464 matches
-
o autonomie politică a elitei britanice unite și conștiente de identitatea sa comună față de monarhie pe care o va supune de aici încolo după bunul său plac. Totuși, un alt motiv a prezidat în egală măsură consolidarea primelor identități na-ționale premoderne în Europa: Reforma protestantă, mai precis, corolarul acesteia, reprezentat prin apariția bisericilor naționale în țările reformate și numai în acestea.126 Religiile naționale protestante Reforma protestantă, ca teologie dizidentă, datează din 1517, cînd Martin Luther își afișează tezele sale la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de observat că influența literaturii realiste (și naturaliste) asupra jurnalismului literar narativ a fost mai mult în direcția descoperirii unei articulații critice. Tehnicile literaturii realiste și naturaliste erau de mult folosite în formele narative nonficționale - inclusiv în jurnalismul literar narativ premodern. Acesta chiar precede romanul modern, care și-a împrumutat tehnici atribuite realismului de la narațiunile nonficționale timpurii. În tot cazul, articularea literaturii realiste și mai târziu naturalismul au fost termeni importanți pentru impunerea unui model critic. Naturalismul, în mod special, cere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forme de non-ficțiune. Cea din urmă este importantă deoarece studiul comparativ al formelor de non-ficțiune, indiferent dacă sunt percepute ca fiind literare sau nu, urmează încă să fie făcut și există puține exemple care contextualizează jurnalismul literar american de tip premodern. O astfel de abordare, în realitate o reexaminare, sinteză și reinterpretare a ceea ce a precedat, va ajuta la identificarea jurnalismului literar narativ în cadrul unui context istoric mai mare. Precursorii formei moderne pot fi împărțiți în trei perioade istorice. Primele urme
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre un personaj, împreună cu biografii, istorii, jurnale și memorii ale secolului al XVII-lea; 6. dezvoltarea rapoartelor sociale în secolele XVII-XVIII și 7. dezvoltarea romanului ficțional modern în secolul al XVIII-lea. De-a lungul timpului, se pot observa exemple premoderne ocazionale de jurnalism literar narativ, în parte deoarece aceste forme coincid în preocupările lor. În ceea ce privește formatul, toate genurile în afară de romanul modern sunt oglindite în foile volante, cărțile, pamfletele sau "cărțile de știri", gazetele, foile cu știrile zilei și ziarele care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui Socrate. Ce este poate mai important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă odată cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate exprima cu propriile ei valențe, fără a se subordona materialismului filozofic de tip marxist). Astfel de conotații sunt valabile în special în "mediile" premoderne ale societăților complexe, prin urmare în fractura nord-sud a planetei (dar și în interiorul diferitelor țări) ca limită a unor sisteme mult prea capitaliste sau mult prea colectiviste, dacă nu sunt valabile pentru toate popoarele în curs de dezvoltare sau pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
disperați, dreptatea la Tribunal. 15 aprilie 2010 În ciuda aparențelor, nu voi începe acest articol, intitulat "Primărie și francofonie", prin vreo paralelă subtilă între titlu și celebra interogație metafizică ce punea în ecuație Prefectura și cu o unealtă tradițională a cizmăriei premoderne, resimțită intercostal, pe la începutul anilor '90, de modelul politic al domnului primar. Pentru că, de această dată, voi încerca să evit tonul polemic în favoarea discuției pragmatice, mai "pe fond" cum ar spune același Ion Iliescu. Iată despre ce ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în California, dar nu pentru că a fost odată o religie New Age în America, ci pentru că asta e religia astăzi în California, poate să fie New Age mai mult decât în Mississippi sau decât în Tennessee, unde vedem că formele premoderne de religie sunt forma cea mai răspândită. Cum în California aceste forme nu erau atât de puternice, precum și datorită altor factori, cultura New Age a putu înflori. Dar nici nu apar fenomen complet noi. În locul unde naționalismul a fost important
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de definire a identităților statale capătă amploare, mai ales prin războaie sângeroase, inclusiv acelea religioase, ce au drept primă cauză nevoia de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității. Mersul spre civilizație este lent, păduchii mișună în perucile șambelanilor până în epoca premodernă, săpunul era pentru mulți un moft. Chiar și Napoleon, obișnuit cu „parfumul” sudorii de cal, îi scria iubitei câte un bilețel de genul: „Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de definire a identităților statale capătă amploare, mai ales prin războaie sângeroase, inclusiv acelea religioase, ce au drept primă cauză nevoia de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității. Mersul spre