1,376 matches
-
probabilități este tot atât de riguros ca și calculul cu variabile strict deterministe. Din acest motiv, modelul deciziei probabiliste se fundează pe presupozițiile primului model (caracterul neproblematic al formulării problemei, completitudinea listei de soluții alternative și completitudinea evaluării acestora), renunțând doar la presupoziția caracterului strict determinat al universului. În fapt, primul model ar putea fi considerat mai mult un caz particular, limită a celui de-al doilea. Și anume, cazul în care probabilitatea evenimentelor este egală cu 1. Din acest motiv, aceste două
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
normativ, el este înalt dezirabil, descriind situația de raționalitate absolută. Un decident, dacă vrea să fie înalt rațional, trebuie să tindă să folosească una dintre cele două variante ale acestui model, în funcție de tipul de cunoștințe de care dispune și de presupozițiile pe care le face asupra universului în care urmează să funcționeze decizia sa. Acesta trebuie să aspire spre realizarea condițiilor în care ar putea lucra acest model. Modelul analitic reprezintă deci o stare-limită de care decidentul încearcă să se apropie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explice satisfăcător comportamentul la jocurile de noroc, caz tipic al unor decizii probabiliste relativ simple. Limitele explicative ale acestui model de decizie nu se datoresc, cel mai adesea, necunoașterii de către decidenții reali a tehnicilor recomandate, ci mai mult faptului că presupozițiile pe care se fundează el nu corespund condițiilor reale ale deciziei. Iată câteva dintre cele mai importante limite ale aplicabilității modelului analitic sau computațional. În primul rând, se pune o problemă de complexitate. Modelul analitic presupune adesea un proces de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este foarte mică în comparație cu dimensiunile problemelor a căror soluționare ar fi cerută de un comportament rațional obiectiv în lumea reală sau chiar de o aproximare rezonabilă a unei asemenea raționalități obiective”. O a doua limită: modelul analitic se fundează pe presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor. Conform acestei presupoziții, cunoștințele, așa cum există ele la un moment dat, indiferent de completitudinea și de gradul lor de incertitudine, sunt integrabile într-un calcul rațional riguros. În termeni mai generali, se presupune caracterul cumulativ neproblematic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căror soluționare ar fi cerută de un comportament rațional obiectiv în lumea reală sau chiar de o aproximare rezonabilă a unei asemenea raționalități obiective”. O a doua limită: modelul analitic se fundează pe presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor. Conform acestei presupoziții, cunoștințele, așa cum există ele la un moment dat, indiferent de completitudinea și de gradul lor de incertitudine, sunt integrabile într-un calcul rațional riguros. În termeni mai generali, se presupune caracterul cumulativ neproblematic al cunoștințelor. Pentru a fi utilizate într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea avea șanse să fie soluția cea mai bună, din perspectiva altora, respectiva soluție poate apărea ca insatisfăcătoare. Calculul rațional nu are capacitatea să armonizeze cunoștințele care ele însele nu au o coerență intrinsecă. Nu putem deci accepta ca neproblematică presupoziția că o imagine cognitivă incompletă și incertă este coerentă logic, lipsită de contradicții. Același lucru este valabil și în legătură cu integrarea noilor cunoștințe. Din acest punct de vedere, John D. Steinbruner (1976) formula următoarea presupoziție pe care se fundează modelul analitic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Nu putem deci accepta ca neproblematică presupoziția că o imagine cognitivă incompletă și incertă este coerentă logic, lipsită de contradicții. Același lucru este valabil și în legătură cu integrarea noilor cunoștințe. Din acest punct de vedere, John D. Steinbruner (1976) formula următoarea presupoziție pe care se fundează modelul analitic: presupoziția senzitivității la informația pertinentă. Se consideră că noile cunoștințe pot fi cumulate neproblematic cu cunoștințele deja existente, decidentul realizând mereu un proces de actualizare a calculului, prin integrarea noilor cunoștințe. Acestea nu sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că o imagine cognitivă incompletă și incertă este coerentă logic, lipsită de contradicții. Același lucru este valabil și în legătură cu integrarea noilor cunoștințe. Din acest punct de vedere, John D. Steinbruner (1976) formula următoarea presupoziție pe care se fundează modelul analitic: presupoziția senzitivității la informația pertinentă. Se consideră că noile cunoștințe pot fi cumulate neproblematic cu cunoștințele deja existente, decidentul realizând mereu un proces de actualizare a calculului, prin integrarea noilor cunoștințe. Acestea nu sunt însă neapărat integrabile în vechea imagine cognitivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt aplicabile la o imagine cognitivă care, deși incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele sunt inoperante. Dificultatea care apare în aceste condiții nu stă în calculul propriu-zis, ci în configurația cunoștințelor care urmează să fie luate în calcul. Presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor actuale și potențiale stă la baza unui postulat fundamental al modelului clasic al raționalității: decidentul are capacitatea să identifice deciziile cele mai bune la nivelul cunoștințelor de care dispune la un moment dat. În finalul fiecărei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
