3,904 matches
-
-l va duce spre pedeapsă: (...) Tu stai la țărmul ierbii, fără apărare, și cerul te scrutează, și-ai fugi acoperiș de acoperiș îngrămădind asupră-ți, tot mai adânc pierind în peșteri. Rămâi pierdut, știind că vei fi luat și din prăpăstii de beton, din cazemate de munți stratificați: ca să fii prins, un continent întreg s-ar disloca! Obsesia țărmului nu e nicăieri mai intensă decât în Plajă (devenită Clipă de nisip) - chiar dacă, aici, eul liric nu mai este hăituit, jucând doar
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
examen important, o altă eroare a părinților sau profesorilor este compararea cu propria experiență. „Am trecut și eu prin asta, stai să îți povestesc..." este o reacție cât se poate de ineficientă, care, uneori, doar o să mărească și mai mult prăpastia de comunicare între adult și copil. Evitarea - este, de asemenea, o reacție nocivă. „Hai să ne gândim și să facem altceva" nu este un îndemn potrivit, deoarece copilul nu are un întrerupător în interiorul lui ca să își închidă gândurile negative și
Părinți de succes: Lista greșelilor (II) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80903_a_82228]
-
e cel mai frumos sat din lume), iar jos, în depărtare, presimțeai aburii unei Mediterane scufundată și ea în tristețe și moarte. Contururile nesigure ale măslinilor și îndrăzneala parcă anapoda a chiparoșilor îți creau senzația de necontenită, repetată prăbușire în prăpastia deschisă la câteva picioare de locul unde ne transformaserăm în cremene. Nu sunt singurele secvențe din memoria mea în care moartea se leagă de ceva sonor. Cum n-am de gând să dispar curând, dar, pe de altă parte, nici
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
sufletească a poporului rusesc", din care pricină experimentul sovietic i se pare un eșec care se cuvine a rămîne singular, deoarece: "În soarta Rusiei e în joc soarta întregii omeniri culte. În orice caz e o nebunie să sperăm că prăpastia ce s-a deschis în Rusia poate fi închisă cu un gard de scînduri și că prăpastia aceasta nu va atrage în adîncimile ei și alte popoare". Temere ce s-a dovedit profetică, după cum reproșul adresat lipsei de "prevedere" a
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
a rămîne singular, deoarece: "În soarta Rusiei e în joc soarta întregii omeniri culte. În orice caz e o nebunie să sperăm că prăpastia ce s-a deschis în Rusia poate fi închisă cu un gard de scînduri și că prăpastia aceasta nu va atrage în adîncimile ei și alte popoare". Temere ce s-a dovedit profetică, după cum reproșul adresat lipsei de "prevedere" a sovieticilor ce desconsiderau religia îl adresa, fie și tacit, "revoluționarilor" autohtoni de după 1944. Fie-mi îngăduit a
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
altă realitate. Nu mi-am propus să fac aici o analiză comparativă între ficțiune și non-ficțiune. Și totuși... De ce este ficțiunea în cădere liberă? Trebuie să se schimbe literatura sau trebuie să se schimbe cititorii? Nu cumva a apărut o prăpastie între ei? Cum este condus un cititor oarecare prin lumea vastă a cărților? Lectura presupune un efort intelectual, o întoarcere spre sine și o mare disponibilitate emoțională. Cum se descurcă de unul singur un cititor care înmănunchează în mod fericit
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
tot. Aventura nu a lipsit, deoarece mașina noastră nu a putut urca până la cabană, iar noi a trebuit să ne folosim de puterea secretă pentru a învinge zăpada, întunericul și drumul deloc circulat (după un safari pe zăpadă, pe marginile prăpăstiilor).“ Oxford la castel „Luni 2 ianuarie, 2006. Locul: Muncaci. Ora: s-a ajuns la un compromis, nici prea târziu, dar nici prea devreme, 15. Grupul s-a reîntâlnit la autogara din Ujgorod. De aici, urma să luăm un autobuz și
Agenda2006-03-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284651_a_285980]
-
în succesiune figurând, spre final, o imagine înrudită cu cea a "paradisului în destrămare" al lui Blaga și, încă o dată, cu crepusculara "oră a fântânilor" a lui Vinea: "Umbră adâncă A muri Abandonare/ Obscură peșteră a timpului Cădere/ Aripa și prăpastie Rănită inima/ Orb sufletul în tine se scufundă// Franța e viața Nu e drum de-ntoarcere/ Dă-mi mâna înger al pierzării/ voi trece podurile sfărâmate ale paradisului" (Înger înșelător). Rămâne totuși aspirația mereu reafirmata a "deșteptării" din euforia lenes-paradisiacă
