1,379 matches
-
a căror atentă folosire depinde înțelegerea corectă a realităților. Ceea ce ne propunem în studiul de față se vrea a fi doar o introducere, o abordare a datelor esențiale privind problematica elitelor în spațiul românesc, în intervalul temporal enunțat deja, cu preponderență asupra celui moldovenesc, axându-ne pe componenta intelectuală. Pentru înțelegerea climatului cultural specific secolului XVII, se impune identificarea legăturilor româno-polone. Înrâurirea polonă a fost, de altminteri, hotărâtoare pentru evoluția statelor românești extracarpatice 20. Legături cu Republica Nobiliară au existat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a declara în Parlament că problema Dunării avea puține șanse de rezolvare în favoarea intereselor României, datorită compromisurilor făcute de guvernul precedent 50. Reacția grupării lui I.C. Brătianu va fi una rapidă, ea provocând o dezbatere furtunoasă în Parlament în privința preponderenței Austriei pe Dunăre. În timp ce Vasile Boerescu și chiar I.C. Brătianu explicau parlamentarilor faptul că acceptând existența unei Comisii a Dunării, pe care ei o vedeau ca o delegație a Comisiei europene de la Galați, nu cedau din suveranitatea • O tentativă de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 84. • Ibidem, p. 85. • Pamfil Georgian, Pietre de granit la temelia României. Din cugetările lui I. C. Brătianu, București, 1941, p. 95. • „Dezbaterile Adunării Deputaților“, sesiunea 1882/1883, 30 ianuarie, p. 935-937. Hotărârile Conferinței de la Londra, potrivit cărora se stabilea preponderența unor state neriverane în controlul navigației pe Dunărea mijlocie și cea de jos, nu aveau să rămână fără reacție din partea primului ministru român. Acesta avea să declare în Parlament că nu va accepta afectarea intereselor României, dar cerea în același
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al României față de proiectul de uniune cu Ungaria - extinderea influenței românești până la porțile Vienei, asigurarea graniței apusene a statului român, înclinarea balanței de putere în cadrul federației românomaghiare în favoarea românilor, punerea în surdină a revizionismului ungar, obținerea unui aliat pentru contracararea preponderenței slave din regiune, înlăturarea pericolului habsburgic etc. -, în realitate ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât de riscantă combinație federativă. Pragmatismul lui Brătianu nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
the Plans..., p. 135-137). Un susținător al opiniei conform căreia o uniune dinastică româno-maghiară, sub sceptrul regelui Carol al II-lea, ar fi fost avantajoasă pentru ambele țări și s-ar fi putut întemeia pe anxietățile comune (pericolul bolșevic și preponderența slavă din regiune) era, la începutul anilor ’30, Hermann Müller, fost cancelar al Germaniei în perioada 1928-1930 (vezi Constantin Buchet, Proiecte de uniune dinastică româno-maghiară, în „Magazin istoric“, an XXXIII, nr. 11/1999, p. 30-31). 127 A.M.A.E., Fond
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În ocolul Prutului de Jos raportul dintre români și ruteni era aproape egal - 43,1% români și 49,3% ruteni. Aici, delimitarea graniței etnice dintre români și ruteni era cea mai evidentă. La sud-est de linia Cernauca - Șerăuți - Zadobriuca - Jucica preponderența românilor era evidentă, rutenii constituind în aceste sate o minoritate neînsemnată. La apus de această linie era preponderent elementul rutean, dar românii în aceste sate mai constituiau încă cca 20-40% din populație, fiind în proporție mai însemnată la Ivancăuți, Nepolocăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
număr al „Vieții Românești“ din acel an, C. Stere își preciza poziția. „În fața curentului quasi-unanim al opiniei publice“ favorabil Antantei, el insista - într-o amplă pledoarie 14 - asupra consecințelor nefaste ale intrării în război alături de Rusia. În contextul luptei pentru preponderență în Balcani, viitorul statului și neamului nostru „nu este amenințat, sau este amenințat cu mult mai puțin din partea Puterilor Centrale decât din partea Rusiei; în orice caz, izbânda eventuală a acestor Puteri în războiul cu Rusia nu implică compromiterea iremediabilă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
