917 matches
-
54, 2). Iată interpretarea, de o savoare cu totul aparte: Nu strică, pentru lămurirea subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΛΦ:™<, ≅◊Η 6γ68Ζ6γ4 6∀ℜ ≅◊Η ≅⇔ 6γ68Ζ6γ4 Β≅ΔγβΦ≅<ϑ∀4 :γϑζ ∀⇔ϑ≅¬. Norelli pune în legătură tema regrupării evreilor în jurul lui mesia, în general, și acest citat, în special, cu Elenchos IX 30, 6‑8. . Despre acest obicei al prepelițelor, cf. Pliniu, Nat. hist. X, 33. În mitologia greacă prepelița este asociată cu Afrodita și cu Artemis. Origen vede în ea unul dintre simbolurile diavolului (Hom. in Jer. 17,1‑3); cf. de asemenea, Physiologus 18, 1. . Adu. haer. V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4 :γϑζ ∀⇔ϑ≅¬. Norelli pune în legătură tema regrupării evreilor în jurul lui mesia, în general, și acest citat, în special, cu Elenchos IX 30, 6‑8. . Despre acest obicei al prepelițelor, cf. Pliniu, Nat. hist. X, 33. În mitologia greacă prepelița este asociată cu Afrodita și cu Artemis. Origen vede în ea unul dintre simbolurile diavolului (Hom. in Jer. 17,1‑3); cf. de asemenea, Physiologus 18, 1. . Adu. haer. V, 25, 4. . Spre deosebire de Hipolit, Irineu accentuează faptul că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cantemir), Profesorul Octavian Nandriș (Gabriel Vasiliu), Traian Brăileanu, omul și profesorul (Vladimir Trebici), Dimitrie Onciul (Oltea Cojocaru), T. Robeanu, poet romantic (Luca Bejenaru) ș.a. Colaborează cu versuri Victor Săhleanu, Vasile Colibaba, George Drumur, C. Silvestru, George Putneanu, Ion Puha, Mihai Prepeliță, Lucreția Andriu, Clement Antonovici, George Onica, Mihai Scutaru, Constantin Hrehor, Carmen Veronica Steiciuc ș.a. Vasile Țigănescu publică fragmente de proză memorialistică (Gaudeamus, Gudrenii). În cadrul rubricii „Scrisori inedite” sunt recuperate pagini de corespondență: Vasile Bumbac către Iosif Vulcan, Atanasie C. Bălăcescu
SEPTENTRION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289626_a_290955]
-
adăpost și combustibili -, trebuie să apelăm la resursele naturale. Dar felul în care le folosim dezvăluie dacă le recunoaștem sau nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Când israeliții au vrut să mănânce carne în pustiu, Dumnezeu le-a dat prepelițe pe săturate. Însă, din lăcomie și egoism, ei au mâncat în exces, provocându-L la mânie pe Creator (Numerele 11:31-33). Dumnezeu a rămas neschimbat. Prin urmare, creștinii trebuie să se străduiască să nu facă risipă, pentru că risipa poate fi
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
cercetările din Ucraina, la Molodova și Korolevo. Pe șantierele sale au făcut ucenicie alți arheologi, deveniți specialiști recunoscuți în Preistoria spațiului dintre Prut și Nistru: O. Levițki, I. Manzura, S. Covalenko, V. Haheu, V. Burlacu, ori paleontologii Th. Obadă, A. Prepeliță, V. Pascaru. I-a primit cu aceeași dragoste și le-a împărtășit din știința sa, pe arheologii români C. Beldiman, Em. Alexandrescu, ori pe unii membri ai Școlii de arheologia paleoliticului de la Târgoviște. Tuturor le-a fost apropiat prieten, sfătuitor
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
PREPELIȚĂ, Mihai (19.X.1947, Bahrinești-Cernăuți), poet, prozator și dramaturg. Este fiul unor țărani întorși în locurile de baștină după ani de deportare în Siberia și Kazahstan. Învață la Bahrinești, apoi la Cernăuți și urmează Facultatea de Filologie a Universității din
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
bucovineni (G. Rotică, Vasile Huțan ș.a.), folclor din Țara Fagilor. Numărul 2 (pe anii 1994-1995) conține o Cronologie bucovineană, alcătuită de George Muntean, și pagini din scrierile autorilor contemporani din nordul Bucovinei (Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Mircea Lutic, Mihai Prepeliță, Grigore Bostan, Simion Gogiu, Ion Chilaru ș.a.). G.B.
