3,241 matches
-
doar în asta: să nu scrii ceea ce ai de spus, ci ceva cu totul neprevăzut”. Livius Ciocârlie crede că imaturitatea e benefică numai dacă ne propunem ce-și impune polonezul: să „fac în așa fel încât slăbiciunea mea să se preschimbe în putere”. Dar ne lovim de o altă contradicție: dacă imaturitatea e autenticitate, de ce scriitorul recomandă să ne eliberăm de ea? Poate pentru că imaturitatea e benefică numai cimentată prin cunoaștere de sine. Pusă la încercare, maturitatea are avantajul de a
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
dat seama că - în pofida oricăror pericole - întotdeauna e mai bine când cineva se află în mișcare decât atunci când stă pe loc; că e mai nobilă schimbarea decât statornicia; că ce e nemișcat va fi supus degradării, degenerării și se va preschimba în praf și pulbere, în timp ce tot ceea ce se află în mișcare va dura chiar și o eternitate. Din acel moment râul a rămas ca un ac înfipt în peisajul meu sigur, statornic al parcului, răsadnițelor, unde în rânduri sfioase intrau
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
printre degete. Dădeam numai peste urmele ei, peste niște exuvii mizere. Când îi depistam coordonatele, era deja în altă parte. Nu mai găseam decât amprente, asemenea inscripțiilor de pe scoarța copacilor din parcuri: „Am fost aici”. În scrisul meu viața se preschimba într-o istorie incompletă, în povestioare onirice, cu intrigi neclare, îmi apărea de departe în perspective neobișnuite și răsturnate sau în secțiuni transversale - și-mi era greu să trag niște concluzii cu privire la întreg. Oricine a încercat vreodată să scrie un
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Italia seamănă izbitor cu Teodoros al aceluiași Ghica. Tot despre un pui de țigan fugit din robie e vorba și tot despre o strălucită ascensiune datorată unui șir de mistificări. Numai că, în loc să sfârșească eroic în Abisinia, Porcușorul lui Rosetti (preschimbat nobiliar în baron von Porkovitzki și regăsit, așa, peste ani) ajunge, mai domestic, în brațele unei frumoase doamne din Occident (pp. 140 - 143). Dintre numeroșii oaspeți înșirați în Amintirile acestea, lipsește tocmai Ghica. Altminteri, intimi ai acestuia, ca Alecsandri sau
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
cu care, fugind de obtuzitatea pozitivista a disciplinei, se încăpățînează să vadă în om o persoană înzestrata cu spirit și nu un robot încărcat cu chimie. Oricine i-a deschis cărțile a fost izbit de manieră aproape obsesiva cu care preschimba detalii clinice în controverse cu bătaie sufletească, fiecare maladie fiind o cheie menită a înlesni înțelegerea psihicului. În volumul Revenirea la viață, boala din care Sacks face un motiv de meditație se numește encefalita letargica, o epidemie virală care a
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
care îți întineresc tenul spre a ți-l distruge de tot, remediile miraculoase împotriva cancerului și SIDEI, care îți iau și puținele zile care ți-au mai rămas, mania antioxidanților deveniți panaceul la modă împotriva senectuții planetare, păcăleala suplimentelor alimentare, preschimbate în elixir menit a întreține vigoarea, și mai ales uriașa și malefica industrie farmaceutică, care pe termen lung face mai multe victime decît epidemiile sezoniere de pe glob. În fine, nu sunt cruțate terapiile care nu sunt alopate: homeopatia, acupunctura și
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
Primul e că prestigiul științei devine în ochii omului de rînd o sursă de vulnerabilitate, șansa de a fi manipulat cu ajutorul aurei pe care o poartă medicina fiind mare. Vracii contemporani nu mai sunt vrăjitori, ci absolvenți de facultate care preschimbă sănătatea în marfă de îmbrobodit naivii. Ei sînt mercenari în sens etimologic (merces înseamnă marfă în latină), adică negustori care își fac din ochiul mercantil o rațiune de a fi. În al doilea rînd, prestidigitatorii care vînd iluzii tămăduitoare se
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
educației îi va insufla simțul onoarei în mijlocul grupurilor rivale de studenți, obiceiul epocii fiind ca lezarea demnității să ceară drept răscumpărare provocarea adversarului la duel, la optica marțială adăugîndu-se exigența unui cavalerism subînțeles față de femei, grație unui protocol strict care preschimba orice tînăr într-un paladin ceremonios mișcîndu-se grav în preajma făpturilor gracile. În fine, al treilea tipar e repulsia față de marxism, curent care, la începutul secolului XX, era resimțit ca o propagandă alogenă avînd drept țintă distrugerea celor trei virtuți ancestrale
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
Iordachescu Ionut Președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a declarat astăzi că salută decizia Curții Constituționale (CC) de a preschimba termenul pentru judecarea cauzei referendumului Valeriu Zgonea a salutat decizia CC de astăzi, mulțumirea lui având ca fundament faptul că ”agitația de pe scena politică trebuie să se termine mai repede.” "Salut decizia Curții Constituționale. Din punctul meu de vedere, reducerea
Zgonea salută decizia CCR privind termenul de judecată al referendumului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42903_a_44228]
-
titlul Viața unui om singur 1, cu tonul lor vituperant și resentimentar, nu trebuia să surprindă pe nimeni. Autorul și-a precizat, încă de la începutul anilor ’90, noile (sau vechile?) sale orientări estetice și politice. Cu veninul strâns nu tocmai preschimbat în miere, autorul își revizitează locurile, oamenii și lecturile care i-au marcat viața. Cartea se citește cu pasiunea cu care citești un roman, cu mențiunea că, în partea a doua a ei, redundanțele devin supărătoare, întrucât, asemenea lui Steinhardt
