966 matches
-
Pitoresc > CARTEA Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat de spălat oile și trebuia să se apuce de cai și apoi de lână, mama luptându-se cu preșurile și cuverturile, frecând de zor cu peria de paie și clăbucind cu nădejde cu săpunul făcut în casă tot de ea. Leșia rămasă de la fabricarea săpunului o folosea în apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
în tine se naște din naivitatea altora, am început și eu încet, pe nesimțite, să-mi dau aere și să cred în superioritatea pe care mi-o dădea cuvântul de “orășeancă”. Așa că, fără nici o jenă, m-am așezat pe un preș sub prun și, cum le consideram vinovate de a doua nenorocire, le-am lăsat să coacă porumbul singure și să mă servească. Numai seara, când am întratât în curte, mi-am amintit că pe mamaie nu o impresiona domiciliul meu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
văzut în fața ochiilor cartea deschisă, iar urechile nu mai percepeau decât vocea mamei. În mai puțin de un minute eram luată pe sus de la masă și după câteva palme trase în viteză și câteva zgâlțâituri, mai ceva decât era scuturat preșul din fața ușii, eram iarăși la masă, cu creionul în mână și cu un caiet vechi. -Le scrii de zece ori, chiar de o sută de ori, dacă este nevoie și nu dormi până când nu le știi ca pe “Tatăl nostru”. De
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
din curte, că abia am avut timp să-i fac un semn de la distanță Nuței, care, mirată, strigă după mine de răsună stradă. Am ajuns la Luminița cu inima mai să-mi iasă din piept și era să cad pe preșul ei de la intrare. Avea o casă mare, cu multe camere, cu mobile frumoase, față de mine și de restul colegelor pe care le vizitasem. M-am așezat timid pe un scaun în bucătăria mare și emoționată, nu îndrăzneam să-mi scot
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
sens conotativ “Țață, damă care bârfește” Apoi a venit altă explicație “Formă prescurtată de la verbul a căuta”. Voiam “să mă dau mare”, știam mai multe , puteam destule, așa că: - Ce-ai dori pentru când vei fi mare? - Nițică minte, ca să ajung preș la cap. Am simțit că mă caută ai mei. Nu voiam să mă fac de râs. - Treb’să plec, o să te mai vizitez, da să știi că mintea are perioada de gestație măcar două decenii. - De ce gee ? a întrebat omulețul
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
mine, a spus Gulă-ciobănelul, fiindcă n-a găsit la ce obiect să mărg la olimpiadă, tovul dirig m-a propus pentru olimpiada de mincinoși. - Concurs de minciuni? - A, nu. Ceva cu politica lor de societate multilateral dezvoltată... - Mamă, ...cum adică preș de cap? Covor? - CAP, scris cu majuscule, adică înseamnă Cooperativa Agricolă de Producție. Preș e forma prescurtată de la președinte. * După trei decenii am trecut iar prin aceste locuri. Mi-am amintit de râsul canin, i-am povestit soției mele și
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
olimpiadă, tovul dirig m-a propus pentru olimpiada de mincinoși. - Concurs de minciuni? - A, nu. Ceva cu politica lor de societate multilateral dezvoltată... - Mamă, ...cum adică preș de cap? Covor? - CAP, scris cu majuscule, adică înseamnă Cooperativa Agricolă de Producție. Preș e forma prescurtată de la președinte. * După trei decenii am trecut iar prin aceste locuri. Mi-am amintit de râsul canin, i-am povestit soției mele și...am constatat că uitasem să activez unul dintre cele două cipuri din capul fostului
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
de greu când pleci peste hotare,Îmi plânge sufletul de dor nebun,Nu-mi călca lacrimile în picioare!... VII. DE DOR, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011. Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
din stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
pe partenerul tău de la tîrg și îți cedează vaca, urîndu-ți să ai parte de ea după inima cu care ai putut să-i calci lui în picioare sufletul de amărît, care îți vinde el vaca, da' tot om e, nu preșul de la intrare și, dacă a dat nevoia în el, că cine își vinde vaca așa, pentru că a dat zbenghea în el, de nebun adică, tu de ce trebuie să-l tratezi ca pe un gunoi?! Adevărul e că erau și oameni
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ei ar putea fi nemulțumit de prezența ei de insectă ușor de strivit. O colegă, pe care ea o admira în secret, o fată tuciurie cu șoldurile grațioase, care venea prima la serviciu și pleca ultima, prezentă întotdeauna ca un preș la picioarele șefilor, avea succes adevărat, îi mergea mintea, era tare de tot, îi brusca pe bărbați cu orgoliul că ea una nu depinde de capriciile nici unui purtător de mustață, declara senină că preferă să se masturbeze, decît să le
