380 matches
-
care are ceva de zis despre literatură. Știe extrem de multe despre romanticii englezi, iar The Anxiety of Influence este o carte de teorie valabilă și foarte bună. Dar mie nu mi-au plăcut niciodată vehemențele lui în privința lui Eliot sau Pound și nici viziunea lui asupra lui Wallace Stevens pe care îl consideră cel mai mare poet modernist. Acum zece ani, vorbeați în cartea dv., Radical Artifice (Artificiul Radical), despre poezie într-o epocă dominată de mass media. Ce s-a
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
ale scriitorului - A Time to Keep, There is My Heart ș.a. - și mărturiile celor care l-au cunoscut, la articolele publicate în presa românească și internațională, criticul evidențiază succesul avut cândva de acest autor, apreciat de Brâncuși sau de Ezra Pound. Un emoționant omagiu este adus apoi întregii elite a intelectualității românești din exil, elită care a îndeplinit un rol decisiv, prin puterea propriului exemplu, în formarea noilor generații de cărturari, exercitând o permanentă funcție critică prin care "s-au făcut
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
spus, nu văd - repet - de ce ar trebui judecate cu mai multă severitate rătăcirile lor decît cele nu mai puțin încărcate de consecințe ale mult prea zeloșilor „ingineri ai sufletelor” din epoca hei-rup-ului conunist). Dar francezul Céline? Dar poetul american Ezra Pound? E vorba în aceste două din urmă cazuri de doi dintre cei mai influenți artiști ai cuvîntului din secolul nostru, ale căror opere au atras pe orbita esteticii lor generații de tineri scriitori, dar care au stîrnit totodată repulsia lumii
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile acestuia, ponderate, politicoase, pline de nedezmițită curtoazie, contrastează izbitor cu tonul „scrisorilor”. În schimb, în relațiile cu semenii, Ezra Pound pare să fi fost generozitatea și omenia înseși, ajutîndu-i pe cei mai tineri sau mai puțin norocoși decît el - nu numai cu informații, sfaturi și idei, dar și în plan material. Iată cum îl descrie Ernest Hemingway în volumul său
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
un fond care să-i permită d-lui Eliot să părăsească banca și să scrie versuri, fără nici un fel de griji materiale”. Aproape că nu-mi venea a crede ochilor citind toate acestea. Mă întrebam dacă era vorba de același Pound pe care istoria l-a consemnat ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, cînd prin articolele sale inflamatorii și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, cînd prin articolele sale inflamatorii și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. Asemenea contradicții nu sînt ușor de explicat, oricît am ține seama de natura imperfectă a omului, de faptul că nu sîntem îndeobște nici demoni
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
Aproape toți parlamentarii noștri sunt doctori în știință și profesori universitari. N-au inventat ei chestia asta. Am răsfoit o antologie și am aflat că și cu marii poeți americani ai secolului 20 (Robert Frost, Amy Lowell, Wallace Stevens, Ezra Pound T.S. Eliot, e.e. cummings, R. Penn Warren, W.H. Auden, J. Berryman, Sylvia Plath) s-a întâmplat cam tot așa. Mai toți au trecut pe la Harvard, Cambridge și mulți au predat în universități. E drept, s-a mai găsit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
de marketing au jucat un rol important în posibilitatea Mișcării Olimpice de a învinge lipsa de unitate, disputa politică și perioada grea din punct de vedere financiar și de a servi cu succes la dezvoltarea mondială a sportului. Richard W. Pound, fost vice-președinte al CIO și fost președinte al Comisiei CIO de marketing, a declarat că: „În 1980, Mișcarea Olimpică a fost ținta unor atacuri ale puterilor politice și a fost, într-adevăr, prizoniera virtuală a tensiunilor la nivel mondial. A
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Olimpică de a deveni cu adevărat universală . Toate aceste aspecte au fost finalizate nu fără costuri, în limite politice și organizaționale. În munca de realizare a ultimelor obiective cu privire la sport, CIO a făcut concesiuni politice. La acest subiect, Richard W. Pound a declarat: „Nici un compromis politic, din sport sau din politică în general, nu poate apărea fără a face alegeri și fiecare alegere are propriul set de consecințe.” Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 138 Azi Mișcarea Olimpică
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
suportul partenerilor de marketing la promovarea olimpismului și a idealurilor olimpice. „Dacă dăm deoparte sponsorizarea și comercializarea din sport ce va rămâne? O imensă, sofisticată și grandioasă armonie al cărei motor funcționează de peste 100 de ani fără combustibil.” (Richard W. Pound, fost vice președinte al CIO și președinte al Comisiei de Marketing) Să se asigure că nu este locul publicității la JO; Jocurile sunt numai eveniment sportiv major în lume la care nu se face publicitate în stadioane și nici sportivilor
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
decembrie 1997, Consiliul Executiv a acceptat sugestia comisiei de a schimba mandatul și numele său, recunoscând îndeplinirea cu succes a mandatului său inițial și nevoia de a se orienta către viitor. Noua Comisie de Marketing este condusă de RICHARD W. POUND, (din Canada, vice-președinte al CIO, membru CIO 1996, finalist olimpic la înot în 1960). Scopul noii comisii a fost de a se asigura că activitățile de marketing ale Mișcării Olimpice sunt la zi cu piața modernă, pentru menținerea principiilor fundamentale
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
