19,664 matches
-
al științei fum, ca nouă Tu mintea să mi-o scalzi în rouă! Vai, tot în temniță mai sînt? Din ziduri, blestemat mormînt, În care tulburi doar răzbat Luminile prin geam pictat! În jur cu teancuri mari de cărți, De praf și molii roase-n părți, Pe care, pînă-n boltă, sus, Negre de fum, hîrtii am pus; De sticle-mpresurat, cutii Și instrumente, ca minuni De catrafuse din străbuni - E lumea ta! o lume zi-i! Și mai întrebi de ce, gemînd, Se
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Titi și Gigi Terente. Trecând de casa Anișoarei Niculiță vedeam curtea unde locuia profesorul Leu cu soția și fiica lor Luria, În aceiași clasă cu mine, care Însă nu ieșea la joacă cu de-alde noi. Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea, nu i se dădea voie să se amestece cu copiii zgomotoși și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții și vardiștii, șotronul sau fotbal, fiind fetiță; eu cu Țoloi (Anișoara
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
în Siberia" (p. 60). Despre New York scrie lucid și, în același timp, liric. Spania, cu dansurile sale tradiționale, e concentrată în cîteva rânduri sinestezice: "Flamenco: ritmul compus și pașii de lemn: dans de vibrații și volute de calcar, sâmburi de praf și hașiș: oprire și șarje în ritmicul flux. Tangoul se îndeasă între pulpe vegetale pe dușumele lascive, în testiculele taurilor înjunghiați departe-n coride. Salsa fărâmițează sarea de pași pe limbile scoase, samba strecoară șerpi cu pene în văgăunile aerului
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o rază Să mă preling apoi, cuprins de-o bubă Ce nu se vindecă decît cu vrafuri De magazii pustii, grele de prafuri...
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
am îndrăgostit zdravăn de două ori. O dată, de o fată, care - olteancă fiind - s-a ardelenizat; acum pare pursânge din zonă. Eu, ca ardelean, m-am bucureștenizat. Estimp, par De Niciunde, Al Nimănui, De Nicăieri. Iubirea aceea s-a făcut praf. D'aia mai plutește câteodată în văzduh o pulbere boreală. A doua oară m-am îndrăgostit de un vers. Definitiv. Cred că e singurul stih din literatura română care poate împinge un poet pe marginea prăpastiei. Versul acela era, este
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul și ma-jordomul său, le aranjase militărește, cu grijă și dragoste pe umerașe și în sertare... ca pe niște soldați în câmpul de bătălie. Brusc
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin, cu porumbiel Deșteptător. În ritme și în rimuri Sufletul trist ți-l voi sluji fidel. Și uneori, cînd mîna va desprinde Roua din geamuri, voi îngenunchia Stînd zile-ntregi în praf și-avînd merinde Doar bulci de vis și cepe de lalea.
Tocmai sosit din cruciadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9353_a_10678]
-
deseori, poate fi unica măsură reală a necunoscutului din tine. 835. Câte aripi au brăzdat cerul inimii tale și câte au rămas În ea? 836. Fiecare floare are toamna ei. 837. Cu ce este mai deosebită țărâna trupului tău de praful cuvintelor care se pierd În depărtarea sufletului străin din tine? 838. Marea regăsire a ta cu tine Însuți nu va putea fi decât dincolo de viață. 839. A nu crede În fericire Înseamnă a nu avea un sens În lumea deșertăciunii
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
îndemână. Iată un autoportret: "Sunt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
prin deșertul celor o mie de cămile cu două mii de cocoașe, cocoșat ca un mire pe burta unei mirese în care aruncam singurul bob de nisip pe care-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer ca norii de praf prin care m-am zbenguit pe cînd habar nu aveam cine sunt, prin cei de sus, îngerii, prin cei de jos, umerii încovoiați de singurătate, rochiile femeilor înflorind în creierul meu ca primăvara în lunci brîndușile, sînii lor doar pe
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
lin Pâraie murmurânde Te voi găsi, tu vis fugar Oricând și oriunde. Eu azi sunt ploaie... Eu azi sunt ploaie, mâine nor Și mă scufund în mare Când totul e înșelător Și suferă schimbare. Eu azi sunt om, apoi sunt praf În lumea trecătoare Și mă prefac în ceață acum E o altă înfățișare. Și știu că mă voi face scrum Cu limbi mistuitoare Nu vom putea opri nicicum Eterna transformare. P O E Z I I DEB UT Pârâu și
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
vede Dumnezeu vede imaginea României în lume - Da, da, da, da, pare să spună El, aducându-și, parcă, aminte de unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre veșnic rostogolite, simte miros de praf și de pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și nori de respirație puturoasă. Dar mai sunt și roze, mai sunt și pe covoare se mai toarnă parfume tari, și mai adie, totuși
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
Lavinia Braniște Toamnă M-am trezit cu raza de soare înăuntru, Ca o lamă de cuțit, Galbenă și plină de praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
cerul o clipă, dar încercase să caute din nou cu privirea silueta înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor, încolăcind tandru cablurile de pe marginea străzii, fire de Internet, de televiziune, de electricitate ori de telefoane, drumuri nevăzute, sufocate de mii de călători, fiecare cu un țel al său tot atât de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul său și îi pictează poleindu-i cu praf de aur.
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
să-i simt respirația înceată, obosită, de făptură ajunsă la capătul drumului, de făptură hăituită de propriul său trecut, un trecut încărcat de mizerie, de întuneric, care acum era gata-gata să-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor, în prezentarea cercetărilor mele, abuzez de răbdarea și îngăduința dumneavoastră și vă solicit răgazul încă unei acolade asupra personajului. Când eram copil, am citit o biografie
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
gnomi, sau chiar animale, broaște, cerbi, iepuri, porci mistreți, păsări" (p. 146). Stupefacția tuturor este totală, cu atât mai mult cu cât medicul ginecolog Viorel Untaru "a început să spulbere pe rând toate figurinele scoase de Elisabeta din chiloți, iar praful se risipea la fel de difuz și cu atât mai periculos prin sala de mese" (p. 148). Ai zice că avem de-a face cu un fel de parodie a genezei, dacă, totuși, pentru cititor nu ar fi mai acute stările de
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
picioarele ei, întrecea orice imaginație. Hidos, cutremurător, măreț, grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
pe drumul din Armenească spre Universitate doar peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou ora cinci și cinci într-o zi de mai din al cincilea an al unui mileniu oarecare cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
dulăpiorul cu pricina, zic, se lăfăiau mai multe geamntane de toate mărimile, care, orînduite unul peste altul și învelite într-un cearceaf antediluvian, ajungeau pînă la tavan. Făceam o dată la 8-10 zile curățenie în balcon, măturam, spălam pe jos, curățam praful de pe măsuță și revistele ceva mai recente. Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte, poate și pentru că nu înregistrasem nici un fel de semnale sonore de la nedoriții oaspeți zgomotoși, că acest colț al casei s-ar putea dovedi un adăpost preferențial
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
ea stă în miezul acestei pietre galbene și-n timp ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun, dar nu mă pot hotărî să devin „Înțelept”. Spună orcine vrea că perorația lui G. Călinescu, dintr-o cronică (a mizantropului, dar a mai ales a optimistului
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]