1,380 matches
-
educație ideologică prin preluarea temelor ecologiste ale reciclării și reutilizării și ascundeau opiniei publice naționale și internaționale cazuri și evenimente grave, unele chiar catastrofale, de poluare. 2.6. Ecofeminism Nu este scopul meu aici să discut despre mișcarea feministă și presupozițiile filosofice care o pot legitima, ci doar despre o fuziune teoretică interesantă între feminism și ecologism din care a rezultat așa-numitul ecofeminism. Putem identifica mai multe variante de ecofeminism, în funcție de forța cu care este dislocată, eventual până la dispariție, distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza nu ar fi nimic altceva decât un transfer al egoismului de la sinele individual la un sine extins. Ecologia profundă lucrează cu aceleași presupoziții ale filosofiei tradiționale, și anume, că natura umană este egoistă și că alternativa la egoism este sacrificiul de sine, și pretinde că prin transferul egoismului la nivelul sinelui extins se asigură o protecție a naturii ca întreg, deoarece, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
A Report for the Club of Rome's Project on the Predicament of Mankind, Universe Books and Potomac Associate, New York, 1972. 4 Un fragment de la începutul lucrării este semnificativ cu privire la noul cadru conceptual și problematic, inclusiv la nivelul profund al presupozițiilor asumate și al viziunii de ansamblu, în care plasează Commoner discuția despre mediul înconjurător: "Pentru a supraviețui pe Pământ, oamenii au nevoie de existența stabilă, neîntreruptă a unui mediu adecvat. Și, totuși, se adună dovezi copleșitoare că modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ar avea o valoare intrinsecă egală. 207 Gary E. Varner, In Nature Interest's? Interests, Animal Rights, and Environmental Ethics, Oxford University Press, New York, Oxford, 1998, pp. 103-104. 208 Peter Singer, Practical Ethics, Cambridge University Press, Cambridge, 2012. 209 Despre presupozițiile constrângătoare ale modernității în raport cu deschiderea spre o viziune ecologistă discut pe larg în paragraful "Metafizica ecologiei profunde". 210 David Hume, "An Enquiry Concerning the Principles of Morals", în H. E. Aiben (ed.), Hume's Moral and Political Philosophy, Hafner, New York
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
electric. Dar "generația-papagal" bagatelizează totul. Bin Laden a devenit deja păpușă, este prezent pe tricouri și va sfîrși ca efigie la Disneyland. Vremea dominației cvasitotale a neoliberalismului economic începe să apună, după mai bine de 20 de ani, respectînd astfel presupozițiile teoriilor ciclicității, cu precădere pe acelea care se referă la marile mișcări seculare, la ciclul lung, sau ciclul Kondratiev. Piețele vor deveni mai puțin volatile, iar mișcările de capitaluri mai puțin libere. Războiul economic declanșat după atentatele de pe 11 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, actualizarea este mijlocul sau mijloacele prin care se concretizează sensurile primare sau secundare ale cuvintelor și se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definitivare sau referință deictică: X a primit un premiu; premiul este...; premiul acesta nu e...; substituții lexicale vizînd varietatea gramaticală și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena a fumat înainte; prietena s-a lăsat de fumat); 2) metaregula de progresie prevede introducerea în sintagmatica discursivă a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena a fumat înainte; prietena s-a lăsat de fumat); 2) metaregula de progresie prevede introducerea în sintagmatica discursivă a unui raport optim între temă și remă, între continuitatea tematică și progresia rematică. În cazul în care frazele succesive au
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contextuală ce nu ar putea fi extrasă nici exclusiv din context, nici exclusiv din enunț. Studiile realizate pe acestă temă au fost centrate îndeosebi asupra indicilor de contextualizare care sînt forme lingvistice ce aparțin repertoriului vorbitorilor și intervin în semnalarea presupozițiilor contextuale, contribuind la indicarea modului în care trebuie interpretate enunțurile. Legată de materializarea producerii enunțurilor, a n a l i z a d i s c u r s u l u i recurge la rezolvarea problemelor ce reies din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rezolvarea problemelor ce reies din situațiile reale, pe parcursul interacțiunilor autentice. Indicii de contextualizare constituie, în acest cadru, un joc al formelor multiple de natură lingvistică, emise treptat de actanții care interacționează încă de la începutul schimbului. Aceștia trimit mai ales la presupoziții necesare înțelegerii mutuale, stabilind astfel cadrul contextual al discuției. Contextualizarea face astfel apel la noțiunea dinamică a reconstrucției permanente a sensului în cadrul activității interacționale și depășește, din acest punct de vedere, concepția deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît limbile au norme diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor enunțurilor, această dislocare este raportabilă de fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face prin mărci lexicale sau morfo-sintactice, și a factorilor exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului, făcută pe baza evenimentului particular al enunțării, deducție prevăzută, de altfel, de către locutor. În enunțul Mihai ia lecții de pian luna aceasta, presupoziția înscrisă în enunț prin sintagma luna aceasta este că Înainte Mihai nu lua lecții de pian, în timp ce conținutul subînțeles poate fi "Ar fi bine să începi și tu". Nefiind înscris în structura enunțului, subînțelesul are o "existență nesigură". V. act
