439 matches
-
În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui spin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ar fi un pericol serios dac-ar avea vreun strop de creier. PETER INGLIS Nu-i de mirare că mă linge-n cur după ce-a avut tupeul să candideze pentru postul ăsta. Un ratat. E ceva al naibii de ciudat la prăpăditul ăsta singuratic. Ajung la mine-n birou și găsesc un mesaj cum că o femeie m-a căutat, nu și-a dat numele. Probabil e Carole, mai mult ca sigur. Dându-și seama că s-a purtat nasol. Se smiorcăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pahar, scoase o căpșună care se afla pe marginea paharului și o mâncă. — Păi, Bernie, cu siguranță ești un detectiv particular foarte bun, dacă lucrezi pentru Hermann la ceva atât de important. Eu credeam că voi sunteți cu toții niște omuleți prăpădiți care vă țineți după soți și vă uitați prin gaura cheii ca să vedeți ce pun la cale, pentru ca apoi să le spuneți nevestelor lor. Cazurile de divorț sunt de fapt cam singurul gen de afacere de care nu mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
serioasă era situația. Nimic. Inspectorul Insch se lăsă pe spate cu scaunul, făcând plasticul să trosnească. — Așa, zise el oftând. Hai să mai Încercăm, da? Toți cei de la masă se strâmbară, cu excepția Hoitarului. El continuă doar să Îngâne. Îndură alături de prăpăditul de mine. Începuse să-l scoată din minți pe Logan. Profesorul ridică mâna. — Îmi pare rău, inspectore. Cred că vă e suficient de clar că Bernard nu e apt pentru a fi interogat. Aruncă o privire chiorâșă către bărbatul urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-mi faceți rușinea asta”, dar ei Îl țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
este brăzdată de vremea pe care a lăsat-o În urmă. „N-ai o țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați și se duce În casa prăpădită, „femeie, o venit unu cu un șarpe să-i dau lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se face sete. Și mai spun unii că În țara asta nu se Întâmplă nimic. E de groază. Ai patruzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
muncim nici eu, nici tu, să se aranjeze toate... — Ia să vedem... — Dar... îmi promiți că n-ai să te superi, fetițo? — Bine, zi! — După ce știu și ce-am auzit de la tine, bietul don Augusto ăsta e un nătărău, un prăpădit, ce mai, un... — Hai, mai departe! — Da’ n-o să te superi? — Ți-am spus să continui! — E deci, cum stăteam să-ți spun, un... încornorat din născare. Și poate cel mai bine ar fi nu doar să accepți treaba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
născare. Și poate cel mai bine ar fi nu doar să accepți treaba cu casa ta, ci să... — Zi, să ce? — Să-l accepți și ca soț. — Aud? - și ea se ridică în picioare. — Îl accepți și, cum e un prăpădit... totul se-aranjează... — Cum adică totul se-aranjează? — Da, el plătește, iar noi... Noi... ce? — Păi noi... — Destul! Și Eugenia ieși cu ochii vâlvătaie și zicându-și: „Ce brute, ce brute! N-aș fi crezut-o niciodată... Ce brute!“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fer și bridge cu licitație. Fără să-i dea vreo atenție, Parodi i-a zis: — Uite cum stă treaba, ca să-ți plătesc lecția de truco pe care ai dat-o unui om În etate, nevolnic să joace măcar cu un prăpădit, Îți voi spune o istorioară. Povestea unui bărbat pe care-l respect peste poate. — Vă Înțeleg intenția, dragă don Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu, nu mă refer la tine. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie de cărbuni pentru un apartament mobilat, situat tocmai În strada Deán Funes 347; valul nezăgăzuit alarmoarelor și paravanelor nu l-a purtat prea departe de țelul său de căpetenie: redobândirea juvaerului. Știa că furul era fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au mărginit să arunce o privire supracopertei și sumarului, fără să fi pătruns, precum Dante, În „pădurea Întunecată“. De pildă, În laureata sa Analiză, Însuși Cattaneo nu trece de pagina 9 a secțiunii În loc de prefață, confundând progresiv opera cu un prăpădit și banal roman pornografic scris de Cottone. În concluzie, nu considerăm superfluu scurtul nostru articol de pionierat, care va folosi la situaționarea cercetătorilor. Pe de altă parte, sursele sunt de primă mână; prolixei analize a matahalei, i-am preferat impactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
