2,533 matches
-
doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
miști urmând o traiectorie exactă, încordată; dar când ți se pare că reușești, îți dai seama că stai pe loc, blocat, constrâns să repeți totul de la capăt A doua zi, de cum ai un moment liber, alergi la librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând cu degetul o pagină, de parcă asta ar fi de-ajuns să scoată în evidență nepotrivirea totală. - Știți ce mi-ați vândut?... Priviți... Tocmai când era cel mai pasionant... Librarul nu pare tulburat - A, și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi fost: „Pentru a o gândi“ și pas de a fi înțeles. Treaba mea, am răspuns. Începusem prin a vorbi politicos, dat fiind că ne cunoscusem ieri seară la cârciumă, dar pe neașteptate dialogul nostru devenise acru. — Mergeți la o prăvălie de obiecte nautice, mi-a tăiat-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înțelegere. Oricum ar fi, e un roman în care, odată intrați, ați vrea să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
însuși tubul ăla de fixativ în foc. Capitolul 25 Sari la o dată, nicăieri în mod special, doar eu și Brandy la cumpărături pe-o stradă principală cu magazine într-un orășel din Idaho, cu un angro Sears, un restaurant, o prăvălie cu pâine de-o zi și-o agenție imobiliară în care al nostru domn White Westinghouse a intrat să prostească un agent imobiliar. Intrăm într-un magazin de haine second-hand. Ăsta-i chiar lângă prăvălia cu pâine veche de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
angro Sears, un restaurant, o prăvălie cu pâine de-o zi și-o agenție imobiliară în care al nostru domn White Westinghouse a intrat să prostească un agent imobiliar. Intrăm într-un magazin de haine second-hand. Ăsta-i chiar lângă prăvălia cu pâine veche de-o zi și Brandy zice cum taică-său obișnuia să facă o șmecherie cu porci chiar înainte să-i ducă la piață. Povestește cum taică-său le dădea să mănânce deserturi expirate pe care le cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum să se amestece el cu proletarii cînd nici însurat nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care se gîndise încă din primele zile de cînd fusese mutat la Vladia. Băieții de prăvălie, vînzătorii celor doi negustori ce aveau mai multe dughene, care, culmea, își făceau concurență unele altora sub nume diferite, deși aparțineau acelorași proprietari, au fost rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
protocolare în puținele ocazii cînd intrase în Vilă ori cînd se întîlniseră față în față pe uliță, o făcuse din proprie inițiativă. Nu se putea aștepta ca guvernanta K.F. "să-i iasă în întîmpinare" așa cum se întîmpla cu băieții de prăvălie ori vînzătorii care abia așteptau un prilej să fie luați în seamă. Aflase de la Hariton că prințul voia să facă o vizită la Cramă în vederea unei petreceri. Ce altceva poți face în Vladia, mai ales iarna, decît să trîntești cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare de pe ulița prăvăliilor. ,,Arătați ca două prințese, domnișoarelor", spusese atunci, îndeajuns de emoționat, încît gîtuiala vocii reușise să ascundă grosolănia banalității. Sofie nici nu răspunse, în schimb K.F. s-a oprit o clipă, aproape că i-a zîmbit și i-a aruncat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la o zi la alta, nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile cum făcea prințul. Singurul comerț care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după cum arătau, Worchester, Cumberland, black soia, sushi, la ce să fi crezut în continuare că există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care pînă la urmă tot s-ar fi descoperit, o dovadă era că el și văzuse ori aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
an nimeni n-ar fi putut observa o înrăutățire a vieții tîrgului, cu toate că pe măsură ce creștea numărul legendelor despre Șerban Pangratty, în așezare se făcea tot mai puțin vin, intrau tot mai puțini bani, se vindeau tot mai puține mărfuri la prăvăliile de pe Strada Mare, în anii ce au urmat lucrurile au devenit limpezi. Cîteva din dughene s-au închis, proprietarii au vîndut la preț de nimic ce mai era prin depozit și s-au dus care încotro. La Bercu, la Iacobescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acoperi cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pus la poștă i-o dai lui Iacubovici, el mai merge la Comana după mărfuri și dă ce e de dat la gară sau la telegraf. Nu costă nimic în plus decît că te obligi să mai treci prin prăvălia lui. Dar alta nici nu mai este prin care să treci. Ei, altădată, altădată era plin de dughene, de băcănii, de magazine adevărate, totul era mai vesel, totul era mai frumos, totul era mai bine..." Stavri s-a uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu ochii de fiecare în parte, să le notăm numele, credința, neamul, de cînd e aciuat în Vladia, ce rude are, cîtă avere posedă, ce fel, la ce bancă își depune banii, la ce școală își trimite odraslele, de la ce prăvălie cumpără, ce clienți au, de la cine se aprovizionează, ce vin îi place, ce crede despre Dumnezeu, cu cine votează în alegeri, ce gazete citește sau ar vrea să citească, trebuie să știm tot, iar totul trebuie notat, scris, clasificat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luase ființă un fel de sindicat, o "breaslă" a negustorilor din Vladia, intraseră de-a valma, iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care fusese înfiptă o toporișcă. Asta poate n-ar fi fost nimic, dar i s-a întâmplat să nu mai recunoască vechile firme, într-o noapte fuseseră date jos și în locul lor se puseră altele pe care scria doar atît "Prăvălia numărul unu", .Prăvălia numărul doi" și așa mai departe. L-a întrebat pe Iacobovici ce mai era și cu prostia asta, dar Iacobovici l-a lămurit, pe cît fusese și el de lămurit, că "era mai bine așa, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o toporișcă. Asta poate n-ar fi fost nimic, dar i s-a întâmplat să nu mai recunoască vechile firme, într-o noapte fuseseră date jos și în locul lor se puseră altele pe care scria doar atît "Prăvălia numărul unu", .Prăvălia numărul doi" și așa mai departe. L-a întrebat pe Iacobovici ce mai era și cu prostia asta, dar Iacobovici l-a lămurit, pe cît fusese și el de lămurit, că "era mai bine așa, mult mai bine așa, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]