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de interlocutor (destinatarul enunțurilor și interpretantul lor). Dacă, în cazul locutorului, inferența participă la construirea enunțurilor, în cazul locutorului, ea este un proces de interpretare a lor, însă ambele situații se raportează la formule logice și cognitive comune, deoarece există presupoziția ca sensul construit să coincidă cu cel interpretat, deși aceasta nu se întîmplă întotdeauna. Analiza este o activitate care se răsfrînge asupra unei realități existente și, în acest caz, analiza discursului nu privește decît într-o mică măsură inferențele locutorului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informativității. Ea pretinde ca fiecare determinare particulară, introdusă într-un enunț afirmativ, să aibă o valoare informativă. Legea litotei cere ca enunțul, interpretat ca litotă, să spună mai mult decît ceea ce se înțelege cînd este luat în sens literal, dar presupozițiile să rămînă identice cînd se trece de la o interpretare la alta ( Această haină nu-ți stă rău Această haină îți vine bine.). Legile care generează cantitatea de informație atribuită enunțului se aseamănă cu maxima cantității la H. P. Grice. Legea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KRITZMAN 2006. AC MEMORIE DISCURSIVĂ. Realizarea discursului antrenează memoria ca importantă sursă constitutivă, în planurile complementare textualității și istoriei. Coeziunea textuală este, de altfel, în mod fundamental legată de memorie prin recursul la anaforă, conectori, indicatori temporali, presupoziții etc. și, de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori în cursul unui schimb. De altfel, potrivit unor teorii actuale, contextul nu este ceva exterior, ci o realitate cognitivă, deoarece contextul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în același spațiu al schimbului. Se disting aici două situații: 1) cea a controverselor care mobilizează două poziționări de același ordin (două teorii științifice, două doctrine politice, două școli filozofice etc.), unde actanții se raportează la un număr mare de presupoziții și 2) cea a controverselor dintre poziționările eteronome, cînd neînțelegerea este generalizată, printr-o incapacitate a participanților de a cădea de acord asupra faptelor, asupra mijloacelor și asupra regulilor discuției. Această diferență se reflectă adesea în maniera în care are
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neologia de sens, deplasîndu-le sub forma schimbărilor de sens sau a reactivărilor. Practica lingvistică se adaugă astfel practicilor perceptive și experiențiale pentru a constitui baza de la care pornește sensul și pentru a înscrie într-un cadru, deopotrivă realist și antropologic, presupoziția reciprocă a limbii și a vorbirii. Construit pentru a realiza reperul de bază în fundamentarea praxematicii, conceptul "praxem" nu este în uzul obișnuit al analizei discursului, pînă în prezent lipsind lucrări cu atitudini foarte ferme în legătură cu utilitatea lui. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înțelegerii și ale producerii de texte și interacțiuni, normate de genuri discursive diverse și în grade diferite. V. gen de discurs, ritual. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRECONSTRUCȚIE. Noțiunea "preconstrucție", propusă în 1975 de P. Henry, este o reformulare a teoriei presupoziției, introdusă de O. Ducrot. Preconstrucția se poate considera ca o trăsătură a unui enunț sau a unui discurs anterior, care se opune la ceea ce este construit în momentul enunțării. Ea este strîns legată de noțiunea "interdiscurs" și contribuie la depășirea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării. Ea este strîns legată de noțiunea "interdiscurs" și contribuie la depășirea opoziției dintre exteriorul și interiorul unei formații discursive în favoarea ideii de intricație a discursurilor și de relații cu alte formații discursive exterioare și anterioare. V. implicit, interdiscurs, polifonie, presupoziție. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PREDICAT. Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
instrucție" cuvîntului carte, în loc de "document oficial"), readuce pînă în epoca actuală în atenție funcția inițială a scrierii limbii, care era aceea de a consemna acorduri și documente cu valoare legală. V. diglosie, literație, limbă literară, normă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PRESUPOZIȚIE. În limba obișnuită, cuvîntul presupoziție este ambiguu, fiindcă desemnează fie actul de a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oficial"), readuce pînă în epoca actuală în atenție funcția inițială a scrierii limbii, care era aceea de a consemna acorduri și documente cu valoare legală. V. diglosie, literație, limbă literară, normă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PRESUPOZIȚIE. În limba obișnuită, cuvîntul presupoziție este ambiguu, fiindcă desemnează fie actul de a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul dintre termenii (cel presupus) acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul dintre termenii (cel presupus) acestei relații. Deși nu sînt de natură lingvistică, presupozițiile au un rol important în mecanismele de producere și de interpretare a enunțurilor, în special, pentru identificarea conținuturilor implicite. Pe terenul logicii s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație, considerîndu-se uneori chiar că ele se află într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenii (cel presupus) acestei relații. Deși nu sînt de natură lingvistică, presupozițiile au un rol important în mecanismele de producere și de interpretare a enunțurilor, în special, pentru identificarea conținuturilor implicite. Pe terenul logicii s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație, considerîndu-se uneori chiar că ele se află într-un raport de opoziție. Astfel, enunțul Petru a împiedicat-o pe Maria să plece, presupune că Maria a încercat să plece, încît enunțul presupus este adevărat, dacă este adevărat cel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]