445 matches
-
Își amintea perfect. Se bucură. Și Îi propuse să se Întâlnească În oraș. —Să zicem, Într-o oră? Sau Într-o oră și jumătate? E bine așa, Efraim? Am știut că ai să suni azi. Nu mă Întreba cum. Un presentiment, pur și simplu. Ceva Între noi doi a rămas ieri, nu-i așa, neterminat. Deci să zicem Într-o oră? La cafeneaua Savion? Dacă Întârzii puțin, nu-ți pierde nădejdea. 10 Fima iartă și uită Fima o așteptă un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ignore micul dușman. Dar Îi era greu să se concentreze. Se uita la ceas din clipă-n clipă. Ora rămânea tot nouă și douăzeci și cinci, iar el era furios nu numai pentru că timpul nu trecea, ci și pentru că pierduse știrile. Presentimentul unei nenorociri Îi apăsa pieptul ca o piatră. Se Întâmplă ceva cu adevărat rău. Ceva pe care Îl vei regreta amarnic. Ceva care te va roade zile și ani Întregi, făcându-te să-ți dorești să dai timpul Înapoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spate - Wallace Gruner, explică el. Ne aflăm În casa familiei Gruner. Ruda mea - nepotul meu după o soră pe jumătate. Dar Întâi să luăm cina pe care ne-o pregătește Margotte. Ce ați spus mai devreme mi-a stârnit interesul, presentimentele dumneavoastră În legătură cu Statele Unite? Acum douăzeci și doi de ani, venirea mea a fost o ușurare. — Evident, Într-un fel Întreaga lume este acum Statele Unite. Fără scăpare, spuse Govinda Lal. E ca o cioară uriașă care a Înhățat viitorul nostru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult înainte ca prietenul meu sau altcineva s-o limpezească într-o formulare clară. O ridicare de val progresivă care nu-mi aduce decît tulburare. Pentru că ceea ce văd e îngrozitor. Îl întreb pe prietenul Doctor rugîndu l să-mi lămurească presentimentul. „-Tu trebuie să știi”-îi spun-„-În mîinile tale au murit atîția. Ce este moartea? Ce-i cu ea? De ce trebuie să fie atît de obsedantă?” Interlocutorul meu își șterge lentilele ochelarilor apoi îmi răspunde: „-Pentru că e dificil de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmi ascund timiditatea și frica - stăpână”. Și zice clar mai departe: „Prefer să nu fiu iubită de nimeni, decât să fiu dorită ca instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu voi realiza nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cea de‑a treia Încăpere), că fiecare sală conținea o singură literă din Enciclopedie. Aceea era a treia. Într‑adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an serviciul militar, în grajdurile unui regiment de cavalerie; acolo am avut presentimentul întâlnirii noastre, chiar certitudinea, aș putea spune, și am scris o carte din care nimeni n-a prea înțeles mare lucru, cu excepția unor referiri inteligente la Nerval sau la alții, care mi se potrivesc ca nuca în perete; pe atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întins pe sofa și mă gândeam la Spiritul-Femeie. Mai stăruia în mine senzația de vegetalizare, secunda fără timp când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare dată însă presentimentul morții, a cărui logică directă nu mă preocupa deloc, se declanșa doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în parc, o evocasem pe Zenobia (pentru mine, ele deveniseră într-un fel surori aproape gemene). Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile pentru Unirea Principatelor Române, o vale largă, fără prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el. — După ce-am bătut atâta drum până-n Yamagata... În glasul lui Tomoe se distingea dezamăgire și un strop de melancolie. — Am presentimentul că i s-a întâmplat ceva. — Nu fi prost. În clipa aceea se îndrepta spre ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde stăteau ei. Bărbatul cel dolofan a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
adică dincolo de Plopii fără soț, în minte-i făcea bip-bip un semnal, nu scăpa de el, bip-bip, bip-bip... o conduce semnalul unde nu vrea și a mers, și-a mers până n-a mai recunoscut drumul, dincolo de fermă. Avea un presentiment că va fi răpită. A urmărit-o și-o mașină cu o instalație secretă și foarte scumpă, în care erau doi indivizi cu ochelari negri. Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
