386 matches
-
Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred astăzi, după ce i-am recitit textul, că Gide și celălalt prichindel (nu-i precizează vîrsta) Își pipăiau fiecare cocoșelul personal, În timp ce eu și puștiul cu care mă găseam n-am făcut altceva decît să ne arătăm unul altuia posteriorul. Trebuie să fi avut cam șapte-opt ani. Nostim e că tata Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care și-i dorea Augustus ca succesori. Spera sărmanul să împletească astfel continuitatea dinastiei cu însăși viața imperiului. Fără să vrea, se uită spre bătrânul principe. Stă puțin într-o parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clipe sentimentul de siguranță era copleșitor, nimic nu mai apărea plin de înfricoșare, nici chiar pedepsele pe care știa foarte bine că le merită, ca atunci când la urechile tatălui ajungeau vorbe, în parte adevărate, că s-ar fi bătut cu prichindeii din clasă, încât trebuia să fie scoasă din cuiul ei, aflat la vedere, cureaua lată și usturătoare sau, mult mai primejdios, el să fie închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la capătul țării, că nu l-am văzut niciodată. Nu-l uitasem deloc. Dar când s-a întors, abia atunci am început să-l iubesc cu adevărat și suportam mai ușor orice. Chiar și moartea mătușii mele. Mă împărțeam între prichindeii de la școală, casa mare, boala unchiului și el. Eram obosită uneori, dar nu-mi păsa. Gândește-te că eram și foarte tânără. Simțeam că ceva nu era cum trebuie, dar nici nu înțelegeam ce anume, nici nu mă străduiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aduc încet aminte Cum ne-adunam copii în curte Și ne-nfigeam cu toții ca un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era și mă-ntorceam murată! Nu uit nici de-un coleg, vecinul meu, Ce
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
printr-o nouă și consistentă posibilitate de a vorbi mai pe larg despre mine. Dar de ce să vorbesc despre mine și nu despre copiii mei, mai exact, despre o paralelă ce se conturează între fostul copil, acum tată, și actualii prichindei, viitori maturi responsabili? Fascinat întotdeauna de circularități, simetrii și analogii, în sfera literaturii, ca și în cea a vieții propriu-zise, cum să-mi refuz plăcerea de a mă revedea la trei ani (câți a împlinit zilele trecute Iuliaă ori la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cumpărături", la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au transformat în adevărat scandal. Adică s-au format două tabere distincte: una în care intrau cei care credeau în existența comorii, ca, de pildă, Vlad, Ilinca, Virgil, Culai și Tomiță, toți din clasa a IV-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară, adică restul. Ce mai, tot satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
jumătate pentru joacă. Numai că joaca lor consta din căratul tulpinelor de bumbac uscate, folosite drept combustibil la bucătărie. În intervalul acesta de timp, reușeau să facă un singur transport de sărcinuțe înțepătoare, cu spinarea însângerată, tocmai de la marginea plantației. Prichindeii se mai pricopseau și cu ceva semințe de bumbac rămase în urma culegătorilor. În schimb, pentru școlarul John era și mai greu că trebuia să se scoale cu două ore mai devreme pentru a nu întârzia la cursuri, el fiind obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele sarcastice la adresa ei. Îmi amintesc fiecare cuvânt pe care l-am scris. „Ține la această dublă ipostază, de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe barcă cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard...“ — Minunat! exclama Șam. Recunosc stilul. — Nu sunt singurul ziarist care a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de răgaz Spre a-l cunoaște pe Pinocchio-Năzdrăvanul. În clipe de amar și de necaz ! Așa-s copiii care nu ascultă ... Voi luați aminte, nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet prichindel de lemn, pe jumătate mort. Ridică-l binișor, așează-l încet pe pernele trăsurii și adu-mi-l aici! Ai înțeles? Câinele: Ham! Ham! Ham! (iese din scenă alergând) Zâna: (cântă același cântec, valsând) În scenă intră cățelul de care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
