406 matches
-
împrejurărilor din ani din urmă se face cu prilejul botezului unui copil al lui Simion, când jupâneasa Ilisafta găsește prilej de vorbă (ori în ziua de sf. Elisabeta, când vin la d-sa copiii). Nechifor Căliman: Ptiu, drace! și mare poznă, oameni buni! I. Stupul cel nou are o matcă cu ac prea ager. Simion are năcaz din pricina geloziei Marușcăi care nu poate suferi nicio altă femeie; se duce la popă să-i cetească ca să facă copil; face un copil. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan. Și prinde pe unii și-i aduce la Vodă. Cum operează pribegii malorusieni aici cu Mihu și Ionuț (trădarea) Ce ispravă face Ionuț, că aduce plocon Jupânesei Ilisafta o fată furată și i-o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare cu alta. La urmă se împacă și cu asta și se ajunge și cu părinții ei, dar nu vrea fata. Mare poznă, oameni buni! Cu acest prilej bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare cu alta. La urmă se împacă și cu asta și se ajunge și cu părinții ei, dar nu vrea fata. Mare poznă, oameni buni! Cu acest prilej bătrânul Jder și Ionuț trebuie să se ducă la porunca și la mila Măriei Sale. Dar Măria Sa începe să aibă dragoste și răsfăț pentru Jderul cel mic și, în asemenea împrejurare delicată, trebuie să meargă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dă parale. Te poți mata pune cu boeru? Cum să dai pe boier în giudicată. Eu nu știu. Eu superat și dat judecat pe boer și pe mine. Vai de mine că tare mai ești prost! Cum poți face așa poznă. Acu nici nu mai ai unde lucra. Cum se poate să faci așa prostie. Vai de mine și de mine! Mama dracului! tare prost! Unde este pentru doi, este și pentru trei. Lumină? Da. Vin nu. Totu-i cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ce nu te culci?" Și eu i-am spus: "spune-i tatii să mă bată și apoi mă culc". Și tata a râs și m-a ertat. Și bădica Dumitru era cu 11 ani mai mare ca mine și făcea pozne și bunica îl batjocorea și-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
printr-o serie de încercări care mai de care , însă acesta știe să le depășească prin această atitudine pe care o are , adică atitudinea unui copil lipsit de griji pe care le suporta părinții acestuia , în timp ce lui îi arde de pozne și de glume. Între 13 și 15 ani , face cele mai multe din năzdrăvăniile de care vorbește în partea a II-a a ,, Amintirilor din copilărie,, : fură cireșe din ograda mătușii Marioara , pupăza din pom , ajută Smarandei la tors , din care pricina
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
totul neașteptată la el, declarând entuziast că Voiculescu l-a depășit în materia genului pe însuși Mihail Sadoveanu. Tot el spune că Voiculescu, interesat de reacția ascultătorilor la paginile citite de el, ca un copil, care a făcut o mare poznă, imediat după lectură, își lua ochelarii de pe nas și cu „ochi iscoditori ca de viezure”, își privea asistența, căutând să citească în ei părerea celor care îl înconjurau... V. Voiculescu era și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de bucate din balcon de la dânsul, se auzea tocmai la noi. Ce să fie? răspundea tată-meu; ia, revoluție la Paris. Regele Ludvic-Filip a șters-o și poporul a intrat și a jucat dragaica 29 în palatul lui. Elei!... Auzi poznă!... Da, bine, era acolo sat fără câni? N-avea craiul 30 pihotă 31, cazaci, panțiri, jardani? Să-l fi picat cu lumânarea nu putea zice jandarmi. Ce pihotă, ce jardani, zicea tată-meu ironic. Armata s-a unit cu poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135 Prea joase în partea de sus și prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată. 139 Cavaler, tânăr necăsătorit. 140 Pătul din nuiele pentru păstrarea porumbului. 141 Au gustat. 142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Chiar de-ar vrea, nu poate conserva ceea ce Însăși natura schimbă mereu. Numai că dreptul la schimbare Îl are doar natura, adică mama noastră. Omul nu e chiar atât de Înțelept și, ca ucenicul vrăjitor, poate mai degrabă face o poznă decât să devanseze natura pe calea evoluției ei. Și, ca orice mamă, iubitoare dar dreaptă, ea Îi va administra acestui copil teribil o chelfăneală zdravănă. Frumusețea, pe care demult o asociam cu negentropia, n’are nevoie de grandoare, ci de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum numai În O mie și una de nopți, În traducerea literală și neexpurjată a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era nițel ridicol în rolul acesta de june, el, care avea păr alb la tâmple. În stradă, doctorița s-a oprit și i-a întins tatei mâna, recomandându-se în glumă și serios: -Irina. -Valeriu, s-a prins tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește-te să citești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru care o supăra tare și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care duc la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a lenei și nesubordonării odraslei față de rugămințile și solicitările părinților. Începuturile manifestărilor negative ale copilului se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
