404 matches
-
și munte. Reacții de mișcări și atitudini irlandeze. Lumea de aici este închisă. Dansul- ca respirația. Toate trăim stare de Lughnasa (se sărbătorește zeul păgân al secerișului). Irlandezii se trag din druizi. Au o credință veche în natură, în animale (precreștină). Animalele trec prin foc pentru a fi purificate. Lupta interioară între creștinism și păgânism. O lume specială, de piatră. Piesa va fi de fapt un remember al lui Michael. El vine din America unde are o viață împlinită (dar îi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vom mai reveni) va fi preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împotriva păcatului și a pedeapsei veșnice; funcția ei majoră este de a pune memoria colectivă și relația sa cu comunitatea în perspectiva unei necesare penitențe continue și a doliului. Ceea ce ne face să credem că îl diferențiază fundamental de imaginarul precreștin este sentimentul permanent de frică, uneori manifestat violent, individual sau colectiv; el este însă integrat abil, ca o modalitate eficientă a politicilor instituționale de a asigura controlul manifestărilor psiho-sociale. În ritualul roman de înmormântare, funus imaginarium indica faptul că populația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să-și priponească iapă, din Ki-en-gi/Sumer. În religia emeșilor era o divinitate arhaică fiind prezentată simbolistic printr-un șarpe ce se încolăcește pe un toiag/băț și conside- rată creația de început a lumii, prin înțelepciunea divină. Și caduceul precreștin, dar corect este al creștinilor arimini care se găsește la sfîrșitul cărții, prezintă simbolic întocmai povestioara noastră unde se văd cei doi șerpi înfășurați pe un toiag ce are un fel de strachină în capăt iar sub aceasta sînt două
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
curând o mentalitate subiacentă și acceptată. vrăjitoria, în schimb, este o tehnică individuală, apanaj al unor specialiști. vrăjitorii sunt elita magicienilor. Ei trăiesc mai VIu, intens și dramatic mentalitatea magică. Magia nu este o simplă supraviețuire a unor culturi vechi, precreștine. Nu se transmite doar pe cale inițiatică unor aleși. Există, după Gheorghe Pavelescu, o creație magică, chiar și acum, în unele sate retrase din România. Gândirea magică este spontană și nu se desfășoară după tipare și stereotipuri. Exemplu: vrăjitorul nu preia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și ale echinocțiului de primăvară și de toamnă. Creștinismul încearcă să combată jocurile cu măști, travestirile de orice fel fiind interzise încă de la Sinodul al VI-lea (Constantinopol, 692). Treptat, o parte din obiceiurile creștine au fost contaminate de rituri precreștine, în așa măsură încât ele vor deveni mai mult laice decât religioase. Tematica jocurilor cu măști evoluează de la faza ritual-spectaculară către spectacolul fără rit, axat pe creația mimodramatică și apoi pe aceea fono-dramatică. Capra (Turca, Brezaia) este jocul cu ponderea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
să-i micșorăm nedrept profilul. Pe de altă parte, referindu-ne strict la Istoria ieroglifică, la bestiarul său atât de îndrăzneț, de dezinhibat, de iconoclast, e limpede că sursele sale sunt diverse, orientale și occidentale, antice și medievale, creștine și precreștine, scrise și iconografice etc. Toate acestea ne interesează, pentru a putea detecta permanentul dialog pe care autorul îl poartă cu modelele sale. Cultură orală vs. cultură scrisă Am atins doar în treacăt un lucru nici el lipsit de importanță, dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucrurile, devine explicabilă preferința lui Cantemir pentru Seneca. După cum aminteam, în Divanul îl folosește în mod repetat, referindu-se la el ca la o autoritate în domeniul eticii, ca la un autor bine orientat, în pofida apartenenței sale la o cultură precreștină, "păgână". Doar că această decupare a unor pasaje și montarea lor în contexte total diferite nu demonstrează și frecventarea la sursă a operei lui Seneca. Mai mult decât atât, este vorba de o înțelegere deformată a filosofiei acestuia și a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se arată, în aceste cărți cu aspect de compilații, nu doar obedient față de contextul cultural al epocii, dominat de o anumită inerție dogmatică, ci chiar "extremist", dacă ținem cont că în Sacrosanctae... respinge tot ceea ce are atingere cu o cultură precreștină, păgână și, mai mult decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu respectă această regulă tot timpul. Privite însă cu mai multă atenție, lucrurile nu sunt atât de simple. Cantemir are la îndemână, în primul rând, un rezervor simbolic alcătuit, în timp, sub influența creștinismului, dar și unul anterior, al culturii precreștine a Antichității. Enciclopedismul său îi pune însă la dispoziție și alte surse, antice, medievale, contemporane, occidentale sau orientale. Atunci când are de ales, el optează cel mai adesea pentru acestea din urmă, ignorând sau, și mai îndrăzneț încă, parodiind, intrând în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din materialul documentar adunat de folcloriști, mărturisesc că mi se pare mult mai credibilă descrierea din Sim. Fl. Marian, care nu urmărește cu orice chip ca tradiția autohtonă să o concureze pe cea greco-romană și nici să fie cît mai precreștină. Numele propriu Dragobete are nevoie de explicații etimologice. Forma actuală trimite fără îndoială la slavă și la familia lexicală din care fac parte drag, dragoste: identificarea rădăcinii lexicale induce dealtfel atribuirea unor semnificații erotice. Dincolo de numele sărbătorii, cuvîntul are însă
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, „zeul” s-a născut pornind de la un nume. E și mai probabil ca în obiceiurile legate de această zi să se fi amestecat mai multe tradiții precreștine, legate de începutul primăverii (de unde și alte denumiri populare ale sărbătorii: Cap de primăvară, Cap de vară); chiar datele de celebrare variază (poate urmînd rituri mai vechi, dar poate și din cauza diferențelor dintre calendarul „pe stil vechi” și cel gregorian