canapea/scaun. Zâna:(bate din palme de trei ori și strigă)Să intre doctorii ! Doctorii vin fuga unul după altul: un corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult ca sigur că trăiește încă, cra! cra! Doctorul-bufniță: Mi-e neplăcut că trebuie să vă contrazic, colega, dar după mine, bu-hu-hu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult ca sigur că trăiește încă, cra! cra! Doctorul-bufniță: Mi-e neplăcut că trebuie să vă contrazic, colega, dar după mine, bu-hu-hu!, prichindelul este încă viu. Însă, dacă din nefericire nu mai trăiește, bu-hu-hu!, atunci e mai mult ca sigur că e mort de-a binelea ! Zâna: (adresându-se celui de-al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sigur că e mort de-a binelea ! Zâna: (adresându-se celui de-al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept, atunci când nu știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai moară, buhu-hu! Zâna: Dar dumneata ce zici ? Doctorul-greiere: Ceea ce am avut de spus, cri! cri! cri!, eu am spus ! Toți trei doctorii: (ieșind din scenă) Și noi am spus ! Și neam dus ! Zâna: (îl mângâie pe Pinocchio) Vai! Dar prichindelul acesta chiar are febră ! Vai! Vai! Ce doctori! (Zâna exclamă și toarnă un praf alb - zahăr pudră - într-un pahar cu apă, apoi se adresează cu dragoste) Hai, bea-l ca să te faci sănătos !... Pinocchio: (se ridică, se uită la
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-sa mai mult, fiindcă soacră—sa era la serviciu. De multe ori Silvia chiar dormea noaptea la apartament. Uneori venea și Elena, căreia îi plăcea să se joace cu micuții. Ar trebui să te luăm bonă în casă, Lenuș, că prichindeii ăștia tot la tine trag, îi spuneau Cecilia și Matei. De ce nu-i lăsați să mai stea și pe la noi? Îi vom lăsa că acum sunt mai mari. —Vrem la Neni, vrem la Neni, strigau ei auzind discuția. Leni, măi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
panica. Nu în fiecare zi aveai prilejul să te duci să repari o pompă diesel și să te întorci acasă cu doi copii, dintre care unul într-un scaun cu rotile, împovărat de obligația morală de a avea grijă de prichindei pe toată durata copilăriei lor și, într-adevăr, în cazul fetiței, pe toată durata vieții. Cum reușise Mma Silvia Potokwane, exuberanta directoare a orfelinatului, să-l convingă să ia copiii, era mai presus de puterea lui de judecată. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la desen, îl privește cu atenție. Revine) Înțeleg de ce nu te-am mai văzut. Cu ăsta nu poți să vii prea de departe. Cu dânsul n-aș putea să-mi duc acasă oaia. OMUL: Dar unde-i acasă la tine, prichindelule? Unde vrei să duci oaia? MICUL PRINȚ (face un semn nehotărât): E bine că mi-ai dat și o ladă. Va avea și ea o casă peste noapte. OMUL: Sigur că da. Am să-ți dau și o funie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de trei ori mai mult decât o casă obișnuită." Omul acela mare și gros a exclamat: "Ce casă frumoasă!" Tu ești un fel de om mare. OMUL: Bine, dar eu va trebui să spun cunoscuților mei că am întâlnit un prichindel drăguț, îmbrăcat așa, și așa, și care venea din cutare loc. MICUL PRINȚ: De ce? Le vei spune că ai întâlnit un om mic, și că el își dorea o oaie mică. Nu-i destul? OMUL: N-au să mă creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în pragul ușii. Unde pleci, bunicule? La pădure. Ia-mă și pe mine, te rog! a strigat prichindelul luând-o la fugă înspre el. Bunicul i-a ieșit înainte, l-a luat în brațe, l-a sărutat pe obrajii încă împurpurați de căldura somnului, apoi l a urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]