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
exista între cei prezenți în fosta aerogară. Bariere impuse de intimidate, de civilizație, de societate. Salomea “se gudură ca un câine lângă stăpân, apoi îl împinge cu vârful sandalei, i se urcă-n spinare,- calcă peste el ca pe un preș aruncat peste un maldăr de oase. Salomea danseză lasciv din buric. Nimeni nu o dezaprobă, nimeni nu aplaudă... Realizez instant că ea ne este șeful. Știe cum, și poate seduce bărbații și femeile deopotrivă. Are dar să subjuge, întărîtându-ne și
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
și alte cele... C-ai fi crezut că bietul Escu Era de paie, sau surcele. Și de nevoie am purces cu Alte schimbări să prindem hoții. Și tot așa din Escu-n Escu Aproape ne-am schimbat cu toții. Vârâm gunoiul pe sub preș, cu Nerușinare... și cu lene. Și ne conduce tot un Escu Cu nelipsitele Elene. Referință Bibliografică: Povești de București ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget
POVEŞTI DE BUCUREŞTI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358903_a_360232]
-
lume: iubire de lumină și minune CABOTINISM primăvară bearcă - prafuri de asfalt fată alintată - curvă viitoare ai prostit și Lună - ai chiorât și Soare în oglinda casei nimeni - niciun salt! stema de pe cracă a rămas tot cioara ceru-i varianta preșului călcat totu-i sclifosire - nu e primăvară: doar mixăm bordelul cu un zeu trucat nu mai funcționează muguri enigmatici smiorcăim la ușă - gazdei cerșetori până și-ucigașii - rotind ochi sălbatici cabotini sunt - bieții: teatru de-amatori... ...am vorbit cu vâlve
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
tremurat, tot felul de urme gonesc la întâmplare peste noi: de dincolo dragostea încă mai vorbește într-o limbă pe care n-o înțelegem, iarna își poartă indispoziția peste tot ca o madonă care și-a preschimbat soțul într-un preș alb, durerea lui Dumnezeu se-ntoarce agonic în negura prevestirilor rele, cad zeii, urlînd lângă mine, orașul doarme cu gâtul în jos spânzurat în ceață, totul e foarte alb, numai fericirea are o culoare indefinită, oftează vântul prin glasul ei
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359083_a_360412]
-
de obsesia unei funcții pentru care fusese curtat îndelung (de o anumită parte a eșichierului politic dar și, culmea „inepției lui Ceașcă”, de a fi în poziția celui implorat să accepte funcția propusă!) de către un electorat ușor de dus cu preșul, amator de gogoși „cu vârf și îndesat/e” și alte z(c)acaricale pentru ale cărei merite nu se dumirise nici el prea bine! Cu excepția tupeului pe care-l ”șmirgheluise” cu măiestrie de artizan - bijutier, ce să mai - prin neisovită
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Boierului nu-i plăcea cum se fofila administratorul și da din colț în colț, neștiind cum să scape din situația de față, fiindcă nu dorea să-i aducă registrele contabile. Pricepuse că „banditul” încerca cu disperare ca să-l plimbe cu preșul. Se încruntă și lăsă paharul pe masă, îi pierise pofta să mai bea. Era consternat de șiretlicurile administratorului, care voia să schimbe subiectul, vezi Doamne... că ar fi prea obosit „conașu” ca să mai verifice la o oră așa de târzie
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
matematică și extemporalul la care se descurcase foarte bine, în timp ce Igor, pe fața căruia apăruse o expresie de aparentă nepăsare, își împinse cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NU-MI MAI CĂLCA PE VISE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri Ne urcă rătăcirea în capete pe umeri Trec mastodonți pe stradă că nu mai poți să-i numeri Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră Și hai să-nchiriem o
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359608_a_360937]
-
tare mi‑e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de‑a naiba. Nu‑i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa”, medita Ioana, privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s‑a uitat speriată la bărbatul ei, care tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea. În acel an, la București, Gabriel s‑a simțit mult mai în largul
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi de cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal ............................................ Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu sunt altceva decât imense metafore: Leagănul de unde în orgie/ cu zvâcniri de sfere în lagună
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]