1,102 matches
-
lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar fi venit de-a curmezișul, izbitura ar fi rupt opustul și l-ar fi prăvălit în ape. în grindă felinarul începu a scârțâi. Lăsându-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să știu prea bine la ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor etrusci. Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas. Dar Urgalania? Greu de crezut că nu cunoaște tărășenia. Nor mal ar fi fost s-o roage pe Livia să intervină pe lângă el să-l poto lească pe feciorul secretarului său. De ce n-a făcut-o până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea scrie acum. Nu, n-o să mai scrie asta, deși ar fi meritat. Atunci o zări cum traversa câmpia, Îndreptându-se spre tabără. Purta jodphurs și-și ținea carabina pe umăr. Băieții o urmau, cu o gazelă agățată de-o prăjină. Era frumoasă Încă, se gândi el, și avea un corp atrăgător. Era foarte bună la pat și Îi și plăcea să facă asta, nu era drăguță, dar lui Îi plăcea chipul ei, citea o grămadă, Îi plăcea să călărească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui Șuier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coți, care prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier șuiera în bătaia vântului. Așa s-a făcut steagul de luptă al dacilor. Cerințe: 1. Răspundeți la întrebări: Cine a fost Decebal? Unde se afla capital Daciei? Cum l-a salvat Șuier pe stăpânul său? 2. Delimitați fragmentele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese ușa Încuiată cu lacăt a unei clădiri despre care crezuse că era un șopron abandonat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rauricorum. Fergal era ajutat de cei trei fii ai săi: băieți robuști, ca și el, și care, chiar dacă nu erau prea ageri la minte, aveau, în schimb, brațe viguroase și spinări puternice și, atunci când era nevoie, știau să proptească zdravăn prăjina de fundul râului și să biruie curentul. Audbert îi conduse pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse, aruncându-i săculețul cu praf de aur, să facă traversarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare întortocheată, dar foarte bătută, care se îndepărta de apă, pierzându-se în desișuri. Fergal îi debarcă, așadar, fără să pună întrebări, după care își cufundă din nou în apă prăjina și, împreună cu cei doi fii mai mari, ce traversaseră cu el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de cai de tracțiune robuști, fiul cel mai mic, încă adolescent, ca să o lege cu o funie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dispuneau de un scut, indiferent din ce material ar fi fost - iar aceștia nu erau mai mult de trei sau patru sute -, și să-i doteze pe toți cu sulițe lungi și robuste, ce nu erau în multe situații altceva decât prăjini ascuțite rudimentar, dar care se puteau dovedi foarte utile pentru a ține la distanță cavaleria, precum și pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tensiunea oamenilor s-ar fi eliberat nu în luptă, ci în panică și fugă. Nu ezită. — Cu mine! strigă. înainte! După mine! Se aruncă deci la atac, urmat de Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val puternic îl ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aveau să ajungă în ținuturile lor. Când vreunul din dezertorii aceia îl recunoștea, le dădea coate celorlalți, iar câte unii nu ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse pe prăjini înfipte în pământ - simți că se instalase o atmosferă incredibil de relaxată. Aproape toți bărbații dormeau; unii dintre ei, deși treji, păreau complet beți; iar alții zăceau, de-a dreptul în aer liber, alături de femeile lor, sub ochii tuturor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma rând pe rând toate cuiburile. Dar teama de incendii Îi făcea să dea Îndărăt. Din moși-strămoși se știa că de cuibul de barză nu ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat în jos din mijloc, deasupra râului. Nu se uita la bulgar, nu se mai uita nici la mine. Trase de pe acoperișul zbârlit al căsuței prăjina lungă cu vârf de fier la capăt, o puse pe umăr și porni cu pași îndesați pe malul năsipos, în susul apei. Înțelesese în urmă și grădinarul despre ce e vorba. Ridicându-și șalvarii cafenii și opincile mari, pășea cu luare-aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban albastru, iar în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină, iar trupul era dat la câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele lângă altele, macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină, iar trupul era dat la câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele lângă altele, macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre animale - urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Christopher Meadowbrook și Spunk Davis și, probabil, cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zgândăre în legătură cu banii, Selina, erecțiile, Fiasco-ul. Eu încerc, dar și încercarea artei e prea grea. Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o expoziție constructivistă undeva în East. Prăjini tremurătoare de Armindeni, și corturi indiene de bârne, îndoituri spastice de beton și oțel, pisoaruri ciobite. Am fost la o expoziție modernistă nu departe de Park. Cărți de joc sfâșiate, piese de șah, table de la jocul de table, și cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]