1,730 matches
-
cinstitul mirilor sub formă de bani și cadouri, operațiune care are loc de obicei în timpul desfășurării nunții. De asemenea, nășitul are ca principală funcție tot ajutorul (economic și afectiv), pe care nașii îl acordă nu doar cu ocazia nunții, ci prezumtiv, toată viața. Legătura nași-fini este atât de puternică, încât ea poate fi denominată ca „rudenie fictivă” (Mihu, 2002). Bineînțeles, cuvântul „fictiv” nu are aici o conotație peiorativă, ci spune doar că e un alt gen de rudenie decât cea consangvină
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și i se făcea „terapie” în mod spontan de către indivizii și unitățile sociale în mijlocul cărora trăia. Persoanele și instanțele mediului social difereau între ele ca importanță și competență în ajutorarea (asistența) familiei. Din punctul de vedere al competiției și eficienței prezumtive a asistenței familiale nespecializate, am putea face următoarea gradație: a) Asistența (terapia) difuză, profesată de prieteni, vecini, rude, colegi, alte persoane. Ea era total neorganizată. b) Existența unor instanțe, instituții informale. Acestea au fost create de colectivitățile umane cu scopul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1994, 9; Mihai Rădulescu, Evadarea lui Liviu Rebreanu, pref. George Anca, Romulus Vulcănescu, București, 1994; Țepelea, Rememorări, 147-159; George Munteanu, Rebreanu și arhetipurile, VR, 1995, 1-2; Teodor Vârgolici, Publicistica lui Rebreanu, ALA, 1995, 278; Dan Mănucă, Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului, Iași, 1995; Constantin Paiu, Rebreanu, omul de teatru, București, 1995; D. St. Rădulescu, Dicționarul personajelor din opera lui Liviu Rebreanu, București, 1995; Livia Rebreanu-Hulea, Familia Herdelea, București, 1995; Popa, Convergențe, 153-162; Micu, Scurtă ist., II, 109; Borbély, Grădina, 20-37; Popa
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
săi (1994) pe mai mult de 800 de perechi de gemeni identici și nonidentici. A reieșit că factorul genetic este responsabil pentru o treime din variația dimensiunii afective (incluzând și simpatia), restul din această dimensiune, precum și cea cognitivă datorându-se, prezumtiv, învățării sociale. Cercetări sistematice confirmă, așadar, observația cotidiană potrivit căreia, începând de mici, încă de la doi ani (Davis et al., 1994), indivizii umani sunt accentuat diferiți între ei și în ceea ce privește capacitățile empatice. Tot un fapt de observație curentă este acela
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai multe condiții și prin mai multe mecanisme, despre care vom vorbi în continuare. Ceilalți influențează în măsură considerabilă definirea situației, interpretarea ei ca gravă sau nu. Atunci când împrejurările apar ambigue, mai puțin structurate, dacă nu intervin alții, înseamnă pentru prezumtivul donator de ajutor că nu există situație critică. Mai mult, în împrejurările când mai mulți indivizi asistă la o scenă interpretabilă ca necesitând intervenție, fiecare așteaptă de la ceilalți să primească informații clarificatoare. De multe ori, oamenii se întreabă reciproc, alteori
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
oricare dintre subiecții grupului nominal a rezolvat o problemă, se consideră că „grupul” a rezolvat problema. Datele experimentale arată că diferențele între performanța grupurilor reale și a celor nominale sunt în general nesemnificative. Grupul real egalează în anumite condiții performanța prezumtivă a grupului sumativ (nominal), iar uneori aceasta este chiar peste suma aporturilor individuale. Alteori însă, scorurile în grupul real sunt mai mici, din mai multe cauze, printre care și pentru că grupul induce un efect de „normare”, de nivelare. Cea de-
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu stau nici pe departe astfel. Dinamica de grup înseamnă și tensiuni, blocaje, distorsiuni, conflicte, fenomene de sustragere de la efort. În ciuda acestui fapt, fără să poată fi măsurat exact, ansamblul de date investigaționale obținute permite totuși să se schițeze potențialul prezumtiv, teoretic al grupului, concretizat în mai multe aspecte, dintre care pe cele principale le prezentăm în continuare (Radu, coord., 1994, pp. 138-140). Mai întâi, intră în joc efectul statistic: în grup se combină aptitudinile și contribuțiile, are loc schimbul de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
valide și eficiente. Ele se referă în special la exigențe în formularea întrebării: utilizarea unui limbaj natural, simplu, care să fie înțeles de toți subiecții sondajului; evitarea ambiguităților și a expresiilor vagi (de exemplu, „cu cine vei vota?”); neincluderea întrebărilor prezumtive, care presupun ceva despre subiect („de câte ori te-ai certat cu vecinii?”); cu grijă trebuie folosite întrebările ipotetice, de tipul „dacă ar fi...”, oamenii angajându-se mult mai repede cu un răspuns „da” în situații ipotetice, imaginare, decât în cele reale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