le avem în Rusia atât de dezvoltate“68. Preocupările lui Al. Nour pentru prezentarea realităților din Basarabia publicului din Regat, acuzat de ignoranță în domeniu, s-au concretizat și în publicarea unei hărți etnografice, din care rezultă, spre surprinderea unora, preponderența populației românești dintre Prut și Nistru. Prezentând această hartă într-un număr al revistei „Viața Românească“ din anul 1916, Axinte Frunză lua atitudine față de cei care au încercat să ne convingă „că frații basarabeni s-au «rusificat» de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această cifră nu contrazice ideea de minoritate. Este semnificativ și faptul că în alegerile de la sfârșitul anului 1917 pentru Adunarea Constituantă bolșevicii nu dețin mai mult de 25% din voturi. Însuși Lenin va observa, mai târziu, că „bolșevicii au avut preponderență copleșitoare de forțe în momentele decisive și în punctele decisive (Petrograd, Moscova, Flota Balticii). Adversarii erau mai numeroși, dar erau slabi, neorganizați, apatici“. Exemplele ar putea continua. Generalul Andrei Andreievici Vlasov (1900-1946)14, numit în fruntea Comitetului de Eliberare a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu preponderență calea spre depășirea concretului, către tărâmuri ale transcendenței. În poezie își face tot mai mult simțită prezența seducția sacrului. O ipostază a acestuia o reprezintă eternul feminin (în Monologuri, 1991): „Femeia fecundează lumina, oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
cele ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”. În 1971, obține titlul de diplomat în arte, în urma absolvirii Facultății de critică de teatru, film și televiziune. Din 1991, a înființat Editura Orient-Occident, al cărui director este, publicând cu preponderență cărți de poezie. A debutat în 1960 în ziarul „Făclia hidrocentralei”, pentru a reveni apoi, în 1962, cu poezie și proză în „Luceafărul” și „Gazeta literară”. A publicat peste șaizeci de volume de traduceri în limba română (din poeți și
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
în aceasta, fiecare din elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leontie să evite una din problemele cristologiei lui Chiril din Alexandria, adică preponderența elementului divin care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imaginea probabilă a extraterestrului, transformarea personalității omului în viitor. Însă H., care a studiat și teoretizat specificitatea literaturii de anticipație, nu uită nici un moment că există anumite convenții proprii artei literare și, mai ales, că în substanța oricărei scrieri „singura preponderență acceptabilă este aceea a problematicii umane”, iar țelul esențial al genului SF rămâne tot „cunoașterea artistică a lumii”. Interesul teoretic deosebit arătat domeniului SF l-a condus la cunoașterea aproape integrală a bibliografiei de specialitate românești și internaționale, el recuperând
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
ș.a.m.d. Personajele, mai toate schematice, întruchipează, totuși, o lume în schimbare, tulbure. Dacă teza nu ar fi atât de simplist urmărită, s-ar reține observația atentă, structurată prin acumulări, a unor medii. În următoarele scrieri S. cultivă cu preponderență umorul, în diverse registre. Umorul sec, ca în Pastile contra prostiei (1968), cel al mediilor și al caracterelor (lumea teatrului, a filmului și a televiziunii), ca în Vărul șarpelui cu clopoței (1978), umorul cu conotații religioase și politice, ca în
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
a reface lumea naturală În imaginea omului. Francis Bacon, părintele științei moderne, a scris cele mai importante lucrări ale sale, Novum organum și Noua Atlantidă, În primă parte a secolului al XVII-lea. Ideea de perspectivă are un loc cu preponderență În regândirea relațiilor spațiale și a rolului omului pe Pământ. Bacon a criticat știința antică greacă, care punea accentul pe Întrebarea de ce. Grecii, scria el, nu au „avansat un singur experiment care să ușureze sau să beneficieze condiția umană”11
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dezaprobării, a nemulțumirii celor din jur; evitarea oprobriului celorlalți și, în consecință, a sentimentului vinovăției; câștigarea și menținerea respectului în grup (morala contractului mutual); evitarea autoblamării. Sintetic, cele trei stadii pot fi descrise astfel: 1. Morala preconvențională se caracterizează prin preponderența concepțiilor egocentrice despre ceea ce este bine sau rău; criteriul fundamental de reglare a comportamentului îl constituie avantajul propriu imediat, gratificația personală. 