478 matches
-
cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv) în dativ, și o alta, exterioară, a „obiectului” în care își are „originea” starea, descrisă de conținutul semantic al unui substantiv (pronume etc.) în acuzativ prepozițional: „Tu știi că mie-ntotdeauna mi-a fost milă de voi...” (G.M. Zamfirescu, 175) Dacă verbul are dublă tranzitivitate (directă și indirectă), realizarea concomitentă a ambelor complemente (direct și indirect), expresie sintactică a celor două limite exterioare, este obligatorie. Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114). De fapt, în asemenea structuri, termeni precum noastră, ta etc. trebuie considerați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă numai prin elemente de relație. Acestea diferă în raport cu tipul comparației (implicită sau explicită), cu poziția regentului în interiorul categoriei gramaticale a comparației, cu tipul structural al complementului. a. Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul comparativ este însoțit de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) și adverbe întrebuințate prepozițional: alături cu/de, față cu/de, pe lângă, dintre, între, ca (și), cât (și), decât: „Dintr-odată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, voi fi hăituit, prins și sacrificat.” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elemente de relație. Acestea diferă în raport cu tipul comparației (implicită sau explicită), cu poziția regentului în interiorul categoriei gramaticale a comparației, cu tipul structural al complementului. a. Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul comparativ este însoțit de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) și adverbe întrebuințate prepozițional: alături cu/de, față cu/de, pe lângă, dintre, între, ca (și), cât (și), decât: „Dintr-odată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, voi fi hăituit, prins și sacrificat.” (O. Paler, Galilei,95), „Ceva dureri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
glasul poporului.” (M. Eliade, 568) • locuțiunea conjuncțională decât să: „Mai fericit erai de o mie de ori să paști porcii la Cogeasca Veche decât să mai fi ajuns și zilele aceste!” (I. Creangă, 51) • pronume relative precedate de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): ca, pe lângă, față de/cu, în raport cu sau de adverbul decât: „Dar asta ce vă povestesc eu acum n-a fost nimic pe lângă ce făcea el în târguri și iarmaroace.” (M. Eliade, 237), „Crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superlativ relativ: „În ce pârău de rece și curgătoare rouă a pus natura un suspin mai adânc de dureroasă dragoste decât glasul Negrei Broștenilor noștri?” (C. Hogaș, 109) Când complementul dezvoltă o comparație implicită, se impun ca mărci distinctive locuțiunile prepoziționale față cu și în raport cu, singure, la nivelul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei: „Ceea ce producem noi nu place pentru că e prea slab față cu experiențele de artă și literatură ce le avem în alte limbe...” (M.Eminescu, Despre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicării lingvistice: „Iubirea noastră a murit aici / Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles în interiorul relației de dependență cu regent verbal, interjecție, adjectiv, adverb): (de) (pe) lângă, deasupra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc: „Actorul rămăsese în mijlocul scenei, cu privirile pierdute, parcă s-ar fi întrebat ce căuta acolo.” (M. Eliade, 64), „Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină.” (O. Paler, Caminante, 280) Observații: Când prepoziții (locuțiuni prepoziționale) precum în fața, în spatele, spre etc. însoțesc substantive proprii-nume de persoană, substantive comune trimițând către ființe umane individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de circumstanțial ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau însușirii: de la... (până) la; din... (până) în: „De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ: în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ: în, la, din, lângă, spre etc.: „Nimeni nu poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mea, militarul o aprinde și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin substantive (cu unele excepții) sau prin infinitiv, relația de dependență se exprimă prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei Prepozițiile, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei Prepozițiile, prin poziția în sistemul prepozițional al limbii române, descriu, însă, diferite ipostaze concrete ale temporalității: • momentul: în, prin, la, pe, în timpul etc.: „Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întâmpla foarte rar în timpul zilei.” (O. Paler, Viața..., 137) • intervalul: între, de (la), de, pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Circumstanțiala modală de conformitate se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: așa cum, după cum, precum: „Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic.” (M. Eminescu, I, 132) • pronume relative (ce, ceea ce), precedate de locuțiunile prepoziționale conform cu, potrivit cu, în conformitate cu, în baza a: „A acționat totdeauna conform cu (potrivit cu) ceea ce își impusese ca principiu de bază în viață.” • adverbul relativ cum: „Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place, pe copilă s-o desmierzi.” (M. Eminescu, I, 155) Se constituie în mărci specifice ale circumstanțialei modale de conformitate pronumele relative precedate de locuțiuni prepoziționale. 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Relația de dependență de la baza circumstanțialului ipotetic simplu se exprimă prin prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu) „Peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă.” (M. Eminescu) Identitatea circumstanțialului de progresie proporțională cu structură simplă este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se închidea tot mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot grație faimosului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență se desfășoară în planul expresiei prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dragă lui.” (M. Eminescu, I, 80) „Nu, Galilei, dar din moment ce au existat, nu mai putem vorbi numai despre dragostea ce-o datorăm lumii.” (O. Paler, Galilei, 84) Dintre elementele de relație, se constituie în mărci distinctive ale circumstanțialului cauzal locuțiunile prepoziționale din cauza, din pricina iar ale circumstanțialei cauzale, conjuncțiile deoarece, fiindcă, întrucât și toate locuțiunile conjuncționale: „A ajuns să se creadă aproape zeu, din pricină că nimeni nu-l mai contrazicea...” (O. Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE FINALITATE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului cu această realizare este fixată în interiorul relației de apoziție, prin propoziția circumstanțială de scop sau de cauză. Când se realizează prin substantive sau forme verbal-nominale, relația de dependență se dezvoltă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură și artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul genitiv): „Mă gândesc că fără d-na T. n-ar fi existat în nici un fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu, Procust, 191), „ În locul lui, sigur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al nimănui.” (M. Eliade, Dionis), „Surâsul tău era foarte inocent, l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie.” (M. Eminescu, P.L., 27) Când circumstanțialul concesiv se realizează prin substantive, relația de dependență se exprimă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale, care cer diferite cazuri: • genitivul: împotriva, în ciuda, în pofida: „În ciuda lucrurilor pe care le știu, încă mai cred că iubirea e îndreptățită să vrea totdeauna mai mult decât are.” (O. Paler, Galilei, 58), „Pe urmă, dintr-odată împotriva oricărei așteptări, rosti
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
despre ei, în general vorbind, este că își făceau mulțumitor datoria.” (I. Iordan, Memorii, II, 128) Când circumstanțialul se realizează prin substantive, pronume (adjective), relația de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]