1,456 matches
-
neîntâmpinând rezistență, aproape să-i ia respirația. Ea a răspuns sărutului... care nu mai știa dacă intră în joc sau credea în el. Apa începuse să fiarbă de zor în ceaun, flăcările din sobă se vedeau, se ridicau și se prăvăleau mereu și mereu repetând jocul lor, în timp ce Lea și Leon se aflau deja pe marginea patului, mult mai sigur decât scaunul, devenind din ce în ce mai ademenitor. Totul s-a petrecut atât de repede încât Lea cu greu a mai avut timp să
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
A năbăit, bă! Cine, bă? Ion a lu' Măuțu cu Veta lu' Bucur. S-o luăm pe Veta pe lopată și s-o ducem la Ion în vatră!” Făceau o roată mare din crengi uscate, îi dădea foc și o prăvăleau pe coastă spre sat. Ce timpuri! Vine Paștele. Pomii sunt înfloriți. În Săptămâna Mare, serile Deniilor sunt adevărate clipe de liniște și înțelepciune. Copii și vârstnici pornesc spre bisericile satului, ocupându-și locul sub impunătoarele cupole ale lăcașurilor sfinte. Vinerea Mare
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cu lumina ei albă peste visele adormiților și al nopților albe. Totul împietrise într-o muțenie amenințătoare...mă întrebam cum de astrul zilei este laolaltă cu cel al nopții? Cum de e noapte și zi deodată?Un zgomot asurzitor se prăvăli peste lumea aceea sinistră în care mă aflam... Am sărit în sus , strigând: -Fugiți! A început războiul stelelor! Fugiți! O mână puternică mă opri din avântul pe care mi-l luasem să alerg spre oriunde, numai să nu stau pe
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
era adevărat. Întâlni însă un Șerban neclintit, cu zâmbetul pe față, cu o privire caldă, răbdătoare și blândă, poate chiar ireală, și nu citi în ea nimic ce ar fii vrut. Începu să plângă încetișor, apoi din ce în ce mai tare, lacrimile se prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
miră și fără să își poată explica, aștepta cu destulă nerăbdare să vadă ce se va petrece. În capătul străzi apăru bicicleta cu poștașul Vasile, tocmai când Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
erau luați în primire de furnicile carnivore. Nu dura prea mult, fiindcă și ele erau cu milioanele și păreau a avea un apetit de nepotolit. Termitele rodeau cu o eficiență admirabilă tot ce era din lemn și mândrele acoperișuri se prăvăleau peste vetre astfel că incendiile cuprinseseră întreg orașul. Nici o armă nu era eficace împotriva lor, iar pulberăria sări în aer pentru că furnicile duseseră un bețișor aprins în exact camera bombelor. Ce să mai vorbim, în zori, totul era praf și
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
Cu frecvența caracteristică lemnului, vocea cititorului obosit se aude prin literele ascunse cu grijă în flacăra cu care arde hârtia. CASCADA Am primit o etichetă oarbă cu o seară înainte de a vedea cascada. Apoi apa și zgomotul ei au prăvălit coletul în pacea dintre doi mesageri: acela de acasă și celălalt, de peste mări și oceane. Nu ne puteam auzi dar știam că toate cadourile fuseseră păstrate cu aceeași dorință covârșitoare: De acolo, de sus de tot, lumea părea mai bună
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
pauza s-a terminat, mă trezi din meditație cel cu stelele pe umeri. Așează-te frumos aici la birou și hai să ne uităm împreună peste romanul vieții tale! M-am executat cât de repede am putut și m-am prăvălit pe scaunul tapițat, indicat de funcționarul securității statului.Tot el, fire generoasă cum era, mi-a băgat sub felinare dosarul care mă privea și mi-a cerut scurt: Ia citește, găgăuță! Puteam să-l refuz, când el m-a rugat
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VISELE NOASTRE Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Când cad se prăvălesc din ceruri visele noastre prinse-n apa ce ia formă În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urma mea Norii se dau la o parte Și vantul șuieră aparte Când fulgii se topesc pe geana ta
