1,478 matches
-
produce artă? Am auzit și noi vorba că popoarele (dar și indivizii) fericite nu au literatură. Doar că neexistând nici un popor care să se considere fericit, înseamnă că toate popoarele au literatură, ceea ce reduce vorba cu pricina la o banalitate pretențioasă. Pământuri însângerate Este titlul - Bloodlands - al unui studiu de peste 700 de pagini consacrat de istoricul american Timothy Snyder „Europei dintre Hitler și Stalin”. Perfect documentat, studiul descrie în amănunțime evenimentele socialpolitice ale epocii 1933-1945 din Polonia, Ucraina și Bielorusia, în urma
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, a Ioanei Pârvulescu. Cred că, în subconștient, n-am abandonat ideea de a scrie eu însumi un mic studiu despre „nenea Iancu”, deși, până în acest moment, nu m-am învrednicit de o asemenea pretențioasă lucrare. Avem prejudecata că despre autorii mari s-a spus totul. Da și nu. L-am ascultat de curând pe Horia-Roman Patapievici ținând o conferință despre Eminescu și viziunea paradisiacă și mi-am dat seama, încă o dată, că orice autor
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
de la Inchiziție, Revoluția Franceză și Revoluția Bolșevică. Am analizat cenzura din edituri, cinematografie, informatorii (nu le-am dat numele, ci numai inițialele), ofițerii de Securitate etc. Un critic literar a considerat că este «un bla-bla-bla împănat cu citate și referințe pretențioase». Acum se dovedeș te că Cenzura s-a născut încă de pe timpul Inchiziției și nu a fost inutil să o evoc. Cenzura era realizată de anumiți funcționari de la «Direcția Generală a Tipăriturilor». La pagina 113 din Un tigru de hârtie
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul, nici gustul necesare. Și apoi, forma poemelor suferă adesea de o așezare în pagină fie eliptică, fie pretențioasă, fie narcisistă, în orice caz, nu tocmai favorabilă pentru producerea unei stări „altfel” a cititorului. Lipsa de apetit pentru poezie este astăzi dramatică, împărtășesc și eu această opinie. Însă cred că vina, dacă o fi vreuna în afară de „aerul timpului”, le
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
sau nu (căci, privind munții și stelele, puteai îmbrățișa feeria nocturnă), a fost spulberată de o dimineață a dezvrăjirilor, fiindcă prozatorii aveau de răspuns la întrebarea „Cum se scrie un roman?” - tema colocviului din acest an. Într-o formulare mai pretențioasă: „Poieticile romanului”, așa cum o numise inițial Gabriel Chifu, când se puneau la cale proiectele USR. Indiferent de generic, ideea a rămas aceeași: deconspirarea unor „secrete” de laborator al creației, de poiein, și, de ce nu?, a modului în care se raportează
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în cîteva locuri, ești izbit de aceeași anemie de generalități pretențioase. E la mijloc o cabotinie de care eseistul ori se va lepăda în viitor, ori mai bine se va lăsa de publicat cărți. Nimeni nu are răbdarea de a citi volumul de la un cap la altul, pentru simplul fapt că
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
în fața cărora au avansat propuneri luminoase, dar fără urmări pragmatice, un intelect de talia lui Paul Valéry și alte mari spirite ale Europei. Și n-o să le rezolve bătînd din palme miniștrii care se întîlnesc cîteva ceasuri într-o reuniune pretențioasă. Să nu confundăm planurile! Și dacă sîntem o Academie, trebuie să avem puterea de a gîndi lucrurile acestea mai de sus, de la altitudinea care este proprie nu numai cercetării aplicate, dar chiar situării noastre în cultură și istorie. Istoria, totdeauna
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt, așadar, nici exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
desființării TVR Cultural”, ridică un semn de întrebare asupra motivației care a dus la anularea unui post care consuma doar 1,5% din bugetul instituției! Postul avea 10 ani de viață și reușise să-și formeze un public fidel și pretențios, potrivit regulii că valoarea cere audiență selectă, restrînsă numeric. Ideea includerii programelor culturale în grila TVR 2, cu reiterarea intenției de a nu demola nimic din răposatul TVR Cultural, e atinsă de nulitate în clipa cînd realizei că emisiunile care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
de greutate al volumului stă în comentariile plastice, nu în considerațiile literare. Raluca Dună scrie corect și nespectaculos, arătînd un spirit pedant de limfă rece, la care se adaugă o inteligență sobră, hrănită de un nerv placid. Cu un ochi pretențios la detalii lămuritoare, Raluca Dună e un metronom al cărui pendul bate exact și ferm, fără nici o abatere de la rigoarea impusă de ritmul cercetării. N-are simț speculativ, dar are acribie în sesizarea elementelor mici, lăsînd impresia că pictura o
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie”: „A sosit, poate, momentul ca exegeți lipsiți de geniu să aprecieze cu luciditate figura lui Hasdeu și să-i măsoare exact dimensiunile”. îi acordă lui Mihai Zamfir dreptul ca, în raportul cu pretențioasele nume literare, să se comporte într-o salutară manieră personală. Așteptăm cu mare nerăbdare volumul următor al operei, „probă de foc” a acesteia întrucît va descinde în contemporaneitate.
