8,040 matches
-
să credem că Tony Judt se referă la cu totul altă țară și la cu totul alt popor decît cea/cel care-i umpleau de rușine pe fățarnicii patrioți din occident, eu nu poci a ști! Nici troglodiților care se prefac a nu observa concluzia cu totul favorabilă României din articolului lui Tony Judt n-am ce să le mai spun. Pentru ei, lucrurile sunt clare: iată dovada peremptorie a complotului mondial evreiesc împotriva superbelor noastre valori naționale mioritice! Ca divertisment
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
îi fac chip nou lui Lenin, ce se va potrivi minunat trupului existent, lăbărțat și ghiftuit, cu talpa destul de bine dezvoltată. Dacă se grăbesc și nu pot aștepta nici unul din prilejuri, hibridul bizar din bronz masiv va fi topit și prefăcut în tuciuri și căldări. Mai aveți, totuși, puțintică răbdare! Fiți atenți la economia de piață, la cerere și ofertă: nu subevaluați prețul oalelor pentru care au fost topite pălăria lui Caragiale și vestonul lui Lenin! La Matache, măcelarul Că tot
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
și se închină repede, pe furiș, ca ortodocșii. Am băgat bine de seamă. Deși, în Transilvania, oricând poți să dai de vreun papistaș, ori de vreun greco-catolic care să se închine de-a-ndoaselea... Să trăiești superficial, ca un comediant. Să te prefaci mereu ca să scapi de probleme. Să iei zilnic locul altuia, intrând în pielea unuia sau altuia... Cu toate ca poetul franțuz spunea că nimic nu e mai profund decât pielea... Ce stare ciudată singurătatea această într-o halta pustie din mijlocul câmpiei
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram de duioșie. Lumea deveni cu desăvârșire alta. Cele șase ore de mare, care de la începutul verii fuseseră un neîntrerupt exercițiu de imaginație, se prefăcură într-o singură oră identică, repetată de mai multe ori. Când eram doar cu părinții, tot timpul era al nostru ca să înotăm cu Oreste, uimiți de măiestria și îndrăzneala cu care înfrunta sepiile, în propriul lor mediu tulbure de cerneală
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
venite să-l viziteze pe bolnav - n.n.) ies să se plimbe în grădină, iar Cioran mă apucă de braț și îmi spune: "Dragă prietene, îți voi face o mărturisire, să nu mă spui altcuiva. Dar să știi că m-am prefăcut că sînt prezent"." E altceva, nu?
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
pe ponton și în chioșc. Clocotește revolta ratării. Trăsnete și fulgere apar deasupra foișorului și în inimile Soniei, lui Vanea, lui Astrov. Apele destinului se buciumă, vor să iasă din matcă. În sfîrșit, plouă. Nu devastator. Fierbințeala lemnului încălzit se preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de-o iluzie. Firește, dacă suntem normali și dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În patru luni de guvernare nu s-a făcut nimic!") comisarul pentru lărgirea U.E. și-a amendat zicerea lăsându-ne într-o ceață încă mai lăptoasă: "Românii trebuie să manifeste încredere în
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
se agață de un pietroi ce deja se prăvălește spre prăpastie. Metafora "prăpastiei" a încetat de multă vreme să mai fie în România o simplă figură de stil. Hăcuim prin vampirismul nostru un biet trup ce poartă numele de țară, prefăcându-ne că ceea ce se întâmplă cu semenul nostru, sau chiar cu noi înșine, nu ne privește. Când cineva propune o soluție, fie n-o băgăm în seamă, fie devenim brusc principiali sau umanitari - după împrejurare. Femeile isterice căzute la patimă
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
de moi - ale sfintelor/ ținuturi natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
arcul Carpaților populați de "agenți" care veghează la liniștea populației lobotomizate, n-are nici o importanță. Important e ca memoriile generalilor de securitate să sune frumos, înălțător, cu tot respectul pentru mitologie și cu tot disprețul pentru politicienii pe care se prefac a-i servi! Că d-nii Năstase și Iliescu n-au înțeles nimic din lecția istoriei, îi privește. Să nu se mire dacă, mai devreme decât își închipuie, vor simți cum se cocârjează sub povara insuportabilă a unicei caste coerente din
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Tezele după cum se știe trebuie, prin definiție, să atace numai subiecte încă nerezolvate și ce par nerezolvabile. Și dacă autorii pot într-adevăr să se ridice la înălțimea pariului ce și l-au propus, uneori descurcă dilema. Alteori doar se prefac, și o afumă doar din toate părțile cu savante și goale discursuri terminologice). Ce îl face pe un artist în general să își aleagă un anume subiect și apoi să îl urmărească cu strășnicie, uneori toată viața, ca un câine
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