stabilească contracte privind taxele drepturilor de TV pe termen lung, care să includă acorduri și angajamente distribuite profitabil, care să furnizeze programe noi olimpice. Strategia de transmitere pe termen lung, lansată de președintele Juan Antonio Samaranch și vice-președintele Richard W. Pound, aflați în exercițiu atunci, în 1995, a adus CIO și programele de marketing olimpice la un nou nivel. Încă din iunie 1995, CIO a încheiat acorduri în valoare de mai mult de 5.1 miliarde USD pentru taxele drepturilor de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că vor avea cu toții dreptate. Și, În fața acestei dreptăți categorice, a clarității fără echivoc a judecății lor zdrobitoare - zdrobitor e un cuvînt pe care-mi place mult să-l folosesc - Îmi vine să strig la mine Însumi, asemeni lui Ezra Pound, cînd era Închis În cușca lui de șobolani din Pisa, “Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care-mi place mult să-l folosesc - Îmi vine să strig la mine Însumi, asemeni lui Ezra Pound, cînd era Închis În cușca lui de șobolani din Pisa, “Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
autorii o preluau din tezaurul comun era cuvântul sau, cel mult, expresia. Compilațiile bizantinului sau ale călugărului medieval abia dacă au extins câmpul estetic, adunând versuri Întregi. În epoca noastră, un copios fragment din Odiseea deschide unul din Cânturile lui Pound, și se știe bine că opera lui T.S. Eliot Îngăduie versuri de Goldsmith, Baudelaire și Verlaine. În 1909, Paladión mersese și mai departe. A anexat, ca să spunem așa, un opus complet, Parcurile lăsate de izbeliște, de Herrera y Reissig. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Patrick Süskind ("Parfumul"), Knut Hamsun ("Foamea"), Miodrag Bulatović ("Cocoșul roșu zboară spre cer"), Kazantzakis ("Alexis Zorba", "Hristos răstignit a doua oară"), Mishima ("Templul de aur") "Dialogurile" lui Platon... Și poeți: Lorca, Octavio Paz ("Piatra soarelui"), Fernando Pessoa ("Ploaie oblică"), Ezra Pound ("Cantos"), Rilke, Ingeborg Bachmann ("Fără delicatese"), Khalil Gibran ("Profetul")... Și autori români: Mircea Eliade, Noica, Ionescu, Cioran, Nichita Stănescu ("Ordinea cuvintelor"), Marin Sorescu ("Tratat de inspirație"), Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, Ion Gheorghe, A.E. Baconsky ("Corabia lui Sebastian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o perfectă stare de sănătate mintală și sufletească. Eșuarea în boală, în dezechilibru se întâmplă în astfel de situații sau atunci când în genă există această predispoziție. Nici Poe, nici Baudelaire, nici Rimbaud, nici Eminescu, nici Goethe, nici Pușkin, nici măcar Ezra Pound, care a stat închis într-o cușcă de fier la Pisa, nici acele popoare de artiști invocate de tine n-au crezut în nebunie ca într-o realizare a destinului lor artistic. Nebunia, așa cum o invoci tu, ca formă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul estetician, poetul autor de eseuri critice, poetul teoretician reprezintă o realitate în literaturile mature din Europa. T. S .Eliot, Valéry, Pessoa, Pound, Ungaretti sunt doar câteva exemple. A existat un asemenea model, de scriitor total, în viziunea dvs. de la începuturile literare? Era posibil un asemenea model în perioada comunistă? Nu cumva critica literară și eseul critic reprezentau "o fugă" din realitatea ideologizată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peisaj, de identitatea locului creată ca sumă de obiceiuri ale oamenilor vii. Dar și poezia e trecută între aceste lucruri care nu pot fi translate fără să fie modificate, urâțite chiar. Noi zicem că am cetit autori precum Ginsberg sau Pound, Frank O'Hara sau Rilke, dar în fond nu am cetit decât niște expresii, am preluat niște modele posibile propuse de traducători. Modelul insurgentului Ginsberg a fost mai important decât cele câteva texte traduse în românește. Pe atitudinea aceasta o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar șeful cenaclului era întotdeauna Petronela care îi avea invitați la lectură pe, printre alții, Eminescu, Barbu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Nichita Stănescu, poeți români de azi, unii prieteni de familie, poeți străini celebri, de la Dante la Montale, la T.S. Eliot, Pound, de la Baudelaire și Rimbaud la René Char și alții și alții. De când băieții au plecat, mai ținem noi, bătrânii, din când în când câte un scurt cenaclu când găsim ceva ce se cere numaidecât de împărtășit. Pe ei îi vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vocea lui e ignorată. România a intrat într-o fundătură pentru muritorul de rând, nu pentru politicieni. Ești un poet care nu se înțelege nici el pe sine însuși, așa cum ai declarat tu însuți, dar așa cum spunea despre sine Ezra Pound... ! Crezi că poezia română are viitor european, sau poezia va reface destinul național al românilor? Cât de importantă e poezia în destinul unei nații? Personal, cred că poezia e chintesența. O spun "din interior", scriind și proză, teatru, eseu, știind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cu alți brokeri. Analiștii comunică cu managerii societăților cotate la bursă. Investitorii instituționali împărtășesc informație la fel ca și investitorii individuali care vorbesc despre investițiile lor în familie, la muncă și în general cu persoanele pe care le cunosc. Pound și Shiller (1989Ă au studiat schemele de comunicare ale investitorilor individuali și instituționali. Ei au constatat că pentru cele două categorii comunicarea directă joacă un rol preponderent în deciziile de investire. Hong, Kubik și Stein (2002Ă merg și mai departe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
investească va fi ținut și mai departe de piețe dacă este puțin sociabil Dacă vreți să știți mai mult HONG H., KUBIK J. D. și STEIN J.C. (2004Ă, «Social interaction and stock market participation», Journal of Finance, 59(1Ă, 137-164. POUND J. și SHILLER R. (1989Ă, «Survey evidence on diffusion of interest and information among investors», Journal of Economic Behavior&Organization, 12(1Ă, 47-67. 44 De ce colegul dumneavoastră vă devine primul consilier financiar atunci când e vorba să faceți economii pentru pensie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]