517 matches
-
mai multe verbe în raport de coordonare copulativă, actualizare a sferei semantice a termenului subiect din mai multe perspective: Cine știe adevărul și îl calcă în picioare se așează definitiv de partea ticăloșiei. Verbele nepredicative nu își pot asuma, singure, predicația, întrucât planul lor semantic, 1. sau nu-și află determinarea necesară în raportul cu realitatea extralingvistică în procesul de actualizare a semanticii enunțului lingvistic, 2. sau reprezintă proiectarea enunțării (subiective) asupra enunțului (obiectiv). 1. Prima situație este reprezentată de verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul componentei semantice de natură gramaticală, concomitent cu planul semantic al adjectivului (substantivului etc.)-nume predicativ și planul semantic al substantivului (pronumelui etc.)-subiect: Omul acela este/a fost neliniștit. Verbele copulative lexico-gramaticale (a deveni, a părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu) În desfășurarea predicației, copulele lexico-gramaticale își actualizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu) În desfășurarea predicației, copulele lexico-gramaticale își actualizează propriul plan semantic, împlinit prin relația de complementaritate cu un nume (devine, pare + profesor) și împreună cu care actualizează planul semantic al termenului-subiect: Tânărul acela pare/devine profesor. Predicatul analitic se poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu sunt luceafărul de sus / Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu) • predicat dezvoltat, întemeiat pe reluarea aceluiași verb copulativ, printr-o relație de coordonare copulativă, pentru a se introduce în planul semantic al predicației dimensiuni aspectuale și modale: El a fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine a fost și a rămas om cinstit poate privi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie a interpretării subiective a planului semantic al verbului predicativ care își asumă predicația, aceste verbe realizează predicatul compus: • ca predicat sintetic (verbal): „Am fost totdeauna surprins că nu cunosc limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M.Eminescu) „Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață.” (M. Eminescu) În patru ani avea să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitive - verbe intranzitive Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" De apartenența verbului la una din cele două categorii depinde dezvoltarea câmpului semantico-sintactic central, descris de nucleul predicațional, întemeiat pe relația predicat subiect. Verbele personale devin predicate în desfășurarea predicației, prin intrarea în relație sintactică de interdependență cu un nume (pronume, propoziție etc.), devenit(ă) subiect - expresie sintactică a cauzei/originii dimensiunii „procesuale”, proprie conținutului semantic al verbului, prin care se satisface valența lui liberă, obligatorie: a veni + cocoare ® Vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență cu un nume (pronume, propoziție etc.), devenit(ă) subiect - expresie sintactică a cauzei/originii dimensiunii „procesuale”, proprie conținutului semantic al verbului, prin care se satisface valența lui liberă, obligatorie: a veni + cocoare ® Vin cocoarele. Nucleul predicațional generat prin asumarea predicației de către verbe personale are structură bimembră: Predicat Subiect: „Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru, / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) În interiorul nucleului predicațional, dezvoltat de relația de interdependență, verbul-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin predicație: Nu-mi trebuie/nu-mi place/nu-mi convine această atitudine. Ca și verbele personale, verbele impersonale relative realizează nuclee predicaționale bimembre, care se înscriu, însă, în interiorul opoziției categoriale de persoană numai la persoana a III-a: „Timpul mort și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zboară vecinic îngânându-l Valurile, vânturile.” (M. Eminescu) ș.a.m.d. II. Construcțiile sintactice generate de formele verbal-nominale depind de trăsăturile semantice lexico-gramaticale (personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv) în același mod în care depind verbele din care provin, cu deosebiri impuse de neasumarea predicației. SINTAXA INFINITIVULUITC "SINTAXA INFINITIVULUI" Caracteristicile nominale ale infinitivului îi asigură realizarea funcțiilor sintactice pe care le are în comun cu substantivul (subiect, complement, atribut etc.). Modul de realizare a funcțiilor sintactice și frecvența infinitivului depind de dominanta stilistică a textului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analitic: Toți par a fi străini. SINTAXA GERUNZIULUITC "SINTAXA GERUNZIULUI" Lipsei de autonomie în sistemul lexical a formei absolute de gerunziu îi corespunde, în sistemul gramatical al limbii, lipsa de autonomie sintactică; în consecință, gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială din planul semantic al gerunziului impune ca definitorii două funcții sintactice: de circumstanțial și de complement predicativ (element predicativ suplimentar). Funcția de circumstanțial se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) Asemeni infinitivului, gerunziul rămâne în mod frecvent în afara realizării autentice a unor funcții sintactice în enunțuri în care între gerunziu și verbul-predicat nu se instituie o relație de dependență/interdependență în plan semantic; fără să-și poată asuma predicația, gerunziul participă la dezvoltarea unor structuri care maschează o relație de coordonare copulativă în baza perspectivei de ‘simultaneitate’: „Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții.” (M. Eminescu) șPătrunde luna și înălbește păreții.