898 matches
-
Arhivei de Folclor a Academiei Române: Dicționarul tezaur al proverbelor, Corpusul cimiliturilor românești, Corpusul și tipologia ritualurilor agrare, Corpusul basmelor românești despre animale. SCRIERI: Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (în colaborare cu Maria Cuceu), București, 1988; Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare, Cluj-Napoca, 1999; Probleme actuale în studierea culturii tradiționale, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Ioan Micu Moldovanu, Povești populare din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987 (în colaborare cu Maria Cuceu); G. Vâlsan, Studii antropogeografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
în facultate, deși era unul dintre cei mai buni elevi. Amintirea tragică vine din faptul că acel coleg al meu a reușit mai târziu să urmeze o facultate dar din nefericire mintea lui a luat-o razna. Poate chiar întâmplarea povestită a constituit debutul acestei cumplite boli, pe fondul unui psihic mai labil. Nu de mult l-am văzut în Tecuci într-o reală stare de degradare fizică și psihică, stare în care n-a reușit să mă recunoască să mai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
forțelor politice, al rațiunilor conflictelor, al figurilor șefilor de stat... Notele mele semănau cu un ciudat reportaj care venea dintr-o lume inexistentă, dintr-un neant. Înțelegeam că în locul acestui inventar de fapte, cu pretenția lui de obiectivitate istorică, trebuia povestită intriga foarte simplă, adesea invizibilă, subterană, a vieții. Mi te aminteam așezată pe pragul unei case, cu ochii pierduți în lumina asfințitului. Revedeam brațul acelui soldat tânăr, încheietura aceea purtând o brățară din piele, în carcasa unui blindat explodat. Frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre care mi-ai vorbit adesea, cu intrarea ei scundă, de unde se putea vedea, dincolo de crengile de brad, malul lacului înghețat... La trezire, am simțit multă vreme prospețimea acelei zile povestite, albă și liniștită. În avion, punând cap la cap în minte tot ce știam despre Vinner, jucând iarăși, ca pe niște combinații de șah, toate reacțiile posibile, mă pomeneam la răstimpuri într-o zonă îndepărtată de uitare, pe malul acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Rostul unor astfel de scrieri este acela de a sensibiliza pe calea mai accesibilă a concretului la idei și precepte altfel prea aride. Toate mitologiile (și ulterior toată literatura de inspirație mitologică) se folosesc copios de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei sau a sentinței, alegoria devine un fel de metaforă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
auctorială este caracteristic faptul că naratorul se află în afara lumii personajelor. Lumea naratorului este separată de cea a personajelor printr-o graniță ontică. Aici procesul de transmitere se realizează din poziția perspectivei externe, ceea ce are consecințe însemnate pentru interpretarea celor povestite, în comparație cu o narațiune la persoana întîi. În sfîrșit, în situația narativă personală naratorul-mediator este înlocuit de un mediator: un personaj din roman care gîndește, simte și percepe, însă nu-i vorbește cititorului, cum face un narator. Cititorul privește celelalte personaje
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe care, de exemplu, Hemingway o practică adesea în povestirile sale. În romanul lui Peter Handke Die linkshändige Frau ( Femeia stîngace), din 1976, sînt trecute sub tăcere în mod destul de consecvent procesele lumii interioare, care însoțesc în mod evident întîmplarea povestită. Sînt lăsate aici în text în mod cu totul conștient locuri de nedeterminare, prin care cititorul este încontinuu obligat să completeze ceea ce se povestește cu propriul univers al reprezentărilor și al experienței 302. Prezentarea lumii interioare și viziunea din interior
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Scrooge, ci mai degrabă unui narator auctorial, care descrie aceste scene cu atmosfera caldă de Crăciun cu mult entuziasm și cu patosul corespunzător. Cititorului nu i se amintește de obicei decît la sfîrșitul fiecărei viziuni de Crăciun că faptele povestite corespund de fapt perspectivei interioare a lui Scrooge. Dickens era, de fapt, în aceeași măsură interesat de descrierea vie a bucuriilor dezarmante ale Crăciunului ca expresie a unei "philosophie de Noël"327 și de descrierea convertirii lui Scrooge. Perspectiva externă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este "într-o relație de posterioritate cu subiectul în discuție și într-o relație de simultaneitate cu receptorii lui." Mai mult, naratorul oral este situat "în aceleași locuri ca și receptorii, dar într-un loc diferit de cel al întîmplărilor povestite"420. Pe lîngă acesta, un al treilea model (împreună cu un al patrulea) este definit, iar apoi respins, cu toate că este realizat în literatura narativă modernă aproape la fel de frecvent ca primul și al doilea model. Acest caz este caracterizat în sistemul meu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
typischen Erzählsituationen, 22 ș.u. 418 R. Harweg, "Präsuppositionen", 168. 419 C.P. Casparis oferă o analiză detaliată a utilizării timpului prezent ca timp narativ într-o serie largă de romane englezești în care "relația de simultaneitate dintre emițător și întîmplările povestite" este aproape întotdeauna un aspect subordonat al acestei neobișnuite utilizări a timpului. Tense Without Time, Berna, 1975. 420 Harweg, "Präsuppositionen", 169. 421 Ibid., 169, punctele 3 și 4. 422 Ibid., 178-179. 423 Thomas Mann, Der Tod in Venedig und andere