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Victor Eremita, cuprinzînd hîrtiile lui A (2008) și vol II: Un fragment de viață editat de Victor Eremita, cuprinzînd hîrtiile lui B către A (2009). Mai mult temeinicia aparatului critic care însoțește fiecare volum - note lămuritoare și introduceri exegetice - o preschimbă pe Ana-Stanca Tabarasi într-o figură tenace a supliciului pe altarul danezului, căci munca aceasta atît de grea și avînd parte de o răsplată atît de ingrată, dacă mă gîndesc numai la disproporția dintre efortul depus și luarii primiți, munca
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
micul Vlad și să-i fure jucăriile sau să fie el cel care încasa pentru prostiile făcute la comun. Secvențele sunt savuroase, comparabile cu scene din Băiuțeii fraților Florian sau din REM-ul lui Mircea Cărtărescu. Imaginația băieților reușește să preschimbe orice obiect din casa părinților în jucărie. Dar Vlăduț se descurcă minunat să facă năzbâtii și de unul singur, cum se întâmplă în ziua în care se decide să facă o excursie cu tramvaiul în jurul Bucureștiului și este căutat de
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
după Anglia(1840), Rusia(1843), Spania(1845), Franța și Elveția(1848). Englezul Rowland Hill(n. 1795) este cel care a propus transformarea completă a sistemului poștal și înlocuirea taxelor excesiv de ridicate și variate, printr-o taxă unică pentru toate scrisorile preschimbate în interiorul regatului, până la o greutate de 15 grame. Tot în 1852, se înființează un serviciu de diligențe, la început numai pe distanțele: Iași - Galați și Iași - Mihăileni, dar ulterior s-a extins și pe alte drumuri principale, oferind călătorilor un
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fi în anii următori 1877, 1882, 1885 etc modificate, completate și îmbunătățite, atât în interesul personalului, cât și al administrației. Administrația Poștelor Române, a început să execute serviciul poștal internațional, după desființarea poștelor străine rusă și austriacă. Întrucât trimiterile poștale preschimbate între țări erau supuse la taxe și reguli diferite, iar acordurile bilaterale existente nu satisfăceau nevoile create de dezvoltarea rapidă a relațiilor internaționale, a apărut ideea unificării poștelor din mai multe țări. Așa s-a ajuns la organizarea primului Congres
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
respectiv la 1 iulie 1875. România s-a numărat printre primele țări din Europa care a adoptat cartea poștală, cel mai practic sistem de comunicare scrisă între oameni. Erau de două feluri: simple și cu răspuns plătit. Din 1874, se preschimbau cu Germania, AustroUngaria și Luxemburg, iar din anul următor și cu celelalte state, prin aplicarea deciziei Congresului de la Berna. De asemenea, legea din 1880: mărește greutatea la imprimate și stabilește dimensiuni pentru probele de mărfuri; interzice introducerea obiectelor prețioase în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
unul din Borca, Pașcani, Ruginoasa, Lespezi, Gara Heci-Lespezi și Gara Liteni. Toate comunele erau străbătute de factori poștali, cu excepția comunei Dolhasca, deservită de servitorii primăriei. La Iesle, pe pârâul Suha Mare, cam la jumătatea drumului dintre Fălticeni și Broșteni, se preschimbau expedițiile poștale între aceste localități. Drumul peste Munții Stânișoarei, lung și anevoios, va determina Direcția Generală să propună în aprilie 1895 și județul să aprobe, înființarea unei curse cu diligența, de trei ori pe săptămână, pe ruta Fălticeni-Mălini-Broșteni-Dorna. Sumele rămase
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși a fost pregătită de acesta. Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau ca pe o mască a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin dorită, și deseori hulită, a tragicului. Între aceste două ipostaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu afirmă: Timpul care bate-n stele / Bate pulsul și în tine". În poezia O, mamă... o mișcare perpetuă din spațiul din afară se preschimbă în spațiu lăuntric, în conștiința armonizării naturii cu repaosul etern: Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu../ Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.../ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu..." In acest poem se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt") care să preschimbe iubirea și iubita în entități nepieritoare, nu a avut loc, și cele două sfere axiologice, ritmate o vreme armonic de către poet în speranța comuniunii și osmozei, au rămas tot timpul paralele și nu coincidente, iar acum se despart pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care, tocmai prin această ordine perfectă oferă cea mai largă libertate spiritului. Așa are loc, de exemplu, în poeziei Peste vârfuri. Aici mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și apoi preschimbă acest spațiu tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe alături de tine. Poezia este eroism, este unica posibilitate de reîntemeiere sub specie aeternitatis a oricăruia dintre noi. Homo sui transcendentalis ideal al lui Nietzsche. Hölderlin afirma: "un zeu este ascuns în cerul inimii al fiecărui om". Astfel, poezia ne preschimbă în propria divinitate latentă. Poemul nu este un alter ego, ci ești tu, cel care, altfel, nu te-ai fi cunoscut niciodată. Intre absența noastră din lume și prezența noastră potențială, așezăm poezia ca o punte, ca un model posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona și Ifigenia. Pentru Omar Khayyam totul este nimicnicie. Oamenii sunt jucării de care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia la plimbare. Și, pînă la urmă, s-ar fi lăsat convins, preschimbînd planul de a se afunda cît mai departe în pădure cu unul de înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]