6,389 matches
-
ăorizontul de așteptarea, implicând, după H.R. Jauss, un raport specific între lumea fictiva și cea reală. Așa cum în picaresca clasică tipul de intrigă și de erou: mozo de muchos amos - ăfecior la mulți stăpâniă, este în cele din urmă un pretext pentru pictua ade genă a celor mai felurite medii și ambiante sociale, tot astfel, în cazul de față, oricât de insolite ar fi peripețiile protagonistului, nu atât ele și nu atât el ocupă primul plan al românului, ci fascinantă Barcelona
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
și chiar de teatru, dar pentru a nu complică prea tare lucrurile, e mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că în Notre-Dame de Paris, sau poate fi nu doar fundal, ci și pretext, o serie de episoade fiind integrate în românesc, așa cum se întîmplă în Mînăstirea din Parma, Mizerabilii sau Război și pace. Sau cum se întîmplă, adesea, la Dumas. Unde lucrurile nu stau însă chiar atît de simplu - și așa, încet-încet, mă
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
rămînă, în tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai celui care o plasează în imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta, Tristan și Isolda, pentru o legitimitate estetică
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
o foarte vie și ludica temperatura. Schemă ficțiunii este punctata astfel: un împărat român, Sapiens, situat cam în contemporaneitate (și în similitudine) cu Constantin cel Mare scrie unor prieteni cugetări referitoare la etapele și amploarea creștinismului de început de imperiu. Pretextul polemic? Fanatismul irațional al unor interpreți ai evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un conciliu
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Monica Lovinescu?! Nu s-ar părea, judecând după amploarea și incandescenta recentei "dezbateri" despre un oarecare manual de istorie pentru ultima clasa de liceu. Este ansa drept că nici istoria și nici manualul nu au fost, ăn largă măsură, decat pretexte pentru exerciții de defulare publică, de vreme ce s-a putut spune, despre un manual din care viitorii bacalaureați aveau de ănvătat că "Decebal avea buze senzuale" sau că "Traian era tuns cu breton", fie că blasfemiază sfântă istorie a neamului, fie
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
frontului în bătălia împotriva spiritului dictatorial, împotriva dictaturii însăși. Cărțile care intrau în polemică cu tezele oficiale asupra istoriei erau printre puținele fapte vizibile de împotrivire la dictatură. Așa s-a creat o întreagă literatură în care istoria este un pretext pentru încercarea de ieșire din capcana istoriei oficiale. Practic, aceste cărți sunt acelea care au reușit să depășească astăzi criza de încredere în literatura din perioada dictaturii". * ;Adrian Popescu face o confesiune, pentru ca apoi să contureze o trăsătură comună a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Căltia, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlădută le-a răspuns cu o imagine terna, aproape monotona, chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
pecetea tainei, Ed. Albatros, Buc., 1999) de a fi ăncheiat și ăntregit textul matein al povestirii, fiind de acord că cel mai recent ăntreprinzător a evitat să-și pună la contribuție fantezia - cum au procedat predecesorii săi, luând doar ca pretext ceea ce lașase autorul -, ci a păstrat toate datele factuale și personale pomenite, sporind taină și nu anulând-o, ăn cel mai pur spirit matein. Aceasta nu ănseamnă, firește, ca un câmp așa de fast deschis ar constitui de acum ăncolo
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
culturală"... Cinematograful acela avea o energie, un patos social, o "tensiune morală și lingvistică" pe care filmul de azi le-a pierdut... Scorsese e obsedat de recuperarea memoriei ("fără memorie nu există cinema"), de împrospătarea memoriei afective, si nu de pretexte istorice sau critice. De altfel, zice malițios, "îmi place prea mult cinematograful ca să fiu critic."
