1,191 matches
-
APARȚINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUȘD Corneliu Beldiman<footnote București footnote>, Diana-Maria Sztancs<footnote Sibiu footnote>, Dan Lucian Buzea<footnote Sfântu Gheorghe footnote> Articolul de față continuă seria publicațiilor noastre din ultimii ani consacrate mai bunei cunoașteri a manifestărilor complexe din domeniul industriei preistorice a materiilor dure animale (IMDA) pe teritoriul României (D.-M. Sztancs, C. Beldiman, 2005; C. Beldiman, D.-M. Sztancs, 2005; C. Beldiman, 2007; D.-M. Sztancs, C. Beldiman, 2009; C. Beldiman, D.-M. Sztancs, 2009 - cu bibliografia; a se vedea
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
an până astăzi; colectivul științific este condus de Valeriu Kavruk, directorul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna și, recent, de D. L. Buzea. În urma săpăturilor recente s-a constatat că în acest loc se succed secvențe ocupaționale preistorice aparținând eneoliticului (culturile Cucuteni-Ariușd, Bodrogkeresztúr și Coțofeni) și epocii bronzului (culturile Ciomortan și Wietenberg). Perioada de locuire eneolitică, atribuită culturii CucuteniAriușd (etapele Cucuteni A1-A3, mileniile V-IV î.e.n.) a generat vestigii repartizate în trei niveluri (I-III), în care au
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
este comun tuturor siturilor, este actul de reprezentare, nu conținutul lor simbolic, care nu poate avea aceeași semnificație în Europa sau în Africa de Sud. R. Layton (1991), de altfel, afirmă că ar fi indezirabil să realizăm interpretări prea detaliate ale artei preistorice, în general, și că ar fi de dorit să realizăm interpretări ale semnificației artei fiecăreia dintre populațiile sau culturile studiate. De asemenea, A. M. Nelson (1990) și, apoi, C. Cohen (2003) au realizat o revizie critică a literaturii privind semnificația reprezentărilor
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
aflat sub tipar la Praehistoria, Miskolc. footnote> Vasile Chirica<footnote Iași footnote>, Mădălin Cornel Văleanu<footnote Iași footnote>, Codrin Valentin Chirica<footnote Ottawa footnote> Numeroase studii din bogata literatură de specialitate tratează aproape exhaustiv problematica reprezentărilor antropomorfe feminine în arta preistorică, paleolitică și neo eneolitică, uneori și aspectele religioase care decurg din imagistica feminității preistorice, cu lucrări de caracter general, monografic (Zoia Abramova, 1962; A. Leroi-Gourhan, 1990; H. Delporte, 1991; M. Otte, 1993; 2006; J. Cauvin, 1997; Cl. Cohen, 2003, etc.
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Văleanu<footnote Iași footnote>, Codrin Valentin Chirica<footnote Ottawa footnote> Numeroase studii din bogata literatură de specialitate tratează aproape exhaustiv problematica reprezentărilor antropomorfe feminine în arta preistorică, paleolitică și neo eneolitică, uneori și aspectele religioase care decurg din imagistica feminității preistorice, cu lucrări de caracter general, monografic (Zoia Abramova, 1962; A. Leroi-Gourhan, 1990; H. Delporte, 1991; M. Otte, 1993; 2006; J. Cauvin, 1997; Cl. Cohen, 2003, etc.), sau studii speciale (Zoia Abramova, 1995; H. Delporte, 1995; J.-P. Duhard, 1995; J.