funcționează de mai mare râsul. Dat fiind că exhaustiva prefață analitică, scrisă cu cursive corp paisprezece, a rămas În seama penei mele, sunt practic slăbit, căci la analize mi-au descoperit o scădere a fosforului, drept care am apelat la un prăpădit* pentru punerea În plicuri, lipirea timbrelor și scrierea adreselor. În loc să se limiteze la munca specifică, acest factotum a delapidat un timp prețios, citind cele șapte elucubrații ale lui Vilaseco. Așa a izbutit să descopere că ele erau, cu excepția titlului, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina la grandiroba lui sărăcăcioasă și aeru lui dă morcov prăpădit, că venea la marile mece dă celuloid cu ideea nașpa să vândă niscaiva subecte. Iete-te că leterat avem, mi-am zis și i-am pus cruce, văzând În pretenaru ăla bombă concurentu cu primejdie. Ia o vitamină și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am spus. Putem să uităm tot incidentul ăsta și să mergem la sală așa cum am hotărât? —Bine, a zis el. Dar vocea nu-i suna prea prietenoasă. —Ei, fii drăguț cu ea! Dă-i un pupic, a strigat un bătrân prăpădit, căruia îi ieșeau din buzunare mai multe sticle destupate de Guinness și care urmărise întreaga scenă cu mare interes. Fetei îi pare rău. Nu-i așa, iubito? — Haide, i-am șoptit lui Adam. Nu voiam să înceapă să se formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din dotare. — Zi-le băieților să pună pileala la mine În portbagaj. Vrei să ai Grauman’s pe fundal? Ah, ce-mi place! Jackie, ești cel mai tare din Vestul Sălbatic! Jack Îl măsură din cap pînă-n picioare: slab și prăpădit, de o vîrstă incertă, undeva Între treizeci și cinci și cincizeci de ani, cunoscător al multor secrete murdare. Poate că știa ce se Întîmplase pe 24 octombrie 1947 ori poate că nu. Dacă știa, aranjamentul lor era menit să dureze toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu trebuie să simtă greața sau scârba cu care numai puțin mai înainte se gândise la toate acele femei. Ele cel puțin caută, în măsura în care sunt în stare, sau speră. El mai era în stare? Nu erau până și cele mai prăpădite și mai meschine chiar mai bune decât el?... N-ar trebui să se pedepsească pentru ușurința în a judeca toate acele spirite îndrăgostite? Își privea în oglindă ochii obosiți gândind: nu știai? nu știai toate astea?... Parcă ar fi revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu eram cel care se rătăcise pe coridor și, da, eu eram acolo pe ecran în aceeași cameră cu cea mai frumoasă femeie din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea cumplită, în acel mic cinematograf prăpădit, în dormitorul meu în noaptea aceea și în visurile mele veșnic după aceea. Eu eram acolo. Shirley ieși din spatele meu, cu trupul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. Mama se ridică și femeia din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu e Încă o țară pentru copii mici: aventurați-vă prea departe de Pizza Express și veți da peste aceleași oftaturi pline de reproșuri pe care mi le amintesc de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În vacanță, la fel de agitați și de neodihniți ca noi, și ne Îndreptăm spre colțul cel mai Îndepărtat. Întinse pe spătarele scaunelor, gecile noastre ude scot aburi ca niște vaci. Citesc meniul cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai puțin odios. Mai ales după cele povestite de Laura. Era clientul ei, suferea de lombosciatică, la burta lui nici nu-i de mirare. O chema o dată pe săptămână, Laura Îl tratase deja de vreo trei ori. A patra oară, prăpăditul se pregătise așa cum văzuse el În filme, cu uleiuri și lumânări parfumate, cu Pachelbel by the Ocean la combina muzicală. Soft băiatu’! Până nu s-a Întors cu burta-n sus și i-a cerut Laurei să coboare cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grobian celălalt. Aș! Sunt pur și simplu curios. Iorgu îndreaptă în silă un deget spre decorațiile aflate pe vestonului lui Marius. Crezi că mă impresionezi cu bucățile alea de tablă? Deloc. Pentru mine ești și vei rămâne doar un sărăntoc prăpădit, cu gură prea mare pentru care meriți aplicarea unei bătăi zdravene à l'anglaise 96. Noroc că suntem printre doamne... Oh, tremur când mă gândesc la această amenințare! Mai ales că bravura îți este foarte cunoscută, în special cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mi-am zis, povestitorul are chef de glume... Când colo, nu era vorba de nici o glumă, i-a îndesat la pești pe beregată până l-a omorât. Și nu era vorba de ucidere ca să-1 jefuiască, călătorul era un biet prăpădit". "Formidabil, zise Matilda și eu tot pește am pregătit pentru felul următor. Ia vedeți, domnule Micu! Fiți atent!" Și într-adevăr aduse un uriaș crap, rumenit și cu un sos galben și garnisit cu ciuperci și legume. "E foarte bun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]