modelul lui Eusebiu, încep de la Adam și ajung pînă în vremea lui Teodoric; în text sînt introduse, începînd cu 496, unele informații din surse directe; opera a fost compusă în jurul anului 520, la cererea lui Eutaric, ginerele lui Teodoric și prezumtivul urmaș la tron. Avînd în vedere cine i-a sugerat lui Cassiodor să scrie această operă, sînt de înțeles și unele caracteristici ale ei, Cronica fiind în mod deschis filogotică, așa încît nu vorbește despre arianism, deoarece goții erau arieni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așa, boierii i-au luat-o înainte și, în timpul unei vânători de animale mari în pădurea Leamna de lângă Craiova, „s-au găsit de au tăiat pre Vintilă Vodă în malul Jiiului”. Cap al complotiștilor pare să fi fost logofătul Momcu (prezumtivă victimă), cumnat cu Domnul. Cel puțin aceasta este părerea Letopisețului Cantacuzinesc (într-una din variantele sale): „Iar cumnată-său prinzându-i de veste se sfătui cu boieri ca să omoare pre Vintilă vodă și învăță pre 2 slugi ale lui, unul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nominalizat. De aceea cronicarii ezită în a atribui (le este greu, de pildă, să precizeze dacă Mihail [Mihăilaș] Movilă, fiul cel mare al lui Simion, izgonit de pe tronul Moldovei de vărul său Constantin și refugiat în țara Românească la Radu Șerban, prezumtivul său socru, a murit „de inimă rea” ori, precum tatăl său, „înveninat”) și iau ca temei „zvonul public” (cunoscutul „zic unii...”, ce lasă loc mai multor ipoteze: Roman al II-lea Mușat [1447-1448 - zic cronicile; în realitate a domnit mult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stolnic Pătrașcu Ciogolea era cumnat, căci o ținea pe Todosia, fiica vistierului Toader Boul 256) împotriva lui Vasile Lupu și să devină un personaj important al „istoriei din culise” a acelui timp. Un destin potrivnic îl pune chiar la dispoziția prezumtivei victime, iar Vasile Lupu își permite să „monteze” (de fapt Miron Costin este autorul întregii înscenări) o tragi-comedie, minoră în care serdarul Ștefan (conspirator periculos, căci avea - ziceam - oști pe seamă) ignoră toate prevenirile și reușește să-l stupefieze chiar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
săraci, bărbați și mueri, pentru că toți dorescu și pohtescu să dobândească mila de la Dumnezeu și toți vor dobândi”), descrie, într-o ierarhizare ce ținea cont de prescripțiile „ideologiei” dominante, categoriile de participanți la ceremonia reînhumării. Regulile retoricii cereau acestor „destinatari”, prezumtivi ascultători ai cuvântării, să li se câștige interesul printr-o secvență specială a exordiului - captatio benevolentiae. Și Neagoe Basarab se conformează într-un mod ce consună, firește, cu spiritul întregii scrieri: „Și pre mine, ticălosul, încă mă ascultați cu ușurare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intenționa să-l redea Eliade În unul din primele sale proiecte dramatice. La București, Vremea anunța În septembrie 1937: „(...) dl Mircea Eliade intenționează să creeze o mare dramă intitulată eventual Ciuma. Acțiunea s-ar petrece În timpul lui Vodă Caragea”, dar prezumtivul autor explica Într-un interviu din 1982 că „(...) de-abia În actul al II-lea ar fi Început teroarea, și ar fi irupt din străfundul credințelor și fanteziei populare scenariile și personajele fabuloase care (În interpretarea mea, nu În realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se poate oficia logodna, ci fiindcă bătrânul boier nu mai vrea să își dea fata decât după cineva care, în lipsa unui descendent de sex bărbătesc, i-ar perpetua numele. Ofițerul nu și-l poate schimba pe al său cu al prezumtivului socru, căci nu îi dă voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși, și îl invită pe acesta la moșie. Încercările celorlalți de a-i spulbera hotărârea nebunească, precum și
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Râzi, Ciacontas, Pipper, XYZ, Ticu, Pan, ce îi ascund, probabil, pe colaboratorii menționați la ultima pagină: Istrate Micescu, Ella Negruți, I. Gr. Periețeanu, Constantin Xeni ș.a. Proza autentică este reprezentată de I.C. Vissarion, cu Le e amorțită limba și Probe prezumtive, și de Artur Gorovei, cu o amintire de la începuturile sale ca magistrat, Moș Coroiu, cinci sute, unde apare ca personaj și avocatul Alexandru Sadoveanu, tatăl prozatorului. Parodia La ministrul..., după La steaua... lui Mihai Eminescu, dedicată împreună cu o epigramă lui
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