grupa să lucreze la tine. Ce-ai făcut cu casa? Zilele astea trebuie să primesc repartiție pentru o garsonieră la blocul-turn. Excelent! Bine că... mă rog... în sfîrșit... Ce-ți fac copiii? îl întreb. He-he! rîde el, trăgînd din țigară. Poznă mare! Dimineață, deschid ochii și-l văd pe cel mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și de amenințarea soră-si că îl așteaptă judecata mai aspră a părinților, fugi ca din pușcă după văru-său Victor care a intrat în podul șurii acasă la el și s-a pitit după niște ciovee. Maricica, încă înciudată de pozna micului ei frățior, începu să se gândească în ce direcție o fi luat-o cârdul de miei, ca să-i găsească înainte de a călca pe straturile din grădinile oamenilor sau, ferească Dumnezeu, să se înfrupte din răsadurile de zarzavaturi plantate de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
toți copiii satului îmi erau acum interzise. Adio colegi și conșcolari, adio prieteni, vecini, frați și surori, adio copilărie! Acum nu mă mai aflu sub paza ocrotitoare a mamei, atât de blândă și de bună cu mine... Adio jocuri și pozne copilărești care m-ați făcut să simt că trăiesc intens tot ceea ce am făcut! Parcă și soarele, care-mi luminase pașii vieții până atunci, nu mai era același! Orizontul larg al meleagurilor natale rămas departe se diminuase în așa măsură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
foarte atletic, care mergea În mâini, ridica greutăți uriașe, jongla cu haltere și, cât ai zice pește, umplea o Încăpere mare cu mirosul de transpirație al unei Întregi garnizoane. Când socotea că se cuvenea să fiu pedepsit pentru vreo mică poznă (Îmi amintesc de pildă că am dat drumul de pe palierul de sus unei bile, care a căzut drept pe atrăgătorul lui cap, În timp ce tocmai trecea pe dedesubt), adopta remarcabila măsură pedagogică de a sugera ca el și cu mine să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji ai Moldovei! Ați luptat bine! Ați săvârșit la "Podețul" acela, o.... o poznă nemaipomenită! Nici în vis n-am visat. Vă mărturisesc: inima-n mine era cât un purice!... "Marți 10 ghenarie văleatu 6983 de la Zidire" e o zi ce nu va fi uitată în veac. Sunt douăzeci de ani din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în hohote mari de râs: Nu ți se pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele Domnului? Suntem prea mici pentru pozne atât de mari... Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul nostru: "neatârnarea Moldovei". Nici n-am pohtit mai mult. Cât despre "Creștinătate", aiasta-i pe deasupra. Mă bucur și pentru ea. Dacă se unea Europa într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei. La înmormântare, tătăicu, acum văduv, murmura mustrător, în timp ce groparii se pregăteau să se apuce de treabă: „Marioară, ce-ai făcut, ce-ai făcut!” ca și cum ea ar fi făcut o poznă, i-ar fi greșit, din neatenție, cu ceva, nu i-ar fi dat ascultare. * M-am născut și ți-am trăit aproape numai în orașe importante, mari (Arad, Craiova, Galați, Cluj, București). La țară, nu am stat decât un an-doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vite multe, cai, boi, vaci, porci, oi multe, multe păsări. Ce griji, câte nopți nedormite când fătau vacile, oile sau scroafele. Ce griji erau când scoteau cloștile pui. Toate erau pe capul ei, în grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
kilograme în greutate. Era absolvent a cinci clase primare. Fiind primul născut, în copilărie a trebuit să poarte grija fraților mai mici, în deosebi vara, când bunicii mergeau la muncile câmpului. A fost un copil vioi, neastâmpărat, a făcut multe pozne. Într-o duminică de vară, pe când avea 8-9 ani, s-a dus cu alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile săpate în malul abrupt al
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Se dădeau piese de teatru la care contribuiau elevii școlilor secundare, când veneau în vacanță. Majoritatea erau în limba ucrainiană. Am cunoscut și m-am împrietenit cu mulți dintre aceștia. Îmi amintesc de Tcacenco Pavel, un eminent elev, frații Belâi, Poznei - care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]