moment dat. În finalul fiecărei secvențe decizionale, decidentul poate afirma: aceasta este în mod cert decizia cea mai bună pe care o puteam lua la nivelul cunoștințelor de care dispun. Or, așa cum se va argumenta în continuare, tocmai o asemenea presupoziție este înalt discutabilă. În fine, presupozițiile mai particulare ale modelului analitic cu privire la fazele procesului de decizie apar, la o analiză mai atentă, nerealiste. Problema de soluționat prin decizie nu este dată, ci este ea însăși incertă. Teoria deciziei certe presupunea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizionale, decidentul poate afirma: aceasta este în mod cert decizia cea mai bună pe care o puteam lua la nivelul cunoștințelor de care dispun. Or, așa cum se va argumenta în continuare, tocmai o asemenea presupoziție este înalt discutabilă. În fine, presupozițiile mai particulare ale modelului analitic cu privire la fazele procesului de decizie apar, la o analiză mai atentă, nerealiste. Problema de soluționat prin decizie nu este dată, ci este ea însăși incertă. Teoria deciziei certe presupunea ca neproblematică atât formularea problemei de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional, influențând activ dinamica acestuia. Conform modelului deciziei în incertitudinea persistentă, procesul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia luată este, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente, cea mai bună posibil, modelul analizat aici abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine persistentă are
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nerelevantă pentru aceasta. În fapt, așa cum voi încerca să argumentez pe larg, ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare măsură desfășurarea acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei este asumată explicit, procesul decizional menținându-se deschis la reconsiderare. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată prin următoarele trăsături distinctive: a) Se fac o serie de presupoziții, asumate explicit ca incerte, asupra unor evenimente, consecințe, asupra corectitudinii unor cunoștințe și informații, asupra relațiilor dintre cunoștințe. Cu alte cuvinte, se creează o imagine cognitivă structurată, al cărei caracter incert, ipotetic este asumat. Masa cunoștințelor incomplete și incerte de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cărei caracter incert, ipotetic este asumat. Masa cunoștințelor incomplete și incerte de care dispunem la un moment dat nu este în mod neproblematic tratabilă rațional. Pentru a utiliza metodele dezvoltate în modelele deciziei certe, este necesar să se facă mereu presupoziții despre probabilitatea unor evenimente și consecințe, să se selecteze între cunoștințele contradictorii, să se fixeze priorități. b) La această imagine structurată provizoriu sunt aplicate metodele calculului rațional. c) Se asumă caracterul incert al deciziei luate pe baza acestui calcul. Chiar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
important. Incertitudinea specifică acestei proceduri nu se referă numai la „viitor”: s-ar putea să apară noi cunoștințe în lumina cărora va fi preferabilă o altă decizie. Ea se referă și la „prezent”: în perspectiva actualelor cunoștințe, dar cu alte presupoziții adăugate, analiza logică poate duce la o altă concluzie. Aplicarea metodelor analitice în acest caz nu duce în mod necesar, tocmai din acest motiv, la identitatea soluției optime, nici în sens obiectiv - cea mai bună soluție posibilă în mod absolut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluție formulabilă la nivelul cunoștințelor existente. Metodele analitice aplicate în aceste condiții asigură doar o optimalitate tendențială, nu efectivă. Ele sunt orientate spre identificarea soluției optime, dar rezultatele rămân mereu incerte, înalt discutabile, nu datorită calculului rațional propriu-zis, ci din cauza presupozițiilor pe care se întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluției optime, dar rezultatele rămân mereu incerte, înalt discutabile, nu datorită calculului rațional propriu-zis, ci din cauza presupozițiilor pe care se întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună, decizia. e) Procesul decizional are un caracter iterativ. El este gândit mai mult ca o secvență într-un proces ciclic, cu reveniri și reconsiderări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asigură în nici un sens optimalitate, ci doar tind către aproximarea ei. Metodele analitice clasice sunt aplicabile doar în condițiile în care imaginea cognitivă, chiar dacă incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele devin inoperante. Metodele analitice actuale, abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea, cu toate consecințele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și iterativ. Am accentuat asupra acestor aspecte pentru a face clar că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.3.: Strategia satisfăcătorului constă în adoptarea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulată sunt suficient de mari. Să vedem deci care sunt șansele decidentului de a discrimina între soluțiile alternative și de a o alege pe cea care are probabilitatea de a fi cea mai bună dintre alternativele examinate. Modelul analitic făcea presupoziția că, pe baza cunoștințelor existente, oricât de incomplete și fragile ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai bună dintre alternativele examinate. Modelul analitic făcea presupoziția că, pe baza cunoștințelor existente, oricât de incomplete și fragile ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de regulă cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.5.: În condiții de incertitudine, soluțiile alternative sunt egale pentru decident. O asemenea afirmație pare bizară. Poziția contrară pare să fie corectă: chiar dacă nu deține toate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că strategia optimalității tendențiale este vitală pentru dezvoltarea societății actuale, care tinde să o adopte și să o dezvolte. Analiza sa amănunțită însă necesită un efort aparte. Strategiile de decizie și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]