VISELE NOASTRE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367952_a_369281]
-
cântă, visele se-nfiripă Ceața dimineții se ridică Și zefirul adulmecă poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldura amiezii Precum sudoarea ta ce urcă la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc și ne trezesc Referință Bibliografică: Visele noastre / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Borchin Ovidiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VISELE NOASTRE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367952_a_369281]
-
în fugă. Nu aveam să mă las zdrobită! M-am scuturat puțin ca să-mi revin, după care am lovit primul kemaș cu piciorul drept, direct în gât. Cunoșteam punctele energetice ale trupului uman, așa încât kemașul nu avu nici o șansă. Se prăvăli la picioarele mele cu respirația blocată. Am smuls rapid din mâna lui buzduganul cu spini lungi metalici, lovindu-l pe cel de-al doilea direct în frunte. Așa! -- Veniți nemernicilor, să vă arăt cum luptă un muntean! Răcnetul meu trecu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Valea Caraiman în sus O feerie de nespus. Ușor se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale se prăvale Cu ape limpezi, lucitoare. Și spume fac și scânteiază Cad în cascade zgomotoase. Aici în Valea cea Spumoasă Cea minunată și frumoasă. Și la Cascada Urlătoare Fac poze toți, cu mic cu mare Se-ntorc apoi mai ozonați. Și poate
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
și care se afla în acea parte, ca niște stânci mai mici și gheboșate în șiruri presărate în interiorului decorului campestru care din fuga mașinii, parcă alergau odată cu noi în aceeași direcție sau în clipa următoare, se pregăteau să se prăvale peste mașină și peste șosea. Ne-am clarificat buimăceala consultând mai atent harta zonei. Ne aflam în Chinese Camp unde, cu un veac jumate în urmă a fost locul de colonizare al primilor emigranți chinezi în California, spațiu primit de la
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
o lăsat ci niși el nu pre mai pute, cî-l cam ajunsăsî băutură, ci pini la urmi s-o molipsât și el, numa ci nu pute duși că șei di la noi, câri fași asta din moș-strămoș’ și l-o prăvălit aracan di capu lui. Acu’, nu-i vorba, ci și munca l-o ninoroșit, ci iel munșe că prostu’ tați zâulica, ș-acu stă pi cuptor și traji la luleli, iar sară joacî cart cu țapinarii can’ vin iștea la
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
alte case erau în Orșova, o mândrețe, pe toate le-au culcat la pământ afurisiții, când cu hidrocentrala lor, de ne-au cocoțat să locuim pe un deal, mereu în pericol aflându-ne ca într-o bună zi să ne prăvălim, cu toate șandramalele de pe coastă, în Dunăre. Dintre toți, mai mult m-am atașat de Georgescu, la începuturile mele prin partea locului. De ce? Din două motive, unu, pentru că era și el marinar, doi, pentru că o rupea binișor pe grecește, cutreierând
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
seară în culcușul vărului meu cel leneș. La ușa camerei, ascultau, în tăcere, mama, tata și bunica lui...să vadă ce se întâmplă: o acceptă nărăvașul, o scoate afară...ce va fi? Dacă ar fi deschis ușa, s-ar fi prăvălit toți trei în încăpere. Dar, spre bucuria tuturor, din cameră se auziră chițăieli. După cheful de ziua lui, băiatul infirmierei plecă la oaste. Dintre toate prietenele care-i scriseseră cu foc la început, sau i-au promis că-i vor
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
pace, de ce tinerii noștri de azi nu mai acceptă (uf, cuvânt colțuros și neavenit în context!) liricul. Poate din snobism, este la modă prozaicul tenebros și concupiscent, vizualul de o anumită orientare, melosul zbuciumat, psihedelic, cu ritmuri în draci care prăvale spre bietul suflet tone de „grunj sonor” și instabilitate, de neliniște, iar prin recul și asupra noastră. Își secretă cu acest prilej toate umorile, scurgerile libidinos-mucilaginoase într-o fosă abisală care aproape că „e la ras” și din care se