civilizație este lent, păduchii mișună în perucile șambelanilor până în epoca premodernă, săpunul era pentru mulți un moft. Chiar și Napoleon, obișnuit cu „parfumul” sudorii de cal, îi scria iubitei câte un bilețel de genul: „Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fie alta, fie niciuna dintre ele. „Personajele“ lui Patapievici sunt dintr-o cu totul altă lume decât cele din Simion liftnicul și însăși miza cărții lui e cu totul alta. Lumea în care trăiesc personajele mele este una mai curând premodernă, pe când omul recent avut în vedere de Patapievici e mai curând postmodern. Cum vă vedeți în ipostaza de „îmblânzitor al lui Caragiale“? Această formulă-omagiu a fost propusă, dacă nu mă înșel, de doamna Monica Lovinescu. Trebuie să recunosc că mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
la toate. Chiar și oamenii erau creațiile lui, iar mamele jucau rolul de gazdă privind intrarea festivă a copiilor în lume. Un real sentiment de filiație cosmică și de devoțiune mistică pentru pământ domina mentalul social al acelor comunități sociale premoderne. Cu timpul, acest metafizic sentiment s-a camuflat sub chipul unor structuri agrare, practici vânătorești sau sub cel al unor subtile ritualuri sacrificiale. Pământului i se aduceau ca ofrande ființe umane pentru a le ocroti, renaște și regenera. Pământul era
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
spiritualitate. Aceasta din urmă este ironizată și desconsiderată. Transpar de aici reminiscențele marxisto-pozitiviste ale fetișizării științei și progresului tehnic. Or, așa cum arăta frecvent (și) Mircea Eliade, după Newton, în plină modernitate, tehnica a cunoscut o teribilă desacralizare. Dacă tehnica veche, premodernă, era dublată de o dimensiune simbolico-religioasă, cea actuală încetează a mai fi. Un banal instrument de lucrat pământul (hârlețul, de exemplu) era ceva util muncii propriu-zise, dar era și simbol falic al hierogamiei dintre Cer și Pământ. Fascinantă și reconfortantă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vârstele înalte. Acest din urmă efect apare destul de târziu, în ciuda a ceea ce simțul comun poate percepe: o bună parte a traseului tranziției mortalității este parcurs pe baza reducerii intensității fenomenului la vârstele mici și mijlocii (deosebit de puternic atinse în populațiile premoderne de bolile microbiene), adică fără să se producă o prelungire a vieții persoanelor vârstnice. Abia în stadiul avansat al societăților actuale, când speranța de viață la naștere depășește 65-70 de ani, începe să se vadă clar o tendință de îmbătrânire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
induse de acest proces (mai ales că e la modă a se considera societățile actuale ca fiind marcate de o serie de riscuri, ceea ce este dacă nu fals, oricum greu de demonstrat, prin comparație cu alte societăți, cum sunt cele premoderne, cu mult mai vulnerabile decât cele de azi) și nu observă că, în fapt, problemele generate de îmbătrânire își pot găsi soluții la îndemâna celor cu responsabilități și putere de decizie. Una dintre viziunile cele mai dramatice este cea care atașează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
parte din adevărata răzeșime tutoveană, căreia i s-a alăturat în ultimele două secole vatra pălmașilor clăcași și șerbi de pe moșia Gabunea Popescu din vecinătatea vetrei satului vechi, răzășesc. După aceste documente specifice istoriei medievale românești, intrăm treptat în documentația premodernă și modernă tot mai detaliată și mai precisă. Tabelul I ne introduce deja în etapa recensămintelor, cele mai concrete argumente de a urmări evoluția numărului de locuitori și altor aspecte privind populația așezărilor umane din comună, din care detașăm situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să se mai definească prin depășire de sine, prin participare la transcendență. Cultura noastră, societățile noastre, formele mentale în care sîntem modelați au eliminat conștiința incompletitudinii noastre actuale, precum și problematica verticală în care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a incompletitudinii sale , el avea în față exemplul sfîntului, al însinguratului, al nebunului întru Dumnezeu sau pur și simplu al monahului care se dedica, măcar idealmente, verticalei. în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic, dar nici nu se considera pe sine omul de drept, omul în statura lui întreagă. Insul cel mai comun se raporta la un destin total care cuprindea viața de aici, viața de după moarte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar cei ce și-au limpezit ochiul interior sînt în stare să îl vadă1, dar pe care toți oamenii îl știu prezent deasupra lor traversează culturile premoderne. îngerul de lîngă om, căruia Andrei Pleșu îi desfășoară splendid tematica și jerba ipostazelor, nu este în fond o instanță distinctă de sinele profund, nu e doar un sfătuitor avizat, un coleg superior alături de care îți parcurgi drumul existenței. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]