582 matches
-
dreptul la viață ceea ce este trist. Mai presus de toate, se află însă țara noastră așa cum este, cu bune și cu rele, iar cei care și-au lăsat oasele la Mărășești, Țiganca, în stepa calmucă ori în Tatra, nu au pregetat să-și dea viața, chiar dacă soarta lor în România nu se afla nici atunci pe roze; mai avem încă un dumnezeu și acesta este ROMÂNIA . ANEXA 1 Monsieur le Président, Mesdames et Messieurs éminents membres du Comité J`ai le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
își buluciră la un loc capetele mițoase și-și plecară nasurile cătră stăpânul lor căzut. Alexa se mișcă, își ridică de la pământ barba și le spuse cu trudă: —Să știți că m-a străpuns muierea... Atunci oamenii, fără a mai pregeta, au prins-o cu ușurință, au legat-o cu funii ș-au dat de veste la curte. De la isprăvnicie a venit a doua zi cercetare. Cum vremea era pe-nserate, boierii au găzduit la curte ș-a rămas să cheme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine, cu mine, ea pregetă. Tu nu o simți: răzbunare vană, refuzul vieții nu‐ ți fură nimic. Tu doar ne ții în hotarul formelor tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră. Auzul ți‐ e doar cu tunet deprins
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îmbolnăvit, și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta să vii pînă la noi." 39. Petru s-a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în urma lui Abner, au făcut o ceată, și s-au oprit pe vîrful unui deal. 26. Abner a chemat pe Ioab, și a zis: "Oare mereu are să sfîșie sabia? Nu știi că la sfîrșit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe frații lui?" 27. Ioab a răspuns: "Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat pînă mîine dimineață să urmărească pe frații lui." 28. Și Ioab a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme sare de pe loc, ca de pe arcuri, lipindu-se de biroul lui nenea Sandu și țipă ca din gură de șarpe: Stai! Nu atinge nimic! Nuuu...! E o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi, ca la Ruginoasa!... Stați, măi, să nu plecăm cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau mereu alți țărani care prinseseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe spate ca să-l mîngîi pe burtă, apoi a pornit-o fără să mai pregete în fața mea. Alerga de colo-colo, adulmeca pămîntul încă umed și își întorcea capul spre mine, să vadă dacă îl urmez. „Da, Patrocle, da, sînt aici !”, îl asiguram eu, ca și cum ne-am fi știut de o viață. Din cînd în cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
luni, de necrezut. Amorul propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în care el însuși e mereu prințul care vine cu condurul de argint și-n care Cenușăreasa îl așteaptă mereu, pregetând să trăiască cu argatul de la grajd, mai murdar, ce-i drept, dar mai sigur. Aici ajunsesem cu the continuing story. Vrei să știi acum (și cu câtă atenție fața ta bizară, mongolă, cu părul umed, se lipește de clavicula mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iei dobîndă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în tot ce vei face în țara pe care o vei lua în stăpînire. 21. Dacă faci o juruință Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeți s-o împlinești, căci Domnul Dumnezeul tău, îți va cere socoteala, și te vei face vinovat de un păcat. 22. Dacă te ferești să faci o juruință, nu faci un păcat. 23. Dar să păzești și să împlinești ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
A preferat, din motive pe care nu le cunoaștem, însă le putem bănui, "nebunia" de a sfida tribunalul, refuzând să le ofere judecătorilor săi, prin umilință ori prin alte subterfugii, vreo șansă de a-l achita. Înainte de asta, Socrate nu pregetase să pună în cauză multe adevăruri comode și, probabil, între cauzele atât de încîlcite ale celebrului proces a jucat un rol important și faptul că filosoful a sfârșit prin a-i contraria pe atenieni. El a depășit "măsura", a mers
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv. 28. Să nu hulești pe Dumnezeu, și să nu blestemi pe mai marele poporului tău. 29. Să nu pregeți să-Mi aduci pîrga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi. 30. Să-Mi dai și întîiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămînă șapte zile cu mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
venit Naționalul în acest răstimp?” “Niciodată” “Vezi, ce-ți spuneam eu? Hai la București, dragă, îți aranjez eu acolo totul. Să știi că nu glumesc. Și nici nu mă laud. Am o sumedenie de cunoștințe care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nefericite, pentru a clădi o republică în care nimeni nu era bolnav, sărac sau silit să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi barbare conduse de regine și tirani care nu pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
achiziții aferent anului în curs...) Având adresele bibliotecilor și acceptul lor în eventualitatea unei donații sunteți în măsură să luați personal hotărârea pe care o veți crede de cuviință, în măsura în care considerați că vă pot ajuta rugămintea mea este să nu pregetați. Al dumneavoastră, Mihai Petru Georgescu Voi încerca să clarific situația printr-o nouă scrisoare și eventual trimiterea unor volume către Bibliotecile menționate în scrisoarea ce mi-a expediat. încă din 27 iulie am expediat prioritar volumul III și d-lui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
plece adesea capul și să-și țină gura acolo, aici își dădeau aere și vorbeau ca niște pontifi, încercând să se-ntreacă în faimă. Voind fiecare să-și arate propria importanță, se aflau în necontenită rivalitate între ei și nu pregetau să-și demonstreze puterea călcându-i în picioare pe locuitorii sărmani care-i urau din această pricină. Iată de ce acest loc era prielnic celor care voiau să se ascundă sau să uneltească. Fațada bisericii Sant’Apollinare avea două turnuri, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vegheat două nopți la rând respirația îngreunată, tratându-mă cu fierturi de ierburi luate de la azil; mi-a masat mâinile și picioarele cu alifii pregătite de Rachti și mi-a încălzit patul în permanență cu pietre din vatră. N-a pregetat să iasă în ger sau pe viscol pentru orice aș fi avut nevoie. În a patra zi de boală, când m-am trezit dimineața, am găsit-o pe jos lângă patul meu. Ațipise cu capul rezemat pe mâna mea, istovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]