal, copiat după acela al pajului care mă preceda, dar mă simțeam gata să mă poticnesc, să mă prăbușesc; mă temeam mai mult decât de orice că mă voi pomeni mut la picioarele cumplitului Selim. Acesta se afla acolo, așezat în fața mea, piramidă de mătase pe perne din brocart, apariție așteptată și totuși subită, care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]