442 matches
-
este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor; căci, cu cât sunt ele mai emoționate, cu atât mai puțin ne lasă libertatea de a reflecta dacă au motiv să fie. Filosofii să nu ne mai sâcâie cu privire la presentimente, la instinctele pe care le utilizăm în aceste întâlniri; să nu mai aibă nimic de criticat, de exemplu, că un tată, în prezența unui fiu necunoscut, simte o emoție ascunsă care o ia înaintea lămuririi situației: ei ne demonstrează, fără
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un loc mai cald și mai luminos era o slujbă bună. Mama ei avea dreptate. Câteodată se gândea prea mult la toate lucrurile care mergeau prost în loc să accepte toate lucrurile care ieșiseră cum trebuie. Și simți deodată cum umbra presentimentelor sumbre care o urmărise de când cu anunțul InvestorCorp o părăsea încet. Își deschise agenda ca să-și verifice programul de întâlniri. Oamenii se mirau văzând că folosea o agendă normală în loc de un PDA sau vreo altă șmecherie electronică, însă îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ori i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult, spuse Clodagh, defensivă. Dintr-odată Ashling și-a adus aminte de îngrijorarea lui Dylan în ceea ce o privea pe Clodagh, de conversația pe care o avuseseră la începutul verii. Dintr-odată, a început să o încerce un sentiment rău. Presentimentul unui dezastru. Clodagh era într-o încurcătură care era pe punctul de a se dezvălui. Vinovăția și frica o cuprindeau pe Ashling. —Clodagh, s-a întâmplat ceva, nu? Îmi pare atât de rău că nu am fost disponibilă. Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se ascunse după clădirile Înalte ale vechilor silozuri din port. În noapte, doar lumina farului mai cotrobăia În negurile mării, ca o chemare, ca o speranță. Simți că undeva, În fața lui, după un colț, avea să apară cineva, avu acest presentiment, și atunci a apărut ea, femeia aceea, trecând strada, doar câțiva metri, intrând Într-o casă scăldată În lumină. Dintr-o cameră, aflată undeva În spate, se auzea, Încet Simfonia În Si minor de Schubert. Așa a Început, așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam, gândurile se încălecau, ca și cortinele din fundalul unei scene de teatru. Am ajuns la spital cu mult mai devreme, eram speriat, aveam presentimentul că n-o voi mai găsi. Într-adevăr nu mai era, semnase și plecase. Când? am întrebat-o pe asistentă. — Acum. M-am urcat din nou în mașină și am parcurs strada care se întindea de-a lungul clădirilor spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar l-a alungat în grabă. Sarcina o făcea să aibă o timidă încredere. Pentru prima oară privirea ei se desprindea de prezent și avea curajul să meargă mai departe. Eu fusesem cel care o făcuse să-și ridice capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost minunat să mori într-un automobil funerar, alături de un cioclu. O vreme am fost convins că acela era sfârșitul pe care destinul mi-l rezerva. Tovarășul meu de călătorie nu părea să știe ceva despre asta, departe de orice presentiment, cu trupul său masiv ca de metal, își vedea liniștit de condus. Cu mâinile ferme pe volan și privirea ascunsă de lentilele negre. Ne-am oprit să punem benzină. — Nu vreți să mâncați ceva? a întrebat privind construcția de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răspunse mătușa -, rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia se întoarse acasă, primele cuvinte ale mătușii ei, când o văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia se întoarse acasă, primele cuvinte ale mătușii ei, când o văzu, fură: — Știi, Eugenia, cine a fost aici? Don Augusto Pérez. — Augusto Pérez... Augusto Pérez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Își amintea perfect. Se bucură. Și Îi propuse să se Întâlnească În oraș. —Să zicem, Într-o oră? Sau Într-o oră și jumătate? E bine așa, Efraim? Am știut că ai să suni azi. Nu mă Întreba cum. Un presentiment, pur și simplu. Ceva Între noi doi a rămas ieri, nu-i așa, neterminat. Deci să zicem Într-o oră? La cafeneaua Savion? Dacă Întârzii puțin, nu-ți pierde nădejdea. 