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
spirituale ale prezenței elementelor de artă antropomorfă feminină în complexele arheologice. Specialiștii s-au preocupat de ipostazele feminității în artă, au propus teme sau canoane ale artiștilor din paleolitic și neolitic, identificând elemente specifice ale divinității feminine la comunitățile umane preistorice, asupra cărora vom insista pe parcursul studiului nostru. Descoperirea unei statuete antropomorfe feminine în Colecția Grupului Școlar Agricol „M. Kogălniceanu” din Miroslava, jud. Iași, dar provenind dintr-o stațiune de tip Cucuteni B de la Rădeni, com. Trifești, jud. Iași, readuce în
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
oameni și divinități”. Încă mai interesantă ni se pare a fi singura statuetă masculină cu picioarele depărtate, curbate, și cu brațele-amorse modelate în sus (Ibidem, fig. 10/12). În acest context, și dacă situația se repetă și în alte stațiuni preistorice, am putea evidenția existența orantei, feminină sau masculină, numai la unele comunități umane, cu rolul de mare preot ( preoteasă), deci în cadrul relației htonic-uranic. În diferite stațiuni aparținând eneoliticului, au fost identificate relativ numeroase piese de artă, ce ar putea fi
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
pe ceramica cucuteniană, în contextul temei noastre, nu putem să nu vedem, poziția orantei. Interpretarea poate fi foarte veridică în situația în care acceptăm ideea de autoprocreere, pe care divinitatea feminină și-a asumat-o în calitate de mare divinitate a lumii preistorice, în paleolitic și neo eneolitic. În legătură cu această temă majoră a religiilor preistorice, este știut faptul, demonstrat de biologi, că orice ființă vie se naște cu instinctul procreației pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
poziția orantei. Interpretarea poate fi foarte veridică în situația în care acceptăm ideea de autoprocreere, pe care divinitatea feminină și-a asumat-o în calitate de mare divinitate a lumii preistorice, în paleolitic și neo eneolitic. În legătură cu această temă majoră a religiilor preistorice, este știut faptul, demonstrat de biologi, că orice ființă vie se naște cu instinctul procreației pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă prin asocierea imaginilor, uneori a pozițiilor ginecologice (La Magdelaine des Albis, Gabillou
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
calcar de la Laussel, unde imaginea a fost parțial deteriorată (sau scena propriu-zisă a fost cu intenție nedefinit realizată pentru a sublinia sacralitatea faptului), a constituit un element important al sacrului colectiv. Interpretarea sacrului procreației, așa cum este redată tema în arta preistorică, impune deci, posibila imagine a auto-procreerii, cu care Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
păsările și oul, simboluri solare etc. Unii arheologi folosesc nu mai puțin de patru entități lingvistice, apropiate ca semnificație: semne-simboluri, magiereligie, ceea ce necesită, credem noi, luarea în considerație a semnificației acestora, ca elemente definitorii pentru viața spirituală a unor comunități preistorice, care își au originea în creațiile comunităților umane din Paleoliticul superior (V. Chirica, 2004 a; 2004 b; G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, 2005; C.M. Lazarovici, 2006, p. 57-87). Din punctul nostru de vedere, toate simbolurile din creația artistică paleolitică
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
vedere, toate simbolurile din creația artistică paleolitică și neo-eneolitică erau reprezentate, vizual, material, sub formă de semne, cărora creatorii lor le acordau semnificații speciale, poate specifice unor areale spațiale și culturi (civilizații) arheologice. Ne bazăm pe faptul că, în spiritualitatea preistorică, fiecare semn creat trebuia să semnifice, să simbolizeze ceva, iar acel ceva era reprezentat de semnul creat în cadrul sacrului individual, dar cu manifestări ale întregii comunități, privind sensurile atribuite semnului. În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
acel ceva era reprezentat de semnul creat în cadrul sacrului individual, dar cu manifestări ale întregii comunități, privind sensurile atribuite semnului. În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două noțiunielemente ale spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dar cu manifestări ale întregii comunități, privind sensurile atribuite semnului. În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două noțiunielemente ale spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