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe Claudius în fiecare an, în fiecare lună de când a fost făcut principe"143. Asupra aspectului parodic al narațiunii suntem avertizați chiar din start, prin intervenția promptă a unui tip de narator auctorial care își afirmă răspicat independența în fața celor povestite și indiferența cu privire la virtualii cititori/ critici etc. Seneca practică astfel cu succes ulterior denumita tematizare a naratorului, procedeu eminamente parodic trimițând la ideea unei poetici răsturnate ce s-ar găsi înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puteai dormi. Și se putea face izolare foarte ușor. Și apoi încă ceva despre "Biserică": gardianul acesta era unul dintre cei care însoțea deținuții condamnați la moarte la "Valea Plângerii". Acolo erau niște piersici, după câte am auzit din cele povestite. El se ducea cu cei care trebuiau executați. Spațiul acela unde erau executați așa era numit: "Valea plângerii". C. I.: Ați auzit împușcături în Fort? S.Ț.: Nu, pentru că zidurile erau groase de peste un metru. "Valea plângerii", valea castanilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iar cronicarul nu are, așa cum s-a susținut, o atitudine excesiv laudativă față de Mavrocordat. Din țesătura nesfârșitelor intrigi, se vede totuși grija autorului de a scoate în evidență, nealterată, figura domnitorului, tactul său. Nu o dată se observă poziția față de evenimentele povestite. Cronicarul nu știe să-și ascundă antipatiile; în această privință este semnificativă nararea isprăvilor și a pățaniilor vornicului Iordache Ruset, vrăjmașul lui C. și al familiei sale. În partea a doua a cronicii, cea închinată lui Dimitrie Cantemir, tonul devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele două serii de întâmplări configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin care se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
relatarea, din perspec tiva unui (unor) narator(i), a unor întâmplări inspirate din realitate sau imaginare la care participă personaje. Textul epic numește o creație literară esențial narativă, care se structurează pe două niveluri. - Istoria, fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul narativ de expunere) este discursul epic în care naratorul se situează în afara universului povestit (narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perspectivă narativă (numită și viziune narativă sau focalizare - G. Genette) sunt următoarele: Perspectiva omniscientă (focalizare zero/povestire nonfocalizată) se actualizează când: - Naratorul este omniscient, adică știe totul despre personaje - informații biografice, reflecții interioare, trăiri psihoafective etc. În relație cu „lumea povestită“ naratorul poate fi: neimplicat (narator anonim, creditabil, asumânduși numai funcția de narare și de regie), situație în care perspectiva lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar în timpul „real“ al lectorului, anulând distanța dintre cititor și personaj. În a doua secvență textuală, rolul verbelor prin care se activează valoarea stilistică a prezentului narativ constă în derularea unei narațiuni sincrone. Se suspendă astfel opozițiile temporale între timpul povestit, timpul povestirii și timpul lecturii. Prezentul narativ uniformizează straturile diegezei, aducând în același plan instanțele comunicării narative: naratorul, personajul, lectorul. 7. Pentru a o descrie pe Zenobia, Gellu Naum folosește următoarea comparație: Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
înainte chiar de a exista: „Orașul socialist nu are stradă, are piețe. Iar copiii pot circula de la o casă la alta fără riscul de a fi striviți” (P. Vaillant-Couturier, Constructorii orașului nou, 1932). Astfel, până în anii 1970, URSS este neobosit povestită ca o epopee fantastică a unor uriași de carne și oțel, înălțați împotriva dușmanilor socialismului, înaintând inexorabil spre scopul său suprem, „noua societate a egalilor”. Prin intermediul multiplelor povestiri de călătorie în Țara Sovietelor, al „întoarcerilor din URSS”, al cercetărilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene: 1) relațiile dintre ordinea faptelor povestite și ordinea prezentării lor, 2) relațiile dintre durata evenimentelor povestite și lungimea povestirii care le este consacrată, 3) relațiile dintre numărul de produceri ale unui eveniment și numărul notărilor lui în cadrul povestirii. Aceste fenomene reflectă, în principiu, trecerea de la evimentele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene: 1) relațiile dintre ordinea faptelor povestite și ordinea prezentării lor, 2) relațiile dintre durata evenimentelor povestite și lungimea povestirii care le este consacrată, 3) relațiile dintre numărul de produceri ale unui eveniment și numărul notărilor lui în cadrul povestirii. Aceste fenomene reflectă, în principiu, trecerea de la evimentele denotate (care reprezintă istoria), la enunțarea povestirii (care este narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de propriul păcat, ci și de lipsa sa de armonie și își pierde încrederea în puterea rațiunii care domina filosofia păgână. În sfârșit, Augustin găsește în experiența sa confirmarea credinței care în acel moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, de aceea opera are și un pronunțat conținut teologic. În diferitele întâmplări prin care trece omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu); e o autobiografie care începe cu o prefață în proză. Opera lui Paulin exprimă cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni” în miniatură. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]