recită cu pasiune versuri, dar denunță inclement racilele cu scopul „îndreptării”. Alexandru e însă arestat de jandarmii unguri, încheindu-se astfel, demonstrativ, acolada unei narațiuni discursive, moralizatoare, gândită ca o lecție de patriotism. În Anna, ultimul roman al pentalogiei, același prezumtiv eliberator al Transilvaniei, căutând un rost și „ceea ce nu se poate”, cade în plasa aventurilor galante. E aici o intrigă sentimentală aproape redundantă, un epic precar, monoton, obosit, tezist, căci și „puterea de observație s-a redus alarmant” (Nicolae Manolescu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
tipice ale dictaturii. Astfel de acțiuni au avut loc periodic, cu scopul de a demonstra- prin raportarea la „puritatea liniei politice și ideologice”, care trebuie apărată cu dârzenie- cine deține puterea și cum trebuie folosită aceasta împotriva „dușmanilor” reali sau prezumtivi. Analiza unor astfel de evenimente exemplare facilitează înțelegerea mecanismelor intrinseci ale sistemului dictatorial. Lucrul acesta nu se realizează decât în timp și cere distanță critică față de evenimentele ca atare. • „Afacerea Meditației Transcendentale” a cunoscut la vremea respectivă o largă răspândire
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva decât cercul hermeneutic însuși, metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează doar în lumina comprehensivă a întregului. Gândirea lui P. se refuză, astfel, idealismului transcendental, despărțindu-se de Husserl și afirmând, diltheyan, individualitatea concretă ca unică realitate eidetică: „esențele, scrie el în Doctrina substanței
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unei alte FAV mai cranial (medio-brahial sau la plica cotului). Pentru realizarea fistulei în condiții optime este necesară integritatea patului venos la respectivul membru superior. Ca urmare, pacientul va fi instruit de către nefrolog cu cel puțin un an înaintea momentului prezumtiv al inițierii dializei să nu accepte puncționări venoase (în scop de recoltări sau de tratamente injectabile) la membrul superior non-dominant, de regulă cel stâng). Ulterior, se contraindică puncționarea fistulei sau a unui vas de la brațul cu fistula în afara centrului de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit propriei declarații, insidios autopersiflantă (din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
loial, deoarece această datorie, ca datorie în genere, rezidă, înainte de orice experiență, în ideea unei rațiuni care determină voința prin temeiuri a priori.”22 Iar în lucrarea sa despre religie, Kant va compara respectarea legii morale pe temeiul considerării consecințelor prezumtive ale respectării ei de către mine și de către semenii mei cu respectarea legii morale în speranța răsplății într-o lume viitoare. A acționa așa cum o cere legea morală în speranța unei răsplăți înseamnă, pentru Kant, a acționa prudent, dar nu moral
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirmarea unor fapte ce nu sunt adevărate, ci pretenția că afirmația este în acord cu legea morală. Dacă, prin urmare, Kant subliniază că nimeni nu are dreptul să mintă din motive altruiste, el nu cere ca adevărul să fie spus prezumtivului ucigaș. El afirmă doar că legea morală trebuie să fie aplicată în această situație și nu îngăduie îndepărtarea de veracitate.27 Potrivit acestei interpretări, Kant nu susține, așadar, că suntem datori să spunem adevărul ucigașului potențial care bate la ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
accepția lui curentă - o declarație intenționat neadevărată cu privire la fapte. Atunci când cel ce locuiește în casă îi răspunde negativ potențialului ucigaș, care întreabă dacă persoana pe care o urmărește este acolo, el pur și simplu minte. Tot așa cum îl minte pe prezumtivul hoț cel lipsit de apărare atunci când răspunde negativ la întrebarea acestuia dacă are bani la el. Ceea ce rezultă este că cel puțin exprimările lui Kant, cu deosebire în replica pe care i-a dat-o lui Constant, sunt cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
așa cum e cazul interesant al Istoriei... lui G. Călinescu). 2.3. Nivelul flexiunii verbale - preponderența indicativului, a infinitivului și a condițional-optativului, precum și absența imperativului (prezent totuși În varianta didactică, prin formulări ca: subliniați, să se calculeze, fie, arătați etc.); - folosirea prezumtivului, Întâlnit mai ales În textele istorice sau În cele de evocare: (va fi avut, trebuie să fi fost); - utilizarea prezentului atemporal (mai cu seamă În textele istorice). 2.4. Nivelul sintactic - prezența raporturilor de complementaritate Între planul prim al comunicării
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]