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
grele peste ape,cuvintele, toate erau ca un grâu semantic și ei citeau niște exerciții spirituale, dorindu-și să moară de atâta frumusețe sfântă.Atunci descifraseră sensul buzelor devenite pe dată respirație,sărut,vorbă,sensul și valoarea cuvintelor care se prăvăleau pe limbi ca niște boabe de mărgăritar,atunci conștientizaseră de ce oamenii mor în numele unor idei,de atunci nu mai orbecăiau ca-ntr-un somn de bufniță. Referință Bibliografică: romanul,,Femeia în spatele oglinzii -fragment / Mariana Didu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
sufletul meu apoi din necunoscut o văpaie stranie m-a transportat în trecut îmbrăcat în simbolică litanie, arie... brutalitatea acordului dintre ea și lumea reală a ruginit frunză de aici și de-afară. Dar întrebarea mă tulbură gesturile mele mă prăvale în gol, cine să-mi răspundă am adormit, mă abhor. Referință Bibliografica: Dar niciodată nu s-a spus nimic / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1349, Anul IV, 10 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa
DAR NICIODATA NU S-A SPUS NIMIC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367685_a_369014]
-
Articolele Autorului Rănește-mă! N-o să mă clatin Ca frunza risipită-n vânt, Nici n-o să mă sfărâm, de teamă, Ca o movilă de pământ! Cuvintele încremenite Pe buze reci vor adormi, Iar zidurile de-ntuneric, Pe mine se pot prăvăli. Nisipurile de speranțe Surpa-se-vor încetișor. Și ce? Oricum în urmă nu e Nimic să-mi fie de-ajutor. Rănește-mă! Timpul oftează... Hai, joacă-te cu clipele, Aruncă pe pustii toți anii Când ne-avântam aripile Spre zări
RĂNEȘTE-MĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367772_a_369101]
-
Grădina este o combinație armonioasă între natură și arhitectură, cadrul în care “lenevesc” numeroase poteci și statuete brodate pe brâie de flori și copaci, întrerupte de mici șovoaie de apă, adevărate râulețe care șerpuiesc de-a coasta gata a se prăvăli peste terasele verzi, aproape adormitoare. Am zăbovit ceva timp tocmai când freamătul crud și aromat al cireșilor plesnea într-o eflorescență albă și roză îmbătătoare, dar și câțiva ani mai târziu după ce m-am recules îndeajuns cu darurile divine ale
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
din pensia bătrânului, îi mai dijmuia din țigări, în sfârșit, se poate spune că o ducea destul de bine chiar dacă o mai fura uneori de la taică-su. Numai că, norocul său nu coborâse încă din cer... Într-o bună dimineață, stătea prăvălit pe o bancă în parc și-și savura libertatea sorbind din când în când din pet-ul de bere. Ce să mai vorbim? Natură, liniște, ciripit de păsărele, soare, să tot trăiești... O secundă avu impresia că are halucinații deși
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Cum nu se aștepta la un asemenea tratament din partea lui, foarte slăbită și fără de putere, abia reușind să se mențină pe picioare, din forța loviturii, se rostogoli peste pat, răsturnând și un scaun în cădere. Cât pe aci să se prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la Lacuri? Nenorocito! Nu mai ai două, îți mai trebuiau și altele? Să pleci în candela
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cu limbi de foc ce “matură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecata cu fomoioage groase de păcura și pucioasa neagră, acestea parcă “înșurubându-se” în înalt ca niște coloane înfoiate pentru a nu se prăvăli cerul. Un alt paradox, care nu-l anulează și nici neagă pe primul, ci îl confirmă - de data asta încurajator - este că “epopeea” refacerii din temelii s-a făcut într-un timp record, asta și pentru că în 1915, Sân Francisco
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]