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
un fel de teatru textual. Între scris și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
a lui John Fowles în românește, cu un titlu deconcertant la prima vedere: Copacul. Tematic, textul se include în mai vechiul, dar tot mai clamatul etos al rupturii și separării omului de natură. Alura pronunțat autobiografica a cărții devine rapid pretext pentru un veritabil discurs eseistic ce, ca orice studiu ce se respectă, isi conține ipoteză, demonstrația și concluzia. Prima parte, cea mai "literară", conține și principalele trăsături ale celor două "lumi" separate, într-o serie de dihotomii, supuse toate unei
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
și armonia ei feminine, de la cele rafinate și perfectă. Evul mediu a evitat altele „fatale”, până la subiectul, dar pictorii din nudurile de o simplitate Renaștere l-au reintrodus surprinzătoare; nuduri curajos. Evident, s-au servit inocente și nuduri pasionale, de pretexte mitologice, de nuduri timide și nuduri scene biblice, de alegorii. Au îndrăznețe... De la nașterea pătruns și în pictura imaculată a Afroditei lui religioasă, nuditatea Botticelli la nudurile senzuale Nud este denumit genul de reprezentând imaginea pictate de Titian și Giorgione
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
tragedia fostelor state comuniste. Nemaivorbind că gânditori precum Habermas și Rorty nu credeau într-o depresie a stângii noncomuniste după 1989, ci întrevedeau o speranță nouă. Nici vorbă de discreditare, doar reconfigurare. Cu alte cuvinte, o compasiune teoretică prelungită în pretexte filosofice întemeietoare. Conceptul seduce dincolo pe măsură ce aici se propagă din vreme în vreme nostalgii ireverențioase. Nu-i vorbă, au existat și compasiuni fără ecou. Îmi amintesc ce spunea eminentul traducător Andrei Ionescu în corespondența lui cu Sábato privitoare la Revoluția
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
întrucît apetența vitală care subzistă pe ambele laturi face cu putință transferul de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
discuție cu iz amical despre cine a fost mai tare înainte de 90. Acuzații binevoitoare și pline de înțelegere curgeau dintr-o parte în alta iar faptul că Regele ar trebui sau nu să vină la prezidiu era așa un mic pretext, importante erau realizările fiecăruia și gradul din PCR. În final pare că a câștigat Toader de la PDL, nu de alta dar el a fost și atunci și acum bine înfipt în organele Puterii. Din Evenimentul Zilei aflăm că Băsescu îi
Băsescu, ocnaşul de la Roşia Montana () [Corola-journal/Journalistic/25151_a_26476]
-
aceste cuvinte primarul de atunci (era și primul secretar al comitetului municipal de partid) mi-a spus că el se retrage pentru că este așteptat și la o altă ședință. Nu știu dacă avea intr-adevăr o ședință sau era un pretext pentru a nu fi martor la o discuție, la care din poziția oficială de atunci, nu putea rămâne pasiv, trebuia să ia - cum se spunea atunci - atitudine. Am apreciat gestul său ca unul elegant, de o oarecare abilitate politică, ferindu
O întâmplare revelatoare la Blaj by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2516_a_3841]
-
cel mai pios dintre oamenii care au trăit vreodată, e de datoria fiecărui musulman să facă tot ce-i stă în putință să-i ia viața și averea și să-l trimită în iad.” Nici că se putea găsi un pretext mai bun de a muta discuțiile din zona dezastrelor provocate de război într-una în care fanatismul orb, primitivismul și violența mocnită își găseau rezolvarea prin arderea unei cărți pe care nici n-o citiseră și asasinarea unui scriitor de
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre iubire e alcătuită dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
simplu comică, unde confuzia de gen, în care intră savuros atât personajul principal, cât și cele secundare, conduce la esența unei vis comica. În fapt, avem o parodie a unei emancipări sexuale, cu câteva picături de Almodovar parfumând batiste dandy, pretext pentru un florilegiu al tuturor tipurilor de umor, un joc care ne atrage atenția asupra artei actorului. E util să comparăm filmul lui Guillaume cu Brüno (2009) al lui Larry Charles, cu Sacha Baron Cohen în rolul unui reporter gay
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
Simona Vasilache Interviu cu Pierre Lemaitre, Premiul Goncourt - 2013, pentru romanul Au-revoir, là-haut Domnule Lemaitre, ați debutat ca autor de thrillere, dar ați primit Premiul Goncourt pentru un roman despre urmările celui de-al Doilea Război Mondial. Cum diferă, ca pretext literar, crimele pe timp de pace de crimele de război? În Franța, nu știu dacă și în România, se face o distincție între romane polițiste și romane noir. În romanele noir se pune în evidență o realitate sumbră, o poveste
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din cărți e pretext lexical și nimic mai mult. Jacques Duquesne e precum fizicienii în stare a-ți vorbi cîte-n lună și-n stele despre eter, deși știu din capul locului că termenul nu are acoperire în realitate. Genul acesta de virtuozitate a cărei
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
o posedă. În fine, a șasea trăsătură e că, judecat cu unitățile noastre de măsură, Diavolul e irezistibil. Nu i te poți împotrivi decît cedîndu-i, și apoi vrei din nou să fi ademenit. E momitorul prin excelență, instanța care, sub pretext că-ți oferă înlesniri, te aservește. E cîștigul pe termen scurt al cărui preț e pierderea sufletului. Mai mult, pactul cu dracul îți astupă conștiința pînă într-atît de adînc că devii solidar cu propria-ți precaritate, ajungînd să fii încredințat
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
îndrăgostit de trandafiri, care a murit, spune un mit, din cauza unei infecții pe care i-a provocat-o înțepătura unui spin. El a avut curajul să prezică într-un poem scris în 1914, după asasinatul de la Sarajevo, care a fost pretextul declanșării Primului Război Mondial, căderea unui imperiu, cel Austro-Ungar. Cartea Incertitudine - gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI este de departe „altceva“ în literatura de specialitate, tocmai pentru că autorul, un spirit deschis, cu o gândire atipică, nu a pus în ea
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
grec al cărui nume este emblematic pentru literatura neoelenă actuală. Dimosthenis Kourtovik (n.1948) s-a aflat la București, ca oaspete al Departamentului de Studii Neoelene al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și al Editurii Omonia. Pretextul l-a constituit apariția, la sfârșitul anului trecut, a ediției bilingve Săvârșitus- a. Douăzeci și una de istorii despre veacul ce se duce. Este a doua carte a autorului apărută în România după romanul Nostalgia demonilor (apărut în 2001 în colecția „Biblioteca
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]