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie. Numai cu acest preț, un talent de importanța lui Flaubert își depășește obstinațiile care-i macerau creativitatea, înverșunarea de a întreprinde vivisecția micului burghez, a neroziei pretențioase, după impulsuri ale unui scrupul neiertător, mergînd paradoxal pînă la un soi de automutilare. Flaubert, al anilor săi din urmă, pe pragul acelei iluminate despărțiri pe care o citim în Trois Conte, s-a vădit în stare de un magnific
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
amploaiați mărunți (scârța-scârța pe hârtie) care, pentru măruntele lor nevoi, se folosesc de mijloacele probabil noi de credit (mănâncă pe datorie, bea pe veresie), care nu au primit încă girul factorilor economici tradiționali, mai și înșeală, dar sunt suficient de pretențioși ca seara să arboreze o costumație potrivită pentru aventuri galante. Deci un semn inteligibil, pentru sistemul de coduri lingvistice din Bucureștiul timpului, locul acțiunii, dar și al reprezentației, un semn al exceptării de la ordinea onorabilității, care indică și desemnează un
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
bărbați printre care Bogdan Ionescu, soțul Elenei Băsescu și Cătălin Botezatu. De-a lungul nopții, invitații Robertei la Palatul Știrbei au dansat pe muzica formației lui Cătălin Geambașu și a lui Aurel Tămaș. Rochia Robertei Anastase a fost una extrem de pretențioasă, din pene de struț și dantelă franțuzească, creată de Cătălin Botezatu. Prețul a fost și el pe măsură - 6.000 de euro, spun specialilștii. A avut un buchet portocaliu, în ton cu detaliile tortului de nuntă, dar și cu culorile
Elena Udrea, provocatoare la nunta Robertei Anastase by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36667_a_37992]
-
a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată, un conduct melodic în arcuri largi cu un legato rafinat, o rostire sensibilă, se asociază mai degrabă ideii de expresivitate decât de volum. Andrei Lazăr în același rol pretențios ne-a rămas dator. În fine, cealaltă Donna Anna, Edith Borsos a revărsat asupra ascultătorilor o voce somptuoasă, cu armonice bogate și culori pe care le-am savurat din plin deși demarajul a fost cam aspru. Din grupul „nuntașilor” s-
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
automobil comercializată pe piața românească. Despre piața operelor de artă n-aveau, în schimb, idee. Ceea ce exclude posibilitatea unei comenzi. Nu poți să nu te întrebi ce i-o fi apucat pe hoții români să fure tablouri. E o formă pretențioasă de hoție, cel puțin deocamdată, în România. Furtul de opere de artă se face, de obicei, în țări cu tradiție în materie, la o comandă precisă și cu instrucție prealabilă. Numeroase mari colecții din SUA și nu numai au fost
Hoți români de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/3495_a_4820]
-
tocmai acolo, în memorie, în acest „râu re-înrâurat în ploaie”, lucește ceva ca o rază de soare în paie. E, întradevă r, bănuțul speranței păstrat în nodul de batistă. Iar în acest caz speranța, bănuțul săracului, nu mai este argumentul pretențios al unui sistem de iluzii, ci devine justa corectare a disperării. Iar poetul se poate întreba pe bună dreptate „dacă disperarea e parazitul speranței sale sau invers”. Poate că răspunsul, de astă dată, depinde de om: de neatenția atenției sale
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