10 Fima iartă și uită Fima o așteptă un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ignore micul dușman. Dar Îi era greu să se concentreze. Se uita la ceas din clipă-n clipă. Ora rămânea tot nouă și douăzeci și cinci, iar el era furios nu numai pentru că timpul nu trecea, ci și pentru că pierduse știrile. Presentimentul unei nenorociri Îi apăsa pieptul ca o piatră. Se Întâmplă ceva cu adevărat rău. Ceva pe care Îl vei regreta amarnic. Ceva care te va roade zile și ani Întregi, făcându-te să-ți dorești să dai timpul Înapoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de inchizitorii. În câteva clipe, s-au năpustit asupra mea. Lisa începu. —Cum adică divorțați? E o tâmpenie. De-abia v-ați căsătorit. Lynn puse altfel problema. —Ți-am spus eu că asta o să se-ntâmple! Am avut eu un presentiment în ziua nunții voastre, mai ții minte, Harry? Am spus: dacă ceva nu e stricat, atunci de ce să-l repari, îți amintești? Erați atât de fericiți, Jennifer, de ce a trebuit să stricați totul? E adevărat că vă tot spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Totul!“, dar răspunde: — Păi, am crezut c-o să fie vorba despre junglă... — A, fiara din junglă e doar o metaforă. Un simbol. — Aha. Pe chipul lui Minnie nu se citește nici o expresie. — Toată viața lui, Marcher a trăit cu un presentiment... o senzație... că urmează să i se Întâmple ceva extraordinar și Înfricoșător, un lucru pe care Îl compară cu un animal sălbatic, care așteaptă să se arunce asupra prăzii. — Aha, pricep. Și, Într-adevăr, Minnie Începuse să priceapă. — Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o servitoare angajată. Călătoria nu fusese câtuși de puțin agitată, dar Alice Își petrecuse cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde rămase timp de două zile, până se simți În stare să facă drumul cu trenul până la Londra, unde Henry Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai distinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult înainte ca prietenul meu sau altcineva s-o limpezească într-o formulare clară. O ridicare de val progresivă care nu-mi aduce decît tulburare. Pentru că ceea ce văd e îngrozitor. Îl întreb pe prietenul Doctor rugîndu l să-mi lămurească presentimentul. „-Tu trebuie să știi”-îi spun-„-În mîinile tale au murit atîția. Ce este moartea? Ce-i cu ea? De ce trebuie să fie atît de obsedantă?” Interlocutorul meu își șterge lentilele ochelarilor apoi îmi răspunde: „-Pentru că e dificil de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de ora lui de culcare. — O dată n-o fi foc. Doar e ziua lui de naștere. Începuse genericul și privirea îmi era țintuită de ecran. Filmul era alb-negru și muzica, deși nu era lipsită de o notă glumeață, îmi trezea presentimente negre. Și mai e și cina, șopti mama. Ce facem cu cina? — Nu știu. O să ne oprim undeva pe drum. — Dar atunci o s-ajungem și mai târziu. — Nu poți să te potolești și să te bucuri de film? Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fusese găsit cadavrul lui Henry. Nu-i trebuia decât un minut sau două ca să le ia, dar dintr-un motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa. Președintele Bush se adresa unei camere goale. Era o înregistrare a discursului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ O simfonie minunată de-asculți e tot părere iar spații, timpi încovrigați, spirale reiau presentimente și coșmaruri în vise sub pământ !
Kantiene by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83919_a_85244]
-
că a simțit ceva trecându-i peste picioare: trebuie să ia imediat o aspirină și să se ducă să se Întindă. Nimeni nu a mai avut chef de piersicile mele cu amaretto și sos de zmeură. Brusc, am avut un presentiment foarte rău legat de grămăjoarele de stafide care tot apăreau pe podeaua bucătăriei. — Nu te isteriza, mi-a zis Richard după ce a dat șobolanul pe ușă afară În grădină. Nu uita că lui Îi e mai frică de tine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o caute pe Georgiana, dar alte gânduri care se alungeau neplăcut și periculos în spre trecut o îndemnau să nu dea ascultare impulsului. Lăsă receptorul jos. Nu, nu se simțea în stare. O copleșise din senin o puternică emoție, un presentiment pe care nu și-l putea explica, de nemărginită panică. Nu, hotărât! Nu era bine să intre în jocul de-a trecutul. Mintea ei riguroasă și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și norocul, să meargă înainte pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile pentru Unirea Principatelor Române, o vale largă, fără prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele din urmă îi simții palmele în piept; nu mă respingea, dar era vădit că nu-i plăcea asaltul meu, răsuflarea mea nestăpânită, sărutările mele pe gură reînnoite, strânsoarea brațelor care o înlănțuiseră. Mă cuprinse o furie, stârnită de un presentiment obscur: nu venise să-mi dăruiască iubire, venise cine știe pentru ce... Mă așezai pe pat tăcut și sumbru, hotărât la orice, să rup chiar cu ea și să mă smulg din această istorie și să nu-mi mai amintesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]