602 matches
-
impulsul creației către personalitatea perfectă, către Dumnezeu. "Numele legii lui Dumnezeu este justiția. Ea fu dată societății inițiale ca formă de guvernare a omului și a lumii prin om (autonomie, cosmonomie); ea a fost pierdută prin injustiția oamenilor; ea este predestinată (subl. C.) oamenilor la întoarcerea sub autonomia constituției lor primitive, la încheierea lumii căderii"288. Prima stare a omului, după Renouvier, este identică dumnezeirii; legea lui Dumnezeu, justiția, este și a omului. Căderea, survenită datorită propriei sale voințe, îi corupe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în "teoria" lui Renouvier, personalizarea îl presupune în mai mare măsură pe Dumnezeu decât pe om, acesta, cumva, piere sau trece într-o condiție care nu-i mai aparține. Lupta omului în vederea revenirii la sine este doar un fapt prevăzut, predestinat, predeterminat, care nu are decât valoarea unui exercițiu impus. Omul pare a fi liber; în fond, este constrâns exclusiv de planul divin al reîntemeierii sale întru justiție și bine. El este liber într-un context strict natural, atâta vreme cât "persoana" nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în jurul lui Romulus și Remus, copiii Zeului Lup Marte............................................. Rezultatul acestei cuceriri și asimilări a fost naș terea poporului român. În perpectiva mitologică a istoriei , s-ar putea spune că acest popor s-a năs cut sub semnul Lupului, adică predestinat răz boaielor, invaziilor și emigrărilor.............. ." Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han Referindu-se la originea românilor, Gh. Brătianu se întreba: "De unde au venit românii? Să fie ei un caz de generație spontanee, apărută în zorii timpurilor moderne?" Enigma rămâne neelucidată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu scara ouălor, și câteva fire de sămânță se introduc prin micropile în ou și acesta dă naștere unei femei; nefăcîndu-se această apăsare și lăsîndu-se oul nefecundat, se naște un bărbătuș. Desigur, curios fenomen! Dar mai mult încă: toate ouăle predestinate a deveni indivizi feminini regina le pune în cășițe mici, în cășițe de lucrătoare; embrionii predestinați a deveni trântori se pun în cășițe mari, în așa-numitele cășițe de trântori. Daca însă facultatea crăiesei nu este în toată orânduiala, adecă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dă naștere unei femei; nefăcîndu-se această apăsare și lăsîndu-se oul nefecundat, se naște un bărbătuș. Desigur, curios fenomen! Dar mai mult încă: toate ouăle predestinate a deveni indivizi feminini regina le pune în cășițe mici, în cășițe de lucrătoare; embrionii predestinați a deveni trântori se pun în cășițe mari, în așa-numitele cășițe de trântori. Daca însă facultatea crăiesei nu este în toată orânduiala, adecă daca nu s-au împreunat și fecundat, sau sămânța primită cu ocazia împreunării este întrebuințată și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
piciorușe), atunci, daca e vorba să devie lucrătoare sau bărbătuș, i se dă o mâncare mai energică, care consistă dintr-un amestec simplu de miere, polen și apă, în locul mâncării de mai nainte (asemănător laptelui. Albina se-nțarcă). Numai individele predestinate a fi regine primesc înainte terciul regal mai sus amintit. Dacă nici lucrătoarele, nici trântorii nu se balegă încă, bălegarul rămâne din contra în stomah până ce viermușul se face păpușă, și abia în starea de păpușă ori de cocon iese
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
solomonar - unic stăpân al fenomenelor meteorologice, cum este cazul Sf. Ilie, de exemplu -, ci de solomonari. Aceștia au (de multe ori, în legende) nume și biografii. Ei sunt considerați a fi „călugări”, „oameni sfinți”, „oameni pioși și învățați” etc., oameni predestinați să aibă puteri supranaturale, dar care se supun unei prelungite și obligatorii recluziuni inițiatice. Puterile solomonarilor nu sunt nelimitate și acțiunile lor nu sunt infailibile, precum cele ale zeului. Există oameni (contrasolomonarii) și gesturi rituale (bătutul clopotului, descântecul, amenințarea cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scopul lucrărilor de tipul (aparent) al celei de față este de a prezenta o alternativă omului actual, confruntat cu alte două devenite clasice, adică raiul, respectiv iadul, ca rezultat al unei singure șanse, oferite de o singură viață și aceea predestinată, deci cu un handicap din start, fapt ce provoacă o criză în perceperea/acceptarea unei Ființe Supreme, de o milostenie infinită. Alternativa prezentată îndeobște este repetarea vieții, deci posibilitatea de a repara greșelile și a obține în final raiul sub