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
moștenit din timpuri străvechi. "„Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”" (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
de la "crux, crucis", și corespunde grecescului ' "(stauros)". Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
fost găsite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme și care datau din perioade mult mai vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
impuls în această direcție fusese dat deja de Reformă, care a reactualizat studiul Bibliei și a introdus noi metode de considerații critice. Fiecare nouă traducere a textelor biblice obligă pe traducător să caute scrierile cele mai vechi, unele din timpurile precreștine, pentru a putea ajunge la semnificația cea mai apropiată de intențiile autorilor. Nu există texte biblice originale, ci numai versiuni redactate la câteva secole după cele presupus originale. Astfel manuscrise ale Vechiului Testament încă existente își au originea în timpul după
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
obicei străvechi, cel al Călușului, care se desfășoară în fiecare an, de Rusalii, după vechiul ritual, puțin alterat, dar total diferit de ceea ce cunoaștem a fi Călușul, așa cum apărea el la Cântarea României. Un alt obicei interesant, cu origini străvechi, precreștine, ca și Călușul, era cel al ,"Mamaiacei"". ,Mamaiaca" sau ,Mama Iaka"(Mama cea puternică) se făcea când era secetă. Atunci, femeile mai în vârstă puneau pe copii să facă o păpușă din lut (numită ,mamaiacă", de la care numele obiceiului) care
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
viitorul rege Carol al II-lea). Copiii regali poartă costume populare românești. În ocnițele și firidele bisericii sunt pictate în frescă 282 de figuri. Pe lângă figuri de sfinți și de personaje biblice sunt reprezentați și filosofi sau scriitori din perioada precreștină cum ar fi: Sofocle, Tucidide, Platon, Aristotel, Filon, Apolonie etc. Lecomte du Noüy afirmă că procedeul pictural folosit duce la o conservare a frescelor pe o perioadă îndelungată, acestea fiind considerate "aproape inalterabile". Fiind biserică domnească, ea a fost înzestrată
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
insistă în acest caz mai degrabă pe latura ezoterică: "Circe" reprezintă un ritual inițiatic, prin care Bloom revine la stadiul primordial al androginului. Într-un demers mitologic similar, Nor Hall încearcă să o conecteze pe Anna Livia Plurabelle de miturile precreștine ale unor zeițe matriarhale ca Demeter, Hecate sau Artemis. Conform lui Margot Norris, în "Veghea lui Finnegan" familia are o structură ierarhică unde tatăl, aflat în vârf, reprezintă legea și asigură transmiterea ei pe linie masculină. Pentru Norris, Anna Livia
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a societății, au dispărut aproape total. Se mai păstrează la Žejân obiceiul de Lăsatul secului al „zvonciarilor” (clopotarilor), care nu este specific istroromân, dar are unele particularități față de același obicei practicat în mai multe regiuni ale Croației. Ține de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent, zvonciarii sunt constituiți într-un ansamblu folcloric care perpetuează obiceiul în sat, îl prezintă la carnavalul din Rijeka și în alte țări. Religia istroromânilor este catolică
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
corului. Dintre acestea, până astăzi, s-au conservat doar frescele, parțial repictate. Vitraliile au fost distruse în cel de al doilea război mondial. Biserica romano-catolică a acceptat cu greu la început trandafirul printre simbolurile creștine, din cauza folosirii lui în cadrul ritualurilor precreștine, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit cu timpul un simbol al patimilor lui Isus, respectiv trandafirul roșu semnifică martiriul. Biserica romano-catolică din Turda ascunde și ea acest simbol. Pe cămașa lui Isus de pe statuia
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
acest vestigiu arheologic , au ridicat problema posibilității ca acest obiect să conțină simboluri creștine. Peștele și pâinea (tăiată în formă de cruce) sunt simboluri care apar, ce-i drept, pe multe monumente antice dinaintea creștinismului, în legătura cu diferite credințe precreștine. Peștele era divinizat, împreună cu zeitațile Atargatis și Kybele, în religiile orientale. Pâinea (inclusiv cea tăiată în formă de cruce) se întâlnește, împreună cu alte simboluri ale cultului lui Mithras , și în cultele siriene. Creștinii au preluat, încă de timpuriu peștele și
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
au amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederație de zeități locale. Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al doilea precreștin, în jurul anului 1500 i.Hr., fiind fondat de casta brahmanilor, formată din preoți. Potrivit credinței hinduse, casta reprezintă un atribut înnăscut, fără de care un om nu-și poate găsi locul în societate și nu se poate căsători. Chiar și în prezent
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
catolici există și Purgatoriul, un loc diferit de Rai și Iad, unde oamenii se pot purifica și își pot ispăși micile păcate după moarte. Nu există o unanimitate universală în ceea ce presupune credința creștină, datorită influențelor credințelor locale cu rădăcini precreștine. Moartea clinică este un fenomen care apare la un pacient grav rănit și constă în oprirea temporară a contracțiilor inimii și a respirației. Oamenii care au trecut prin această etapă, apoi au revenit la viață, datorită reluării activității organelor vitale
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]