1,618 matches
-
l-au dezamăgit. Între timp Mbobo a plecat și, cu ajutorul „cherestelei” livrate, a adus la tăcere un trib învecinat. O tăcere cumva mormântală. Însă Titi era fericit și, încântat de norocul său, le făcea portrete celor două fete care se prăpădeau de râs când le priveau. Singurul lucru care-l rodea era dorul de țară, de plaiurile natale, de orășelul lui înecat vara în praf și în restul anului în noroaie, de soția sa iubitoare, de manelele și sarmalele tradiționale, în
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
cu putere și astfel cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca că ai tras și mai multe crengi în cădere, cade în urmă ta și o groaza de zăpadă, dar îmi cade numai pe față..Hmm, te prăpădeai de râs și tacticos ușor dădeai parcă zăpadă, dar ușor ca să nu-mi atingi nasul înghețat și să-l frângi.. Așteptăm, însă nu puteam de bucurie, la modul cum glumești tu n-armai fi posibil să..vreun nerv.Asa cum
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
cum era Eleonora. Poate că nu era chiar așa de naivă cum credea Ana despre ea, ci mai repede curioasă să descopere noi senzații pe care le poate simți o fătucă de paisprezece ani. Cu un an înainte de a se prăpădi tatăl fetelor, în casa bunicilor din partea mamei a fost găzduită o familie de țigani rudari, care se ocupau cu tot felul de lucrări de reparat sau confecționat din metal. În acele vremuri la țară se foloseau linguri metalice cositorite. Cum
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CHIAR DACĂ VIAȚA NE ÎNCEARCĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Chiar dacă încercări te prăpădesc Și simți că n-ai scăpare, Nu uita că te iubesc! Știi, iubirea nu moare. Chiar dacă simți că ești pierdut Și uneori ți-e greu; Tu să știi că nu te uit, Te voi iubi mereu! Chiar dacă soarta e mai
CHIAR DACĂ VIAŢA NE ÎNCEARCĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363941_a_365270]
-
de toate culorile. Și străluceau...străluceau...Dar eu nu i-am văzut. Pentru că... nu-ți spusei? Avea rochia lungă, lungă, până hăăt! Departe. Și țineau de ea multe stele. Ce mai strălucea în zăpadă rochia Lunișoare. Amândoi râdeau să se prăpădească. -Mai spune, mai spune, Tudorele, că e frumos! Mai povestea Tudorel despre copacii îmbrăcați în haine albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
cădea la o înțelegere. - Căpitane Vladimir, îi zise Preda cu tristețe, îți aduc vești proaste de pe meleagurile Vâlcelelor. - Au năvălit cumva turcii? - Încă nu, dar o vor face în curând fiindcă am rămas fără stăpâni. Acum câteva luni s-a prăpădit Pătru, iar acum trei zile și fratele său Radu. - O adevărată tragedie! E vai de soarta noastră! - De aceea am plecat către Severinelor și, dacă ai bunăvoința, te-aș ruga să mă însoțești. Trebuie să-l înscăunăm pe Mihai ca
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
parte din sfatul boieresc, Mihai dori să viziteze cetatea, castelul și pădurea care i-a adus sfârșitul tatălui și fratelui său. - Este o faptă nesăbuită să le călcați pe urme. Domnia sa nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte și s-a prăpădit. - Insist, căpitane Preda! - Atunci te voi duce la reședința răposatului, dar cu condiția să rămânem doar o singură noapte! Vă avertizez pe cei care ne însoțiți la cetate, că dacă nu sunteți tari de înger, nu aveți ce căuta acolo
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ești flăcău în floarea vârstei și a puterii! Ai brațul vânjos! Așa te vreau! La început, tânărul se cam fâstâci de atâtea laude, dar treptat prinse curaj. - Am aflat că atât unchii cât și tatăl tău împreună cu fratele s-au prăpădit, fie-le țărâna ușoară. Și eu sunt pe ducă. Doresc să grăbesc căsătoria ta cu fiica mea și să cârmuiești aceste meleaguri. - Dacă cei care mă înconjoară consideră că sunt demn să le fiu voievoid, apoi așa voi face! - Așa
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
greu se văita lălăind cântece triste, în care își ironiza soarta de cerșetor și implora îndurare și milostivenie de la cei avuți. Deseori îi era lene și să cerșească, căci cerșitul era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl împingea nevoia să-și ticluiască o figură nouă, de ți se rupea inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
să adopte felul de trai întocmai cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
de una din ele cu un rus, care își dăduse sfârșitul prin Tatra sau poate pur și simplu se întorsese în țara lui, uitând de promisiunile făcute unei românce cu cozi lungi, în trecerea lui prin Ardeal. Maică-sa se prăpădise încă înainte de începerea războiului iar taică-su, om harnic și în gospodărie nu numai la făcut copii, nu reușise să se adune după moartea ei destul de timpurie și începuse să își aline durerea la crâșma din colțul străzi. Maria era
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
singur în timp ce stăpânul rămâne să rătăcească printre 8 ruinele palatului părintesc unde, într-un tron colbuit din pivniță, îl aștepta, în agonie, însăși moartea. Bucuria ei e teribilă: „Bine ai venit, copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și exorciza inerenta extincție apune subit și irevocabil. El a cunoscut clipa faustică înveșnicită și a evadat din ea, așa cum a făcut, întru mântuirea-i, și
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
