386 matches
-
și să scape ca prin urechile acului rupînd-o la fugă. Nu oricine ar fi putut ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte să fie lăsată să dea în clocot? — Ar fi ideal dacă s-ar întîmpla asta, îi răspunde domnul Președinte, mulțimea să ne fotografieze, să se spună după aceea, da, ăștia erau indivizii, au fost acolo, cu toții i-am văzut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unui ziarist de la New York Times pentru a promova cauza, În ciuda aversiunii de o viață față de această formă de publicitate. (A insistat Însă să vadă textul articolului Înainte de publicare și l-a rescris complet, astfel Încât, după cum reflecta Theodora Bosanquet cu amuzament potolit, s-a intervievat, practic, singur.) Iar În vara lui 1915, și-a luat cel mai mare angajament dintre toate, devenind cetățean britanic, Într-un gest de solidaritate cu țara sa de adopție. — Bătrânul filfizon nici c-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
total pe timpul spectacolului. Știa că spectatorilor eleganți din West End, pe care Îi slujea, le plăcea să se vadă și să fie văzuți pe parcursul Întregii seri și nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu mai țin minte de când vederea nu i s-a mai părut atât de departe. Și luminile calde și moi din zare continuau să se miște, subțiri și întinse, înscriind pe ele niște cercuri minunate. Totul era mirific. Pe valuri potolite fui purtată de vrajă și sclipiri de aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și în imaginația noastră dacă Rațiunea formulează un limbaj corect, care să le surprindă și să le facă posibile. În amintirile noastre însă există iubire. Iubire de noi, iubire de viață, iubire de ceea ce a fost, iar dorința poate fi potolita fiind adusa la extrem. Iar atunci realitatea nu mai contează, nu o mai simțim. Murim de plăcere. A face mai multe lucruri odată : a zbura cu o viteză uimitoare de la unul la altul astfel încât să nu pierzi nimic, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-ți pui prea multă bază în Ulpiu. Până la această vârstă nu face decât să taie frunză la câini, găsind însă timp și pentru a slei încet, dar temeinic, partea sa ipotetică din averea părintească. Dar până și chefurile sale sânt potolite, până și la chefurile date de el nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că profesia lui Cocondy era totuși aceea de a rămâne imperturbabilă. - Și ați stat mult în Marea Britanie? - Da, aproape în fiecare seară. Cum să se fi lăsat, atât de lesne, potolite? Scurmaseră, din răsputeri, după acest nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute la căldură, și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care ridicară capetele, leneș, când auziră glasurile. Într-o sobă de tuci mocnea focul potolit. Lumina moale a odăii îți făcea somn. - Poftim, stai pe scaunul ăsta, zisese Roșioară și își puse mâinile pe genunchi, așteptând. Aglaia se așeză, își trase barizul mai bine pe frunte, îl potrivi și-o luă pe departe: - Da frumos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băiat! 16 - De, grabă mare așa n-ar fi. Să mă mai sfătui cu nevasta, s-o întreb și pe fată... E mare de-acum. Bărbatul avea o față roșie și sănătoasă, luminată din când în când de flăcările focului potolit. Aglaia adulmeca mirosul de lucruri vechi ce stăruia în odăi. Aruncă o ochire peste prag, să vadă ce se mai găsea în casa meșterului. Umbra unui șifonier, lat și scund, ascundea spatele de trestie al câtorva scaune și pâlnia albastră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ș...ț. Doar veșmintele li s-au schimbat, sub efectul natural al uzurii. Timpul doar i-a modelat imperceptibil, i-a actualizat oarecum.”1 Semn că autoarea rândurilor de mai sus are dreptate e și faptul, cu totul simptomatic pentru potolita Anglie, că Benjamin Disraëli (despre care va mai fi vorba), deși provenit dintr-o familie de evrei convertiți, deși doar bogat, nu și nobil, deși intrat În sistem ca om politic, parlamentar și mai apoi prim-ministru, reușește să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu era un dandy. Puteai să Îl iei drept așa ceva. Dar avea o fire infinit mai complexă, mai amplă și mai omenească decât povestea asta englezească. S-a spus de nenumărate ori, dar trebuie insistat: limfa, acest soi de apă potolită, care nu se Înspumează decât atunci când o biciuie Vanitatea, este baza fiziologică a dandy-ului, iar d’Orsay avea sângele roșu al Franței. Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine vorbele minții, ne spuse Minos. Să vedem ce hotărâm. Luăm, sau nu, partea lui Moru? Cei ce știau cel mai bine vorbele minții erau cinci și Încă doi și se așezaseră Împrejurul unei vetre În care ardea un foc potolit. Minos azvârli niște ierburi În flăcările mărunte și, deîndată, poiana se umplu de un miros amărui. Apoi, cei ce știau, Începură să vorbească. Îi urmăreau cu toții În tăcere deși, mare parte din vorbe le erau de neînțeles. Știau cu toții Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vroia să-l mai vadă. Plângea fără lacrimi în interiorul ei, nemișcată psihic, ca o păpușă moartă, fără viitor iar el se agita continuu, înghesuind-o fără milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu-mi era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și într-un minut, două, am să mă trezesc... - Nu te obosi, cucoane Dominic, interveni doctorul, apropiindu-se și punîndu-i mâna pe umăr. Ai trecut prin multe. Nu te obosi. Izbucni din nou în râs. - Știu, începu cu un glas potolit, silindu-se parcă să nu-i supere, știu că toate astea, întîlnirea noastră de aici și tot ce va urma, toate s-ar fi putut întîmpla aievea în decembrie 1938... - Dar așa se și întîmpla, cucoane Dominic, îl întrerupse Vaian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie ce încă nu s-a trezit din haosul mării. Plutește în valurile potolite și se apropie domol de malurile lovite de furia naturii. Oamenii îmbarcați încă nu dau crezare faptului că au supraviețuit, dar și că au asistat la un asemenea spectacol al culorilor. Acum soarele liniștește marea agitată, dăruind bucurie, liniște și
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era dezinfectat de viruși (ai naționalismului, ai capitalismului, ai occidentului). Salubrizat în ședințe, prin critică și autocritică. Se mai întîmpla să ceri și iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]