celorlalte civilizații arheologice mai mult sau mai puțin contemporane lor, erau obligați să se supună canoanelor de realizare artistică, evident cu conotații spirituale. Trecerea și transmiterea, factori de cunoaștere și de manifestare cultică s-au produs la toate comunitățile umane preistorice de pe foarte largi spații geografice. În felul acesta credem că se poate explica identitatea unor elemente decorative, de factură geometrică, în Gravettianul Europei de Est și Occidentale, și în neoliticul aceluiași spațiu geografic, indiferent de suportul pe care este realizat
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ceramica de tip Precucuteni-Tripolie, este deosebit de interesantă și aduce noi valențe în ceea ce privește semnificațiile spirituale ale posibilelor manifestări cultice, cu caracter religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților, studiile de specialitate sunt întrutotul de acord că divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate admite că ar fi existat „religia mamei” din accepțiunea lui Mircea Eliade (D. Monah, 1997
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cu brațele deschise, pe toți cei care ajung în lumea cealaltă”. La rândul sau, Cl. Cohen (2003, p. 122) se întreabă retoric: „ Dumnezeul preistoriei era o femeie?”, argumentând că „ Ideea unui cult al < Marii Zeițe> care ar fi dominat civilizațiile preistorice se fondează mai ales pe existența unei foarte mari abundențe de imagini feminine pictate sau gravate, de figurine din piatră, argilă modelată sau din lut ars, care se regăsesc de la țărmurile Atlanticului până în Rusia, în Orientul Mijlociu și în perimetrul mediteranean
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
apare și în alte lucrări (Fl. Drașovean, Dr. Popovici, 2008, p. 39-40), unde se precizează faptul că Marea Mamă întruchipează probabil principiul primordialității. Ideea unui cult al fertilității și al fecundității, atribuit tuturor reprezentărilor antropomorfe feminine din arta și religiile preistorice este prezentă în absolut toată literatura de specialitate; doar A. Leroi-Gourhan (1990, p. 127) apreciază că „Ce qui a été dit des déesses de la Fécondité est strictement banal et n’explique rien: considérer la fécondité comme un phénomène souhaitable est
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de particulièrement original”. Așadar, chiar dacă se acceptă ideea că Marea Divinitate avea toate atributele vieții și ale morții, care dă naștere vieții și face pământul să rodească, reprezentarea sa ca orantă o situează pe un plan secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte divinități, aflată pe un plan superior; așadar, fără a generaliza, noi considerăm că, măcar în comunitășile umane ai căror artiști au imortalizat-o sub atributele orantei (cum ar fi la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
influență venind dinspre Marin Sorescu. Developate nostalgic prin supratema memoriei, textele lui S. organizează evocarea în trei straturi concentrice: memoria biografică (evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
1984 (p. 386). 16 Vulcănescu R., Mitologie română, Edit. Academiei RSR, București, 1985. 17 Teodorescu G. Dem., Poezii populare române, București, 1885. 18 Simion G., Descoperiri arheologice pe grindurile din Delta Dunării, Peuce, II, 1971 (41). 19 Densușianu N., Dacia preistorică, Edit. Meridiane, București, 1980. 20 Teodorescu G. Dem., op. cit., 1885 (p. 43). 21 Macrea D., Studii de istorie a limbii și lingvisticii rom., București, 1965. 22 Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980 (p. 62). 23 Russu I. I.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dicționar geografic al României, București, 1898-1903 (cuvîntul Dunăre). 54 Papadopol-Calimach A., Dunărea în literatură și tradiție, An. Acad. Române, tom. VII, secț. II, seria I, 1884-1885 (p. 324). 55 Martonne Em. de, La Valachie, Paris, 1902. 56 Densușianu N., Dacia preistorică, București, 1986 (p. 294). 57 O reconstituire arheologică umanizată, în anexa 1. * Latină populară. 58 Botzan M., Canalele navigabile ale Împăratului Traian, la Dunărea de Jos, Hidrotehnica, 1, București, 1978. 59 Botzan M., op. cit., 1989. 60 Popescu R., Graiul gorjenilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]