755 matches
-
familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor și părinților. Acest cântec contrastează cu orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime (Întemeiate pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
îi pare „muzica oficială a paradisului”. Bach este, în imaginația celui mai nihilist moralist din secolul al XX-lea, un pseudonim al sublimului sau, cum va spune în alt loc, Bach este, poate, dovada existenței lui Dumnezeu. Tot aici, C. preamărește extazul mistic al Sfintelor și se declară, el însuși, „discipol al Sfintelor”. Schimbarea la față a României este un manual de morală practică. Este cartea cea mai incitantă, mai provocatoare dintre câte a scris generația lui Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
fel sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a căpătat nemurirea o dată cu apariția noastră în univers nu le-am deslușit încă." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 23
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Da și pentru asta, îl sfidă Diribal. E dreptul regelui nostru. Primul contact al omului cu o specie inteligentă e mult mai important decât misterul ieftin cu care îți înconjori clonele. Am vrut odată să creez o religie care să preamărească riscul. Cum ar fi oare un Dumnezeu cartofor și vicios? M-am răzgândit fiindcă preoții din templele Lui nu ar putea fi decât trișori. Spre deosebire de zeul lor, ei nu-și pot permite să piardă niciodată. Și ce mai reprezintă riscul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
păcatele 96. Încadrându-l în acest câmp semantic, îl considerăm sinonim cu 9ó al-lal"l wa al-’Ikr"m. Se înrudește de altfel și morfologic cu jumătatea a doua a acestei expresii. 2.1.5.12. (al-)Mam d: SOI „preamărit”; ASM „Vrednic de Glorie”; GG „Slăvit”; Marr „gloriosus”; RB „noble” (11, 73)/„Glorieux” (85,15); DM „digne de gloire”; YA „Worthy of all praise”; Arb „All-glorious”. Contexte: Q"ló ’ață‘mabna min ’amr All"h ramat All"h wa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
All"h taww"b ≤akm (24, 10): „O, daca Dumnezeu nu și-ar pogori harul Sau asupra voastră și milostivenia să...! Dumnezeu este De-căință-primitor, Înțelept.” (GG) fa-œabbi≤ bi-≤amdi Rabbi-ka wa-staghfir-hu ’inna-hu k"na taww"b (110, 2-3): „Atunci preamărește laudă Domnului tău și roagă-L de iertare, căci El iartă!” (SOI) Apare, după cum am văzut, în zece versete, dintre care în opt este urmat de ra≤m, într-unul de ≤akm și într-unul e singur, la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește că pe „Făcătorul cerului și al pământului” (Gen 14,19). Aici apare limpede originea canaaneană a acestui titlu. La fel, în oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate: ’Pl, Šaddai și ‘ElyÄn (Num 24,16). Că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ier 32,18): „Tu arăți milă la mii și pedepsești fărădelegile părinților în copiii lor după ei; Tu esti Dumnezeul cel mare și puternic al cărui nume este Domnul Savaot.” (BS) Din toate aceste contexte se constată că Dumnezeu este preamărit, numit „mare”, pentru că e Stăpân a toate, dar mai ales pentru modul în care s-a manifestat în istoria lui Israel. R. Mosis 198 semnalează numeroase pasaje în care verbul g":al la forma qal îl are ca subiect pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
w"-:or ’emón"ÖÄ (Ps 100/99,5): „Bun este Domnul, în veac este indurarea lui și din neam în neam fidelitatea lui.” (t.n.) HÄ:ó la-YHWH k ”Ä> YHWH / k le-‘Äl"m ƒasedÄ (Ps 136/ 135,1): „Preamăriți-l pe Domnul, căci bun este Domnul, pentru vecie este milostivirea lui!” (t.n.) sau, mai rar, atribut: YHWH ha””Ä> yekappQr be-‘a: kol le>">Ä hQkn li-:erÄš h"-’Elohm YHWH... (2Cr 30, 18b-19a): (litt.) „YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ori242, mai cu seamă în citate din Septuaginta și în expresii de tipul „mâna Domnului” (Lc 1,66), ori cu sensul de ’A:Än, „Stăpân”243: ...exomologo¤maí soi, pátQr, kýrie to¤ ourano¤ kaì tQÎs gQÎs... (Mt 11,25b): „...Te preamăresc Tata, Stăpâne al cerului și al pământului”... (t.n.) Dar, în majoritatea cazurilor, acest nume, în sens de YHWH, îi este dat lui Isus, în special după înviere, ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.6.1. basileús: Împărat (toate traducerile românești menționate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). În Mt 5,35 Ierusalimul e numit pólis to¤ megálou basiléÄs: „cetatea marelui Rege”. Iar în doxologia din 1Tim, 6,15-16 Dumnezeu este preamărit că ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, ho mónos échÄn athanasian, phÄÎs oikÄÎn aprósiton, hòn ežde oudeìs anthrÀpÄn oudè idežn dýnatai...: „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele regilor, Domnul domnilor, Cel care singur are