CALENDARUL CRESTIN ORTODOX AL ROMANILOR BUCOVINENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286023_a_287352]
-
Partea a treia înfățișează „călătoria spre sine”, din a doua jumătate a secolului al XX-lea, a unor scriitori ca Vasile Levițchi, Anița Nandriș-Cudla, Serafim Saka, Ion Vatamanu, Mircea Lutic, Grigore C. Bostan, Ilie Motrescu, Vasile Tărâțeanu, D. Covalciuc, Mihai Prepeliță, Ilie Tudor Zegrea, Arcadie Suceveanu, Ștefan Hostiuc, Arcadie Opaiț, Vitalie Zâgrea ș.a. B. a îngrijit, de asemenea, o antologie de poezie a membrilor Cenaclului literar „Mircea Streinul”, cu succinte prezentări despre cei mai însemnați poeți ai generației anilor ’90 din
BOSTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285824_a_287153]
-
cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de un stol și-n ce direcție ar zbura acesta. Când vânezi prepelițe, nu trebuie să te bagi Între ele și ascunzătoare lor obișnuită, după ce le găsesc câinii - altfel țâșnesc direct către tine, o grămadă de păsări, unele ridicându-se abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te ușor, vâjâind cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atingându-te ușor, vâjâind cum nu-ți Închipui când trec, și atunci nu-ți rămâne decât să te Întorci și să le nimerești din zbor Înainte să-și strângă aripile și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o capcană la punerea căreia ajutase doar puțin, și până să moară fusese trădat de toți, Într-un fel sau altul. Nick nu putea Încă să scrie despre el, deși mai târziu avea s-o facă, dar locurile astea cu prepelițe Îl făcuseră să și-l amintească așa cum fusese când era el mic, și Nick Îi era foarte recunoscător pentru două lucruri: pescuitul și vânătoarea. Taică-su era tot atât de insistent pe lucrurile astea, pe cât nu era când venea vorba de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
m-a bătut - singura dată când am fost bătut.) Câte impresii și amintiri îmi vin acuma în minte! Unde pot să le spun pe toate! Ce lucru mare a fost pentru mine când am descoperit, în grâu, un cuib de prepeliță, ca o fântână, mic, rotund, cât o farfurioară, înconjurat de un gărduleț - și când puii au dispărut parcă în pămînt! Era peste iaz, în câmpie, aproape de o pădurice, care de-acasă de la noi se vedea ca o sprânceană la marginea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a lumii mari - de diferite culori, pe care Adela le definea, comparîndu-le cu pietre prețioase, cu metale, cu stofe... "Petpedecul" se auzea la răstimpuri, în grădină. "Steaua nebună" înainta alarmant de repede spre plop. "Petpedecul"... poreclă dată de Adela unei prepelițe, care spune mereu, conștiincios, în fiecare noapte, aceleași trei silabe, singurele pe care le știe: "Petpedec!"; "steaua nebună"... luceafărul albastru, care ne anunță unsprezece ceasuri și sfârșitul sindrofiei când ajunge deasupra unui plop, al treilea, dintre cei cinci din ograda
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe mai apropiate... Altceva ce mai doriți? Avem de vânzare, gâște Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei, găini ce fac două ouă pe zi, nu mai vorbim de curcani cari sunt atât de bine hrăniți Încât unii cântăresc aproape cât un vițel...! Ori poate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o stare de prostrație. Oamenii se împrăștiară vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile delicate, albe și verzi ca lemnul, ale orhideei cicada. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de bucurie pentru dejunul fain. Era așa de mulțumit încît Mini, care îl cunoștea, fu nevoită să creadă că a făcut o mică, cât de minusculă răutate Linei. Rim declară cu un entuziasm
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu!. Arată rău. . . Ar trebui să o vezi! De felul acesta fuseseră noutățile ultime și foarte senzaționale despre familia Hallipa. La dejun domni mare liniște. Fiecare, preocupat, nu băga de seamă că tace. Lina aproape nu mâncă. Mini aprecie suculenta prepelițelor înăbușite la abur, dar nu și hazul lor, așa cum se pregătise. Rim se servi de trei ori și fuse gata să-și iasă din calm, când Lina îi observă că e prea lacom pentru un artritic! Despre Lică sau Hallipi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu le îngăduia multă conversație. Lina își rumega în tăcere grija și Mini era încă mirată de finalul paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se chema altădată Manea Brutarii, zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]