fi bine, poate, cu acest prilej, să eliminăm acest mit, cum că în aviație mor doar proștii. Și nu mor numai așii, ci și piloții profesioniști. Iar în ultimul timp, așii nu prea au mai murit! Într-adevăr, s-au prăpădit la sol, dar din diverse motive. Unul ar fi chiar stresul la care au fost supuși pe parcursul activității lor. Eforturile profesionale depuse, dar, de regulă, în aviație nu se mai moare. - Imaginează-ți că ai turat motoarele și te pregătești
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab decât el și s-apuce pribegia prin lume, ca așa-și va prăpădi pe vecie frica! Se prelinse în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-aici, nimeni și nimic nefiind supărat de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
lacrimi nu mai știu Sunt toată arsă-n gânduri Și dacă necăjită sânt Așa a fost să fie Dar am sfințit acest pământ Ca mamă cum se știe Puțină sânt și tot gândesc Cu oarecare teamă Că în curând mă prăpădesc Rămâi și făr'de mamă De-oi fi copile să ai har Că viața-i de nimică Te rogi de mine în altar De chipul de mămică Pe-un perete prinsă-n ramă Precum este-ntr-un muzeu În ie
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]
-
urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înțelegem din
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
Articolele Autorului Acest capitol face parte din romanul DESTINE PARALELE, editat de catre Editura GRINTA - Cluj Napoca in martie 2011. cap. I La mai bine de doi ani de la instalarea Săndicăi la I.A.S. Dorobanțu ca inginer zootehnist, tatăl ei s-a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
hidrocentrala aia, că ne-au mâncat zilele cu ea, nu le ajute Dumnezeu de păgâni! Mulți au sfârșit cu zile de inimă rea din pricina celor întâmplate cu orașul lor în care s-au născut și au îmbătrânit. Atunci s-au prăpădit, la scurtă vreme unul după celălalt, și unchiul meu, Spiros, și socrul meu, Aram. Se umpluse orașul de turci veniți din Ada-Kaleh, le dăduseră comuniștii pașapoarte să plece în Turcia, mulți s-au dus, vreo șaptezeci de familii, se vorbea
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
moarte au scăpat doar profesorul Olimpiu Borzea și medicul Nicolae Burlacu. Împărtășind fiecare emoție a momentelor de tensiune, a evenimentelor, a conflictelor, a luptei copiilor, a partizanilor, cu tot sufletul ei mare de mamă a fiilor eroi, Sofia s-a prăpădit înainte de arestarea lor. Nemai având susținători în zonă, ca urmare a arestărilor, sursele de aprovizionare s-au micșorat în raport cu cererile partizanilor care au crescut. Eroul nostru Vasile Bucelea a fost smuls din sânul familiei în anul 1956, pe 13 Decembrie
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Sinod a fost Mărturisitor Pentru icoane, Îngeri, Sfinți, TATĂ, DUH, Mântuitor ! Obosit, la bătrânețe, dar și slăbit de suferință S-a retras în liniște, în Schit, o Candelă-n Credință ! În ziua 3-a din Prier, pe Pământ, s-a prăpădit... Dar renăscut atunci în Ceruri de-Înaltul DOMN, din Infinit ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Cuv.Nichita / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552
CUV.NICHITA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367550_a_368879]
-
Își făcea un plan maestru, s-o aducă-n sân, aproape. De pe cea mai mare culme să prindă Luna, s-a întins. Dar când s-a desprins de lume, cu chip s-a pierdut în abis. Din dragoste s-a prăpădit, cu dor de-a săruta fete. Dragobete a fost numit, și-i mereu dorit de fete. Luna, încă îl jelește că, dor de ciobănaș duce. Când Primăvara sosește și ceru-n izvoare curge. Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: DRAGOBETE -legendă-
DRAGOBETE -LEGENDĂ- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367611_a_368940]
-
acest pământ, La fel făcu nevastă-mea, Când, norocoasă și-a găsit Un “Fat Frumos” bine dotat, Cu calități ce, eu, vădit, Puțin mai sus le-am menționat, Numai că...și io-s fericit(!) Regret am unul, mititel, Pentru săracu’ prăpădit... Ce-o să pățească...vai de el! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Femeile, femeile... / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1428, Anul IV, 28 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FEMEILE, FEMEILE… de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367794_a_369123]
-
văd fetița și mi-e tare dor de tine. Vă iubesc mult. Al tău Necula, 18 Ianuarie 1719” „Dragii mei”, suspina și plângea în singurătate Ana. - Iar plânge tânăra mea doamnă! se auzea vocea Berthei, ștergându-i lacrimile. O să vă prăpădiți și gândiți-vă că o aveți pe Iulia. Are nevoie de mamă. De ce nu vă duceți la socrul dumneavoastră? O fi dat bunul Dumnezeu să-i milostivească inima și să vă primească, pentru că nu vă are decât pe dumneavoastră și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
prieteni de-ai tatălui său. Tânăr chipeș avea să-i trezească fetei simțămintele dragostei. La refuzul familiei sale, Necula hotărî să se lege pe viață cu aleasa inimii, stabilindu-se la Brașov. La doi ani de la căsătorie mama i se prăpădi, cu care ocazie tatăl își iertă fiul, dar fără a-i permite să vină la el cu femeia pe care și-o alesese. Casa familiei Cristoroceanu, ispravnic al orașului, trona la vreo șase sute de metri de han. Cu ochii plini
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]