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lumină” (toate traducerile românești); „Lux” (Vg); „La Lumière” (BJ); „the Light” (RSV). Simbolul universal al luminii îi este aplicat în mod firesc lui Hristos, care vine să-i călăuzească pe toți spre Tatăl. În Evanghelia după Luca, bătrânul Simeon îl preamărește că phÄÎs eis apokálypsin ethnÄÎn (2,32) - litt. „Lumină spre revelare neamurilor”. Dar Hristos că lumina este una dintre marile teme ale Evangheliei după Ioan. Încă din Prolog, după ce se referă la el numindu-l ho Lógos, îl desemnează că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anumite persoane au mai multă putere decât altele, oricare ar fi baza acestei puteri și modalitățile de exercitare. Acest adevăr a fost multă vreme înrădăcinat în experiența societăților tradiționale. Evident, este cazul Vechiului Regim, pe care Frédéric Le Play îl preamărește atunci când afirmă că... ...în orice societate prosperă, fiecare respectă îndatoririle de subordonare fixate de tradiția speciei umane. Fiul ascultă de tată, soția de soț, servitorul de stăpân, cetățeanul de autoritatea civilă; de fapt, toți se supun recomandărilor legii divine. Regulile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
scupule morale Îi face pe unii oameni să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine din ce În ce mai puternic și În cele din urmă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dorințelor pentru femeia venală întâlnită cu plăcere în calea sa. Discipol al lui Lucrețiu, el rămâne și atunci când elogiază ceea ce am numit cuplul ataraxic: la antipozii căsătoriei din dragoste îun oximoron la fel de nefast pentru căsătorie ca și pentru amor), el preamărește meritele căsătoriei fondate pe rațiune. Care-i filosoful care ar putea să-i reproșeze această opinie? A asocia coabitarea cu pasiunea le pune în pericol și pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care-l descoperă efectiv. Μ Darul cel mai de preț pe care-l putem acorda femeii iubite este acela de a o putea face să se simtă mândră de iubirea ei. Μ Suprema naivitate: convingerea unora că este suficient să preamărească zilnic bunăvoința și minunile făcute de Dumnezeu, pentru ca restul să vină de la sine. Dumnezeu se va simți obligat, Își spun ei, să le răsplătească zelul Întru credință, oferindu-le șansa obținerii de-a gata a tot felul de bunuri materiale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Renunță însă la actorie în 1848, apucându-se să scrie piese de teatru. Dar pe acest tărâm argumentele lui sunt destul de îndoielnice. Amelia sau Victima amorului (1849) este o melodramă aservită tuturor clișeelor genului. Monumentul de la Călugăreni (1871), unde se preamăresc virtuțile străbune, învederează, în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
revistei pentru copii „Ariel”. Colaborează la revistele „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, „Viața românească”, „Tomis”, „Argeș” ș.a. Debutează cu poezii în 1955, la revista „Tânărul scriitor”, iar prima lui carte, Germinații, apare în 1967. Pământul, seva, semințele, tablourile idealizat bucolice preamăresc aici un comunism imaginat după o rețetă încă în uz. Depășind aceste imagini conformiste, de vagă orientare tradiționalistă, dar și neoromantică, declamativă, G. se arată în Altare de iarbă (1969) un autentic poet htonic, încercând totuși să justifice în lirica
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus care a domnit în Africa între 484 și 496, pentru că a scris, așa cum el însuși ne spune într-o formă ambiguă și întortocheată, un poem în care preamărea un personaj pe care n-ar fi trebuit să-l amintească; pentru că a făcut acest lucru, Draconțiu a fost, pare-se, denunțat și regele Guntamundus l-a aruncat în închisoare, unde ar fi scris un poem, Cântec de dezvinovățire (sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Milano sau la Ravenna, între 507 și 508. Cum lesne ne putem închipui, și în această operă ridicarea în slăvi a regelui got nu are limite, chiar dacă aceea era practica normală în panegirice, care porneau de la date obiective pentru a preamări figura personajului vizat. Ennodius a mai compus o Exortație didactică (Paraenesis didascalica) în 511, în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicând viața și virtuțile creștine și dedicându-se în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărei reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan care s-au pierdut, a compus apoi un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Cristi Iesu beneficiis), în care preamărește încarnarea, minunile și opera de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pământești care-i asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor din cauza măreției împărăției pământești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]