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
generalizate) este poziția lui Augustin asupra mântuirii pe care, citând-o după , o vom comenta în spiritul secțiunii de față: “Dumnezeu a hotărât de la începuturi cine se va mântui și cine nu, și el acordă grația prin decizie eternă. Numărul predestinaților (numerus praedestinatorum) este fix și același cu numărul locurilor rămase goale în cer prin căderea îngerilor; restul oamenilor sunt predestinați la modul negativ să facă parte din massa perditionis”. Se desprind patru puncte de vedere: a. dumnezeu, infinit, nu poate
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și sunt cunoscute sub numele de teorii ale dezvoltării. Ele au în comun o viziune asupra schimbării sociale ca un proces ce are un sens, o direcție și o logică internă. Însă această idee că istoria își urmează cursul ei, predestinat, către niște scopuri prestabilite, a stârnit critici vehemente, care au dus la impunerea unui nou mod de conceptualizare a schimbării sociale, bazat pe ideea că schimbarea nu înseamnă în mod obligatoriu dezvoltare și progres. Patru mari critici ai perspectivei dezvoltării
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
trece prin cele cinci „discursuri-martor”. Le punctez pe scurt. a. discursul lui Phaidros. Ca personaj, Phaidros nu este ales la întâmplare. La vremea Banchetului are aproape 35 de ani și e, în toată puterea cuvântului, un snob sadea, „o victimă predestinată a oricărei mode culturale”. Phaidros spune că iubirea te face curajos, iar relația erastes-eromenos procură areté (sub forma curajului). Este dat exemplul cu Alcesta care preferă să moară pentru soțul ei - Admetos, spre deosebire de tatăl acestuia din urmă care nu acceptă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a porcilor... -4- Patru, adică trei sau șapte. în mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, și la a altora... Littră precizează că acest cuvânt îl califică pe cel care, în timpul războiului, se ocupă cu procurarea hranei, face parte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu i-ai recunoaște; 2. să-ți dorești să nu dai niciodată ochii cu tineri fasciști este un blestem, pentru că, dimpotrivă, noi ar trebui să facem orice ca să-i depistăm și să-i întâlnim. Ei nu sunt reprezentanții fatali și predestinați ai Răului: nu s-au născut ca să fie fasciști. Nimeni - când au ajuns la adolescență și au fost capabili să aleagă, urmând cine știe ce rațiuni și necesități - nu i-a marcat rasist cu semnul de fasciști. Ceea ce îl împinge pe tânăr
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
univers original și închegat. Ambele sunt construite pe același tipar: cuplul „picaresc” mânat, pe de o parte, de un dor de ducă irepresibil (omul lui A. suferă fermecător de pe urma unui nomadism fără sațiu) și, pe de altă parte, de condiția predestinat precară, corosivă, în chip natural ilegală și care constrânge la violență și fărădelege. În Amantul colivăresei, pe firile îngemănate ale lui Mite Cafanu și Giani Banjorică se lipeau destine și se determinau întâmplări invariabil macerante: iubirea Colivăresei, văduva de 36
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
lui G. Unele pagini sunt de evocare pur și simplu, fără intenție literară (Amintiri din timpurile „Unirei”, Din Junimea, Cum am început a scrie, O baie în Marea de Nord, O serbare școlară). Zile trăite (1903) este cartea unui memorialist predestinat. SCRIERI: Domnița Ruxandra, Iași, 1873; Încercări literare, Iași, 1873; Poezii, Iași, 1873; Novele, I-II, Iași, 1880; ed. 2, I-III, București, 1886; ed. 3, I-III, București, 1899; ed. 4, I-III, București, 1907-1908; Poezii, Iași, 1886; Domnița Ruxandra
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