1978! Nota de plată depășea o sută cincizeci de mii de yeni. Prea mult chiar și pentru o petrecere intimă, dar pentru o singură persoană era exagerat de mult. În momentul În care am sunat la ușă, am avut un presentiment neplăcut care s-a concretizat de Îndată ce s-a deschis ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Însurat care o părăsise cu puțin timp Înainte să mă cunoască pe mine. Îmi povestise doar că, pe când era Însoțitoare de grup, cunoscuse un bărbat Însurat, cu copii, apoi se despărțiseră. Era tot ce știam de la ea. — Am avut imediat presentimentul că istoria o să se repete. Tipul ăsta avea În firmă reputația că citește mult, că Încearcă să se cultive, pe scurt, era genul de bunicuță. E drept că Încă de la Început Îi destăinuisem relația mea cu fostul partener, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă aș invita-o la masă după conferință, probabil că i s-ar părea ciudat și ar bănui ceva, de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi făcut alți părinți. Fusese conștientă de sentimentele lui, dar fusese prea tânără și prea îndrăgostită de trompetistul bun de gură ca să mai țină cont de părerile tatălui ei. Și, când mariajul se încheiase dezastruos, nu-i mai pomenise de presentimentul lui, cum că exact așa avea să se întâmple, ci fusese preocupat doar de siguranța și de fericirea ei - așa cum, de altfel, fusese dintotdeauna. E norocoasă că a avut așa un tată, reflectă ea; în ziua de azi sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ne amintim, nu e deloc de mirare dacă ne gândim de când practica această meserie fără să fi suferit, până astăzi, nici cea mai mică lipsă de respect din partea turmei umane a cărei păstoriță suverană este. În momentul acesta moartea avu presentimentul funest că accidentul ar fi putut fi și mai grav decât i se păruse la Început. Se așeză la masă și Începu să consulte de la coadă la cap listele mortuare din ultimele opt zile. Imediat În prima listă de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam, gândurile se încălecau, ca și cortinele din fundalul unei scene de teatru. Am ajuns la spital cu mult mai devreme, eram speriat, aveam presentimentul că n-o voi mai găsi. Într-adevăr nu mai era, semnase și plecase. Când? am întrebat-o pe asistentă. — Acum. M-am urcat din nou în mașină și am parcurs strada care se întindea de-a lungul clădirilor spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar l-a alungat în grabă. Sarcina o făcea să aibă o timidă încredere. Pentru prima oară privirea ei se desprindea de prezent și avea curajul să meargă mai departe. Eu fusesem cel care o făcuse să-și ridice capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost minunat să mori într-un automobil funerar, alături de un cioclu. O vreme am fost convins că acela era sfârșitul pe care destinul mi-l rezerva. Tovarășul meu de călătorie nu părea să știe ceva despre asta, departe de orice presentiment, cu trupul său masiv ca de metal, își vedea liniștit de condus. Cu mâinile ferme pe volan și privirea ascunsă de lentilele negre. Ne-am oprit să punem benzină. — Nu vreți să mâncați ceva? a întrebat privind construcția de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citesc în succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intențiile universului față de mine, și merg pe dibuite, știind că nu poate exista nici un vocabular care să traducă în cuvinte greutatea aluziilor obscure, prezente în lucruri. Aș vrea ca presentimentele și dubiile mele să ajungă la cine mă va citi, nu ca un obstacol accidental în înțelegerea însemnărilor mele, ci ca însăși substanța lor. Dacă, însă, raționamentele mele vor părea ambigue cui va încerca să le urmărească, plecând de la obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dimineața până seara și hotărând, ei singuri, apoi, să-și piardă la cărți, la cafenea și în pălăvrăgeli de tot felul, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt orașe și locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista și altceva. În general, asta nu le schimbă viața. Dar presentimentul a existat și asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent, un oraș fără presentimente, adică un oraș cu totul și cu totul modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și în pălăvrăgeli de tot felul, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt orașe și locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista și altceva. În general, asta nu le schimbă viața. Dar presentimentul a existat și asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent, un oraș fără presentimente, adică un oraș cu totul și cu totul modern. Nu e prin urmare necesar să precizăm modul în care se iubește la noi. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista și altceva. În general, asta nu le schimbă viața. Dar presentimentul a existat și asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent, un oraș fără presentimente, adică un oraș cu totul și cu totul modern. Nu e prin urmare necesar să precizăm modul în care se iubește la noi. Bărbații și femeile fie că se devoră rapid în ceea ce se cheamă actul dragostei, fie că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răspunse mătușa -, rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia se întoarse acasă, primele cuvinte ale mătușii ei, când o văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia se întoarse acasă, primele cuvinte ale mătușii ei, când o văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez... Augusto Pérez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]