ț Aceste structuri caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt interpretate într-un subcapitol exterior categoriei Modului, suib denumirea de Forme verbale nepersonale. (Idem,pp.483-543) Funcția principală a verbului - de predicat, verbele predicative, de component al predicatului, verbele copulative - este condiționată de capacitatea lui de a-și asuma predicația, funcție fundamentală a actului de comunicare lingvistică, ceea ce implică: • înscrierea conținutului semantic al verbului (și, prin aceasta, a întregului câmp semantico-sintactic pe care îl guvernează) într-un raport cu temporalitatea comunicării, cu originea în eul locutor; • raportarea aceluiași conținut semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe sunt defective de persoanele I și a II-a (verbe impersonale și verbe unipersonale) iar unele moduri verbale cunosc o singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se prin ele înseși în nucleu predicațional monomembru al unei propoziții suficiente semantico-sintactice: „Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie.” (G. Bacovia) - prin dezvoltarea unei relații de interdependență cu un subiect sintactic, când se înscriu în structura unui nucleu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are originea în propoziția (fraza) anterioară la care se raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza funcția de predicat întrucât nu pot participa la nucleul predicațional al unei propoziții cu niciuna din cele două componente ale predicației - lexicală și gramaticală; pe de o parte, aceste adverbe sunt lipsite de autonomie semantică lexicală; pe de alta, nu dispun de capacitatea de a actualiza, de a situa în timp „realități” aflate în afara timpului. Fără aceste două componente nu există
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
E probabil că va pleca.” Iar în această situație, poziția adverbului nu e diferită de a altor termeni care constituie, aparent, singuri predicatul unei propoziții, dar numai datorită elipsei sau subînțelegerii verbului copulativ, componentul care poartă atributele semanticii gramaticale a predicației: „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interjecției de clasă de semne lingvistice distincte în sistemul limbii se constituie în continuitatea naturii deictice (apartenența la limbajul oral) și a trăsăturii prozodice (caracterul exclamativ) și întărește deosebirea dintre cele două categorii (subclase). Caracterul exclamativ al interjecțiilor asigură realizarea predicației prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. Realizează predicația prin intonație interjecțiile afective, care se impun ca termeni centrali (sau unici) ai unor enunțuri neanalizabile, componente ale unor enunțuri complexe, întemeiate pe relația de incidență: „Fac prinsoare pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în continuitatea naturii deictice (apartenența la limbajul oral) și a trăsăturii prozodice (caracterul exclamativ) și întărește deosebirea dintre cele două categorii (subclase). Caracterul exclamativ al interjecțiilor asigură realizarea predicației prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. Realizează predicația prin intonație interjecțiile afective, care se impun ca termeni centrali (sau unici) ai unor enunțuri neanalizabile, componente ale unor enunțuri complexe, întemeiate pe relația de incidență: „Fac prinsoare pe ce vrei, că și tu ai venit să mă vezi pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe ce vrei, că și tu ai venit să mă vezi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale) „-Văleu! și unde-i bălaurul, moș Nechifor?” (I. Creangă) Interjecția ei realizează predicația, în enunțuri neanalizabile, fie prin intonație exclamativ-asertivă, fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da... -Ei! eu merg bucuros, da’ numa călare merg... Ei? -Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelului fonematic cu elemente prozodice: intonație, accent, pauză etc: Răsare soarele. Formidabil! Vorbă multă, sărăcia omului. Ai carte, ai parte. • dezvoltarea unor categorii gramaticale specifice, imanente înscrierii semnelor lingvistice în plan sintagmatic (diateza verbală, cazul, numărul și persoana etc.), • desfășurarea predicației, funcție lingvistică esențială, imanentă procesului însuși de comunicare, • dezvoltarea diferitelor funcții sintactice, prin intrarea unităților lexicale în relații sintactice, • desfășurarea raportului eu-lume-limbă; • dinamica raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii. Raportul cuvânt-enunț este condiționat, guvernat și orientat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportului eu-lume-limbă; • dinamica raportului dintre planul expresiei și planul semantic al limbii. Raportul cuvânt-enunț este condiționat, guvernat și orientat de trecerea verbului din poziția de infinitiv în sistemul lexical al limbii în poziția de predicat în sistemul gramatical. Prin realizarea predicației, inerentă actului de comunicare lingvistică, verbul guvernează principalul câmp semantico-sintactic al enunțului și orientează structura celorlalte, prin actualizarea interferenței sistem lexical - sistem gramatical concomitent în sfera cuvântului și în sfera enunțului. Raportul lexic-morfologie-sintaxă primește dezvoltarea: proprie, în esența ei funcțională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raport de consubstanțialitate structură sintactică-structură morfologică, enunțul actualizează planul semantic al termenilor lexicali - temei în procesul de comunicare lingvistică. Prin raportul dintre planul semantic al enunțului și planul expresiei se desfășoară funcția centrală a actului de cunoaștere și comunicare lingvistică: predicația. Rezultat al enunțării - proces complex prin care subiectul vorbitor intră în raport intersubiectiv cu un interlocutor în interpretarea lingvistică a unei realități extralingvistice - enunțul este o structură finită, relativ autonomă, a cărei identitate sintactică se definește printr-o triplă unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prozodică; este delimitat prin pauze (în scris, marcate prin spațiu alb și semne de punctuație, punct cel mai adesea) și are o singură desfășurare intonațională 2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare a predicației: • prin intonație predicațională: „Zdravănă femeie! Ce a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,” (M. Eminescu) Unitatea de structură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,” (M. Eminescu) Unitatea de structură variază în funcție de specificul concret al realizării predicației și al expansiunilor sintactice pe care, direct sau indirect, le orientează sau chiar condiționează. Propoziția este cea mai mică unitate sintactică, din structura unui enunț, delimitată de existența unui nucleu predicațional (constituit din subiect și predicat): "O, priviți-i (1
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de altă parte, imposibilitatea unităților de la nivel lexical de a comunica întreguri semantice impune realizarea la nivel sintactic a complementelor semantice necesare. Verbul a răsări
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]