584 matches
-
sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui Ștefan? Atunci Întoarce-te În umbră! Ești Însuși Ștefan? Atunci Îți spun ție, așa cum Mântuitorul i-a spus, cândva, lui Lazăr: „Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care pot să mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele telurice cobor. Aprind o candelă Aprind o candelă și trec Iubirea mea prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins pe veci, Privește‐adesea spre icoană, Cu ochi necredincioși și reci ... CA SĂ MĂ FACI SĂ SPER Ca să mă faci să sper Mângâie‐ mă, când trist suspin Cu‐ al buzelor surâs
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
voi putea, Să-l văd și-n strai mîndru de nea. Edgar Allan Poe Elenei Elenă, frumoasă-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie să întrebi. Sunt grămadă, toți, în fața blocului. Te întreabă ei pe cine cauți. Te duc cu alaiul, până la ușă. Sau, dacă sunt în zi bună, încep să strige, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor. Nici urmă din pitorescul de altădată, te asigur. Vechii pribegi s-au risipit, fum. Cartierul e azi alcătuit din blocuri identice și locuitori identici. Am nimerit acolo fără voia mea, înțelegi. Întâi mi-au naționalizat vila și mi-au dat voie să locuiesc doar într-o cameră, celelalte fiind oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei mici și tari, care se foiau, simțindu-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a fi singur pe drumul pașilor tăi prin viață. Călătorul solitar oricât de bine ar cunoaște poteca ce urmează a i se deschide parcursului său, rămâne un rătăcit, un pribeag spre necunoscutul care stă mereu să apară. Întâlnirea și așezarea întru relație cu cel aflat, găsit ca fiind drag nu anulează statutul de pribeag al celui care înaintează în viață ci îi conferă forța ideatică și concretețe pragmatică. Astfel, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bine ar cunoaște poteca ce urmează a i se deschide parcursului său, rămâne un rătăcit, un pribeag spre necunoscutul care stă mereu să apară. Întâlnirea și așezarea întru relație cu cel aflat, găsit ca fiind drag nu anulează statutul de pribeag al celui care înaintează în viață ci îi conferă forța ideatică și concretețe pragmatică. Astfel, în doi, rătăcirea și proiecția spre enigma viitorului este învăluită de visarea proiectelor alături de luciditatea realistă. Planurile de viitor dețin mai multă consistență când sunt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
roluri! Trebuiau să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bine după figura mea. Dragostea ei ma copleșea, dar reușiseam totuși s-o înfrunt. Nu mai rețin ce i-am mai spus. Nu m-a sărutat ca altădată, pentru că, probabil, o decepționasem. Era de neiertat. Un singur copil și acela pribeag prin lume. M-a luat de mână ca atunci când eram copil și, în cele din urmă, tot fără cuvinte, m-a cuprins cu brațele ei calde. Am simțit atunci tot răul din Europa cuprins în binele brațelor ei. Mă simțeam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pieței. Cei care vor să trăiască la Paris trebuie să plătească prețul, sau, dacă nu, să se resemneze cu periferia și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție este prin urmare veche. Pribegi nevoiași, adesea săraci lipiți, încercînd să scape de o viață în care nu de puține ori erau siliți să rabde de foame, au fost atrași în secolul al XIX-lea de marile șantiere ale lui Haussmann și de industrializare. Unii
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le dezinformeze. În „Pribegii” arată că „Domnii și boierii noștri le-au dat loc de casă și de grădină și străinii aceia s-au așezat cu temei... Și astăzi acești pribegi așezați o vreme în vatra neamului meu cutează a spune că ei sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le dezinformeze. În „Pribegii” arată că „Domnii și boierii noștri le-au dat loc de casă și de grădină și străinii aceia s-au așezat cu temei... Și astăzi acești pribegi așezați o vreme în vatra neamului meu cutează a spune că ei sunt vechii stăpânitori ai locurilor și că noi am venit peste dânșii... Dar tu, Doamne, știi prea bine adevărul și-i vei pedepsi pe mincinoși și călcătorii de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vatra neamului meu cutează a spune că ei sunt vechii stăpânitori ai locurilor și că noi am venit peste dânșii... Dar tu, Doamne, știi prea bine adevărul și-i vei pedepsi pe mincinoși și călcătorii de ospeție și pe acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a spune că ei sunt vechii stăpânitori ai locurilor și că noi am venit peste dânșii... Dar tu, Doamne, știi prea bine adevărul și-i vei pedepsi pe mincinoși și călcătorii de ospeție și pe acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului: "Stăpîn, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii cu-n giulgiu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin’te va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din blestemele argheziene. Poezia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grăbit a o tălmăci și a o scrie, aflatusʹa u mu lte greșele și prea mare învăluială”. Nemulțumit de traducerea lui Milescu, Antonie de Moldavița, care ne-a lăsat și alte tălmăciri «de o deosebită frumusețe literară» (N. Drăganu, Codicele pribeagului Gh. Ștefan), a retradus — împreun ă cu un ardelean sau un muntean — Biblia. Această traducere se resfrânge în textul manuscriptului descoperit în 1915. « D-l Solomon, verifică apoi informațiile din epilogul Bibliei lui Șerban, care indică precis ca traducători «cari
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
barcă în derivă, cântau conduși de vocea inconfundabilă a tânărului tătic. Participanții deveneau, rând pe rând, când ciobănași cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când niște bieți pribegi cu cavalul în mâini ce-și deplâng soarta prin câte o doină șuierată însă izvorâtă din adâncul rărunchilor. Urmau apoi romanțe, canțonete italiene, cântece și melodii rusești. Nu era necesar să se repete aceeași melodie. Le avea pe toate în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]