tare mi-e teamă că aroganța d-lui Năstase e un semn al fricii intrate în oase. Promisiunile imposibil de onorat, strângerea tot mai pronunțată a lațului unei economii falimentare, deteriorarea imaginii internaționale sunt fapte obiective, imposibil de ignorat. Ne prefacem că nu observăm că, de câțiva ani buni, din România ies mai mulți dolari către instituțiile financiare decât intră. Returnăm, aproape pe șest, făcându-ne că plouă, două-trei miliarde pe an, însă de primit abia dacă primim câteva jigărite de
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
am amintit altă dată a o da pe... "a trece la...; a începe să facă...". Foarte la modă e și reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un adjectiv, "a se prezenta ca..., a pretinde, a se preface că este într-un anumit fel": "Ne dăm intelectuali?" (S. Preda, 1988: 136);"vicepreședintele (...), se dă "epurat politic"" (România liberă = RL 2116, 1997, 19); "îmi pare foarte rău că dînșii, care se dau moderni și deștepți, stagnează acum reforma în
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
suficient ca prim-ministrul să afirme că România e o țară a statului de drept, câtă vreme marile procese "cu cântec" au intrat în ceață. Nu poți duce de nas la nesfârșit nici populația din țară și nici organismele internaționale prefăcându-te că reformezi, dar prezervând formele fără fond ale comunismului. Când "Sidex"-ul gălățean continuă să piardă câte un milion de dolari pe zi, când marii consumatori de electricitate își văd liniștiți de prădăciuni, când iresponsabilitatea "agenților economici" riscă să
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Dacă el nu fuse un aristocrat de sânge, cât trăi, a fost definitiv și pe veci în artă. Căci totdeauna ne răzbunăm pe ce dorim să fim, și nu suntem. Astfel, cu timpul, originea mult râvnită, într-o parte, se prefăcu în extincții fastuoase, în cocaserie, rafinament și invenții sublime, în partea cealaltă... * Sunt poeți, prozatori, care, în istoria literară, își reclamă criticul pe măsură. Unul, în secolul abia încheiat, ar fi G. Călinescu. Atât de distanțat de mediocrii superiori, de
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
forța inimii constau în capacitatea ei selectivă. "Nu se știe cine a voit, cînd ne-a adus pe pămînt, ca inima noastră să nu fie decît o mașină de produs preferințe" (Ortega y Gasset). * Trecutul tău: un cimitir de speranțe prefăcute de-a dreptul în amintiri, aidoma unor prunci care nu s-au putut naște. * Înseninarea stearpă pe care o produce morfina. Bolta falsă, lipsită de constelații, ce se deschide deasupră-i. * Miezul vid pe care-l conține oricare efort - acel strop
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme despre specificul național sau identitatea națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care o preface periodic potrivit condițiilor istoriei. Atunci, încă o dată, se mai poate vorbi de o formulă sufletească specifică a unui popor, egală cu sine de la constituire pînă foarte tîrziu în timp? Îmi opresc aici interogațiile pentru că, oricum, o astfel de acută chestiune
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
creasta valului. Foarte puțini mai iubesc repetițiile, acel timp privilegiat în care se caută și se prepară drumul spre ficțiune, acel timp dăruit în care fiecare se redescoperă pe sine și pe celălalt, în care o alchimie ciudată face și preface stări, umori, amestecă bucuria imensă cu disperarea fără de margini, ziua cu noaptea, siguranța cu îndoiala, putința cu neputința. Puțini mai au fior în fața misterului teatrului care îți dă energia de a putea descoperi în fiecare zi ceva nou, nerevelat în
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea prin foc și sabie a surselor propriu-zis muzicale, cu precădere a celor de sorginte
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
mare. E un tată visător, care gîndește la te miri ce, un tată fantast chiar, citind doar cărți "în care e vorba despre viața noastră, despre noi, despre cum sîntem noi. (Care noi?)." Un tată care se joacă și se preface. O copilărie mică, pusă pe hîrtie (și scoasă în public) cu vreo 16 ani înaintea anchetei din Apostrof. Personajul "tata", au zis atunci optzeciștii de la "Junimea", e prea pozitiv. Doar că "personajul tata" nu era din "literatură": "era cineva la
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
spate. Voia să fie singur, singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
timp s-a plimbat, fiind atentă mai mult la ce se întâmplă pe lac decât la forma de relief a lacului. Strada era cam la vreo treizeci de metri de locul unde picta Giacomo. Ea continua să meargă mai departe, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic. Totuși simțea cum în aer plutește pericolul. Dintr-o stare de răcoare, aer curat și perfect pentru o plimbare de relaxare, atmosfera devenise sufocantă, greu de respirat, iar o transpirație rece îi invadă
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]