uzura măștii - rețin în piese ca Manole și Ana (1935; rescrisă în 1940, în umbra dramei expresioniste a lui Blaga) ori Sala de așteptare (1938), un text demitizând condiția actorului, nu și „magia” actului artistic. În fine, cuplul dilematic și predestinat, asociat misterului creației, revine într-un poem dramatic ce improviza pe tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi din când în când pe F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
autorul Comentariului la Psalmi); în sfârșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damascus către Paulin din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul al șaptesprezecelea unei opere anonime și fără titlu. Prima carte a acestei scrieri reia, în esență, și fără mare profunzime tratatul lui Augustin Despre erezii, completându-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
idei, contrare celor ale predestinațienilor (care, de altfel, nu sunt ideile autentice ale lui Augustin). De aceea, o invenție ambiguă ar trebui să fie considerată declarația autorului care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale. Dar dacă autorul Predestinatului ar trebui să fie Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului, ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona. În sfârșit, trebuie să amintim printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori); pentru Predestinatul: PL 53. 3. Leon cel Mare Mediul cultural roman a fost dominat de marea personalitate a papei Leon, care cu energie și hotărâre a întreținut raporturile cu celelalte regiuni ale Occidentului și cu curtea de la Constantinopol. Originar din Toscana, potrivit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii și ale celor morți (acestei dihotomii îi alătură o alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
compromiterea sa morală și politică în fața autorităților transilvănene și a Curții Aulice. Oportunitatea de a se angaja ca preceptor în casa din Brașov a logofetesei muntence Catinca Bărcănescu îl conduce în 1816 la București. Aici se va împlini rolul său predestinat, de întemeiere și dezvoltare a învățământului național. Anaforaua Eforiei din 24 martie 1818, aprobată de domnitorul Ioan Gheorghe Caragea, consfințește deschiderea în august a primei școli superioare românești, în localul de la „Sf. Sava”. Într-o Înștiințare. De toată cinstea vrednică
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
trebui să le rămână statelor-națiune individuale și câtă ar trebui cedată Uniunii - Marea Britanie fiind cel mai nehotărât partener În aceasta nouă căsătorie - la fel ca În prima sută de ani a uniunii americane, În marele nostru experiment, calea urmată pare predestinată. Nașterea unui nou gen de superputere economică Europenii refuză să numească noua lor uniune „Statele Unite” ale Europei de teamă să nu se confunde experimentul lor cu cel american de acum două sute de ani, cu toate că există și multe paralele. Totuși, diferențele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vie și indivizibilă a Pământului. Decizia de a reparticipa, de a alege instinctul vieții, este foarte diferită de participarea originară care marchează viața copilului sau dezvoltarea timpurie a speciei umane. În aceste cazuri, participarea nu este voluntară, ci, mai degrabă, predestinată. Sinele nu este dezvoltat suficient pentru a face alegeri conștiente. În cazul copilului, dependența determină relația dintre mamă și prunc. În cazul Înaintașilor noștri paleolitici atât frica de furia naturii, cât și dependența față de ea au condiționat relația. A reparticipa
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
autorul Comentariului la Psalmi); în sfîrșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damasus către Paulinus din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul al XVII-lea unei opere anonime și fără titlu. Prima carte a acestei scrieri reia în esență, fără mare profunzime, tratatul lui Augustin Despre erezii, completîndu-l cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
idei, contrare celor ale predestinațienilor (care, de altfel, nu sînt ideile autentice ale lui Augustin). De aceea, declarația autorului, care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale, ar trebui să fie considerată o invenție ambiguă. Dar dacă autorul Predestinatului este Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]