încetățenit decît cel reprezentat de literatura străină? Din creația autohtonă lipsește tot ceea ce ține de acele genuri non-fiction care trebuiau reinventate sau readaptate după 1990 și care, se pare, nu au fost încurajate suficient. E un mare gol între literatura pretențioasă (în sensul cel mai larg) și self-help-ul cel mai vulgar. Din cîte știu eu, editorii ezită să investească în noi genuri intermediare prin care să atragă, cu cărți accesibile, dar nu proaste, pe tematici actuale, noile categorii sociale susceptibile a
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele oboseala progresivă a privirii, gândită în sticlă industrială, nu de Murano sau Boemia, gracilă, pretențioasă și scumpă, semisfera e brăzdată de trei șiruri umane, consonând cuvintelor Imnului: «Hai să dăm mână cu mână...» În acelaș i timp, sugerează și ideea unei solidarităț i, a unei bariere: «Pe aici nu se trece...»” Problema e dacă, într-adevă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
de gestul criticului, încât a renunțat definitiv la scris” (p. 130). Afirmația e mai prejos de orice comentariu. Spuneam că, pe lângă stilistica de tabloid, aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deși îmi pare evidentă prezența isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim cîteva pagini pretențioase și stupide. Această ediție este definitivă. Nimeni nu are dreptul s-o modifice. E.M.CIORAN Paris, 22 februarie 1990"
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
spun că n-am făcut, într-o anumită perioadă, niște compromisuri. În sensul acesta, peisajul este dezolant. Se pot recupera, însă, multe lucruri. Poate că afirmația că prin cultură am supraviețuit, am rezistat, făcută cu prea multă tărie, este puțintel pretențioasă. Dar este clar că într-un anumit fel spiritul românesc s-a salvat pe sine prin activitatea de cultură și artistică - nu e vorba numai de literatură - din acei ani. Ceea ce s-a salvat, tot ce s-a salvat, toate
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Veche, în traducerea Antoanetei Olteanu. Abia lansat în România, în cadrul unui eveniment găzduit de Artmark, romanul își ia numele de la capelvènere, o specie de ferigă de climă caldă, care în Italia crește spectaculos și spontan, pe când în Rusia este o pretențioasă, sensibilă plantă de interior. Firește, metafora aceleiași vieți în pământuri diferite e transparentă, dar amănuntul e și o reminiscență a lecțiilor de botanică ținute de o oarecare Galpetra, un muieroi cu trăsături masculine, spaima anilor de școală ai tălmaciuluipovestitor, demult
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
fi găsit nici în Lumea Nouă, nici în cea Veche pentru că viața este întotdeauna și superbă neîmplinire. Deși nu a apucat să scrie romane - genul care consacră un prozator - Sui Sin Far merită, totuși, atenția chiar și a unui cititor pretențios. Are darul detaliului semnificativ, ochiul ei atent surprinde incidente, siluete relevante din Cartierul Chinezesc. Amestecul de culoare și sunet, bine dozat, caracterizează pasajele descriptive din povestirile ei. Pe de altă parte, Sui Sin știe să treacă dincolo de suprafața caracterizată cu ajutorul
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
Filologie a Universității București în ani diferiți, în momente istorice diferite și, poate, în conjuncturi complexe, mai ales înainte de 1989, Tănăsescu ieșea din rînd. Tobă de carte, cu valențe culturale vaste și solide, severă și caldă, în același timp, extrem de pretențioasă și imprimînd mereu nivelul academic cursurilor, seminariilor, Profesoara noastră de teoria literaturii și, totodată, îndrumătoarea de an a promoției mele, Antoaneta, venea, parcă, din altă lume. Ușor extravagantă pentru timpurile acelea cenușii, fără culoare, fără șarm, fără mister, Profesoara mea
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]