2,230 matches
-
odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai scoaté morisca pe fereastré. În autobuz, scoase din ghiozdan cartea și Începu sé Învețe. Cartea i se mișcă pe genunchi și de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
petele de mucegăi. Pe copaci se prindea promoroaca și secetă. Erau animale care se Împrieteneau, garduri și nori care pleacé. El o ridicase de jos și o aruncase pe umeri. Oboseală se ascunse picéturé cu picéturé, că sîngele cînd se prelinge din botul unui miel, roșu, pe o iarbé. Se strînse pe un brusture uscat, jos, la picioare, lîngé un scaiete. Picioarele se goliré de tot ce era réu. S-au scurs, odaté cu oboseală, durerile scurte și nemulțumirea, se subțiaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sărmani, și mai rupți de foame. Nu recunosc pe nimeni. Nici pe mine nu mă știe careva. Mamă dragă, Iordana, tu ești! mă strînge-n brațe un zdrahon aflat pe prag de crîșming. Nu te uita că-s cam torpilat. Mă preling din brațele lui. Îi curg printre ele ca vodka pe care tocmai a secat-o. Că-mi zice mereu nevastă-mea: "Mitiță, las'te de băutură". Cum să mă las, mamă, cum să mă las după ce-am cheltuit atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul "întors", prelins prin ușa întredeschisă, iau haina din cui și ies. Nu dau nicio explicație. Nu că ar aștepta careva vreuna; copiii își văd de treaba lor, iar soția s-a obișnuit deja cu ieșirile mele. După două săptămâni de vid, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Împărătița Furnică mi-a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât de lungă. Cum să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă în lumina aceea, mergând în transă pe marginea unui canion lunar, în adâncul căruia, încet și greu, curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima suflare. O mirare uriașă îl cuprinse atunci când alunecă în apele morții pentru că putea citi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spate. Se poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
singuri căciula? — Șase, cel tîrziu șase și jumătate, zice Sena înjurînd de toți sfinții, m-am ușurat de toți banii pe care-i mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină, nu reușește să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava în direcția celor doi. — Ți-ai pierdut mințile? zise Bulgarul dîndu-și seama că se îngroașă gluma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă sufletul. Nu trebuia să-l pun să-mi dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
una peste cealaltă, încât nimeni n-ar fi crezut că nu erau legate cu nimic între ele. Între pietrele acelea uriașe, rupte din munte, nu puteai trece nici măcar un fir de iarbă; nici o picătură de apă nu reușea să se prelingă și vă gândiți voi că primăvara, când râul vine umflat de zăpezile topite sus, cară bușteni, bolovani de pe munte și lovește așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]