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Dawkins, religia e un virus social care trebuie stîrpit, pentru entomologul Wilson omul e o insectă socială căruia prejudecățile stupului i-au inculcat nevoia stricată a unui Dumnezeu viu, iar pentru paleontologul Gould, știința și religia sunt despărțite de o prăpastie. Fizicienii, la rîndul lor, sunt de o cruzime a înțelegerii care nu lasă loc de consolări. În opinia lor, începutul și sfîrșitul universului pot fi gîndite în absența unui spirit creator și de aceea e fără sens a te întreba
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
să aduc dovezile neimplicării mele în fapte penale, aș fi înțeles să respect orice decizie a partidului, inclusiv cea legată de o posibilă necandidatură a mea în 2012. Însă aceste lucruri nu s-au întâmplat. Și astfel a apărut o prăpastie. A trebuit să aleg. Și am ales Valea Jiului ”, a spus Ridzi, în conferința de presă. În 2011, ea a fost trimisă în judecată, împreună cu alte 11 persoane, în doasarul „ 2 Mai ”. Ridzi a fost acuzată de abuz în serviciu contra
PDL mai pierde un parlamentar by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42147_a_43472]
-
I-am spus și la Bruxelles: cred că este președinte și reprezentant al României. În orice secundă, în orice moment. Chiar și atunci când refuză să vorbească celor 7,4 milioane de oameni care-i sunt împotrivă, atunci când acțiunile sale creează prăpăstii de neimaginat între noi, și atunci când procurorii îi urmăresc cu atenție acțiunile din garaj. Cred că domnul Băsescu reprezintă România și de aceea îi promit ce ne-a promis Barroso: o supraveghere extrem de atentă", a spus Striblea în urma vizitei de la
Cum îi răspunde Striblea lui Băsescu, după discuţia de la Bruxelles () [Corola-journal/Journalistic/42306_a_43631]
-
sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria își împleticește brațele și picioarele în jurul meu. Adorm cu gândul că, la primăvară, există o șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre cer, legau puterea nopții libere și proteice a câmpiei, pădurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jos, scormonitor ca un cuibar de foc; lumina rece îți reteza orice mișcare; cădea sub roți, înfiorând traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu apă se crezu la adăpost, dar șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să-l smulgă din beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
au redus la zero. La acest punct zero mă aflu și eu. Ținta mea nu e să ajung în Germania, ci să cantonez în Occident, cât mai departe de ruși, și dacă va fi să cunosc până-n cele mai adânci prăpăstii amărăciunea înfrângerii și-a capitulării, s-o trăiec alături de armata care dicta prin forță întregei Europe. În orice caz, prin ce-am făcut rău sau n-am făcut în judecata viitoare a istoriei, cu mintea întreagă pe care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Unul, angoasă și idiosincrasie ce stăruie în scrierile lui Emil Botta. Dar această teamă de Unul este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara. Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la poezie! 1. Conul de umbră Efecte de regie Nu mai sunt demult, iată! De la o vreme punțile au dispărut, acolo unde marginile lor sau dislocat în absolut. Aș fi căzut în dreapta mea și în stânga mea, în apă sau în prăpastie... totuna! De aceea mam oprit și aștept la porțile împărăției, ca întotdeauna, să fiu primită, să-l văd pe rege și pe regina chinuită și ea, în a zăbovi. Formă tristă de a fi. Înainte de-a muri, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Ea ar fi împlinită. În toată pledoaria despre bărbat se concluzionează că bărbatul ideal nu există, la fel cum nu există mâna sigură și blândă de care să te sprijini ușor cu două degete, să treci grațios și surâzând peste prăpăstii ca un acrobat pe sârmă, găsind cumpăna supremelor măsuri ale fericirii. Viața ca acrobație este pentru Manuela o generatoare de pasiuni, dar nu și de energii. ZILE DE PLOAIE Ca un lait motiv, ploaia este ecoul trăirilor Manuelei, în directă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama cînd au ajuns la marginea prăpăstiei și au căzut cu toții în hău. Uraaa! strigă Nuțu ridicînd brațul liber în sus. Dar îndată după aceea au prins și turcii aripi și s-au transformat în vulturi negri, care fug de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
total! izbucni Vlad. Cum te mai poate asculta cineva? Păi, mă, Bărzăune, tu ne crezi pe noi cu creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]