2. În faza convențională, principiile morale sunt percepute și acceptate ca fiind obiective, imuabile și eterne, neputând fi schimbate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în cel deschis, acțional. Pe de altă parte, multe dintre valorile individuale și de grup sunt rezultatul unor justificări, raționalizări și autodescrieri ale conduitelor care au avut sau au ca suport nevoi bazale. Indivizii și grupurile se particularizează și în raport cu preponderența funcțiilor date valorilor: de apărare a eului, de justificare și raționalizare, de adaptare (relația eu - lume), principii comportamentale autotelice. Încercând o caracterizare sintetică, am putea spune că, în strânsă interacțiune cu alte procese și caracteristici psihice (atitudini, interese, imaginea de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de o transmitere și o receptare deopotrivă pasive o putem întâlni frecvent (în învățământ, ea poartă denumirea de educație informală); ca întindere, acest timp de comunicare are cea mai mare extensie. Principalele dezavantaje constau în lipsa de selecție a transmiterii-receptării mesajelor, preponderența elementelor variabile/întâmplătoare. Am prezentat aici aceste modele, deoarece ele reprezintă, de cele mai multe ori, o perspectivă sistemică și dinamică totodată; în fapt, așa cum am putut observa mai devreme, chiar și unele definiții mai extinse ale fenomenului comunicării pot intra sub
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se poate de mic, pe când sarcina primită era în fapt nerezolvabilă. În grupurile în care participanții la experiment nu se cunoșteau dinainte, a apărut preponderent nevoia de a se retrage/separa; în grupurile unde subiecții se cunoșteau, a apărut cu preponderență ostilitatea interpersonală (French vorbește despre peste 600 de comentarii agresive pe perioada de 45 de minute de activitate). Cea de-a treia etapă, numită de reciprocitate, este presupusă de reacția pozitivă după care persoanele care te ajută merită să fie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și Hunt (citându-l pe Reitan Shaw) propun patru clase generale de variabile care influențează conformarea la normele grupului: - caracteristicile personale ale membrilor grupului; - stimulii care evocă conformismul; - factorii situaționali; - relaționările intragrup. Printre caracteristicile personale ale membrilor grupului care influențează preponderența acțiunilor într-un mod conformist sunt: inteligența, vârsta, culpabilizarea și autoritarismul. La acestea patru vom adăuga o a cincea, care ține mai degrabă de un răspuns internalizat al factorilor de personalitate la cei de mediu, și anume experiența de conformare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în ea, fiecare dintre elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leonțiu să evite una dintre problemele cristologiei lui Chiril al Alexandriei, respectiv preponderența elementului divin, care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leonțiu este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decît de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pe cea spirituală), sfida cutumele și dispozițiile legii (când aceasta a început să funcționeze), îngăduia și suprimarea Voievozilor. Suprimări preparate uneori prin uneltiri și conspirații complicate - cu „centrii” înăuntrul hotarelor țării sau în afara lor -, așteptate deci, surprinzătoare alteori, acordând preponderență aleatoriului și accidentalului în locul planului politic (urzit de un adversar puternic sau de un pretendent mai bine plasat), dar supunându-se mai mereu intereselor de grup sau de partidă. Dacă privim cu rezerve ipoteza care face și din Vlad țepeș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
207 și, în poarta casei sale din București, pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, părintele lui, Preda din Brâncoveni, îl însurase cu Stanca, fiica marelui postelnic Constantin Cantacuzino 208. Și, fiindcă am trecut în țara Românească, să constatăm și aici preponderența morților violente (dintre Cantacuzinii din prima generație, doar aga Matei Cantacuzino - o ținea pe Balașa, fiica marelui vornic Gheorghe Rodoș din Drugănești, - și fratele său, Iordache - însurat întâi cu Ileana și apoi cu Maria Fărcășanu 209 nu au suferit moarte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culturii naționale, ca Alecu Russo, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu. Esențial pentru aprecierea corectă a Ș.A. este a ține seama de angajarea ei totală în lupta pentru susținerea idealurilor și intereselor românești, de spiritul ei militant. Preponderența acestuia în toate domeniile de activitate, de la slujba bisericească la munca științifică, explică și unele exagerări și erori. Învățații ardeleni nu și-au precupețit eforturile pentru a-și „lumina” conaționalii în toate privințele. Instruindu-i intelectual, se străduiau să îi
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
din 1990) și membru al Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea absurdului cotidian din existența reală, cultivând cu preponderență bizareria și împingând, uneori, încifrarea sensurilor până la limita nevoii de decodificare. „Sofisticarea” stilistică, remarcată prompt de critica literară, este înlocuită în următoarele romane de exprimarea nudă a faptelor, astfel încât Lumină târzie (1974) și Popasul (1975) constituie adevărate mostre de proză
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]