370 matches
-
autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau să care lumea bogată a orașului la Șosea. Distracțiile erau peste tot la-ndemână. La Operetă cânta încă Leonard, circul Sidoli (fără bătrânul Gio vanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă, dar cu cele două fiice ale lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pună toți colaboratorii și subordonații la treabă, dar nu oricum, ci metodic și organizat. Nici Tanța Trandafir, cu toată cochetăria și cu toată înclinația ei de a sta la șuete colegiale, și nici chiar belferul de Nelu Mazurcă nu mai pridideau acum cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică și nu se putea altfel, știau prea bine să pună osul la treabă, cot la cot cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce Fane măturătorul, ajutat de doi paznici comunali, nu mai prididise să care cu tăgârța, cu sarsanaua și cu papornița bucate alese pentru "tovarășii delegați". Despre ce discutară și ce puseră la cale acolo cu toții, de cu seară până noaptea târziu, într-o manieră care aducea cu întâlnirile conspirative ale celulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că s-au repezit unul spre celălalt, strigînd de bucurie și vărsînd lacrimile regăsirii?! ... Că s-au așezat sub o coroană deasă de stejar bătrîn, feriți de potop, nemaiprididind să-și povestească unul celuilalt întîmplările vieților despărțite? Așa mi-aș fi imaginat și eu. Și totuși... Nefericit destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și fiu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vacanțe. Nu erau încă destul de mari ca să se joace în liniște, dar se arătau îndeajuns de puternici ca să umple apartamentul cu certurile și cu râsetele lor. Trebuiau potoliți, mustrați, amenințați cu bătaia. Rufăria trebuia spălată, nasturii cusuți; Louise nu mai prididea. Fiindcă nu puteau să găzduiască o servitoare și nici măcar s-o introducă în strânsa intimitate în care locuiau, Jonas sugeră că n-ar fi fost rău să se facă apel la ajutorul sorei Louisei, Rose, care rămăsese văduvă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără Întreruperi și fără să privească spre nici unul dintre ei, În fața ochilor Îl avea numai pe Victor care vorbea „orășănești” și din această cauză s-a bucurat de efectul produs În cei ce formau auditoriul, care În final nu mai pridideau cu laudele: Brava, puiule! Unde-i măta să te vadă?! Și, În timp ce o lacrimă Înflorise a pioasă aducere aminte, bunica Ileana s-a apropiat de Va, l-a sărutat pe obraz și și-a dus colțul pestelcii la ochiul drept
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a plătit și nu i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile au mers mai greu la început, până învățară trecătorii locul. Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahala răsunau gramofoane, și pma târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a lui nu se odihneau până luni de dimineață. Să cari și să nu mai isprăvești, că se mărise mahalaua și nu mai prididea. Nici cu băieții de prăvălie nu dovedea, că-și mai luase unul. Trebuia să fie cu ochii-n patru să nu-l înșele careva, să plece neplătit. Lina avea și grija copilului, mai intra în casă să vadă ce face
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea deci vorbi despre un „mit dandy” actualizat periodic În istoria Europei? Unii nu au nici o Îndoială. Dacă dandy-ul e un gen, atunci „speciile Întrupate de el poartă marca proprie a epocii În care ele trăiesc”2. Exemplele nu prididesc să apară Începând din veacul al XVI-lea, purtând nume dintre cele mai ciudate, greu de tradus. Iată-i pe grațioșii efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
produceau mai puține cărți decât în trecut, că era vorba mai ales de simple reluări sau rezumate ale cărților vechi. Lucru cu care bunicul tău era de acord: în primele secole ale islamului, repeta el ades cu amărăciune, nu mai pridideai cu număratul în Orient al tratatelor de filosofie, matematici, medicină sau astronomie. Poeții înșiși erau cu mult mai numeroși și novatori, în stil, dar și în conținut. În Andaluzia, de asemenea, gândirea era înfloritoare, iar roadele ei erau cărțile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce mai departe marele partid democrat prin faimoasa lui gardă, "furnica albă". În câteva luni se semnează 17.000 de numiri. Monitoarele oficiale nu mai prididesc cu publicarea destituirilor și numirilor. Apar numere de sute de pagini... Și, în acest timp, deficitul crește vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură! ― Locotenentul Azimioară, de exemplu, ar putea conchide că aveți destule păcate de vreme ce nu mai prididiți cu rugăciunile. ― Hm, presupun că aveți un colaborator foarte isteț... ― Bine că mi-am adus aminte! Acum câteva minute, v-a căutat cineva la telefon. Mi se pare că de la Fondul Plastic. ― Și? ― A răspuns domnișoara Valerica Scurtu. ― Cine?! Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14 Când sunt prididit de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când gândesc să dorm mai bine Somnul fuge de la mine, Când gândesc să dorm mai dulce Somnul fuge și se duce, Ochii rămâne și plânge, Vărsând lacrime de sânge. Plângeți ochi și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
miraculos de toate bolile, cum e, de o pildă, cel cu Apa de Genova, bine plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că îmi adaug un cerc în trunchiul vieții, ca arborii, și cresc (deși n-am mai crescut de la 17 ani!) și văd mereu lumea din altă perspectivă. Simt că timpul a început, parcă, să curgă mai iute, ieri abia am prididit, că se și făcuse seară, azi la fel. Imediat după dejun - care a fost de regim, că papa are grijă să nu mâncăm prea mult în perioada asta în care toți se-ndoapă, odată ne-a spus cum să pregătim masa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu copilul în pelinci, merse la Sf. Icoană și-l închină. Apoi, îi arătă lui Anton și bătrânului Toma, zicând: „-Ioti, cole, ioti ci fatî strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe urmă i-o întinse Axiniei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ape aurifere, nu-i erau, oare, destule? Iar, dacă a făcut ceea ce a făcut, cu acea cameristă, nu și-a putut rupe, din cât avea, atâta, cât, femeia să fie mulțumită, și să nu-l mai reclame, ulterior? Lumea nu prididea să-i comenteze fapta, socotită a fi oribilă, și să-l țintuiască la stâlpul infamiei. Acuzațiile de viol, aduse lui Sarco, au răscolit inimile și mințile celor mai diferite categorii de oameni. În opinia lui Putin, acolo trebuie să fie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița că nu prididește, sâmbătă mergem la lac cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]