364 matches
-
dată. Dar aici, În parcul acestui oraș nu se poate sta, În primul rând din cauza muștelor. Scurtăm deci șederea. Pe o stradă laterală, Întrun mic local e o Îmbulzeală nemaipomenită pentru Înghețată. Doi vânzători greci, roșii și extrem de nervoși, abia prididesc cu executarea 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 109 comenzilor. Noroc că se ceartă de zor În limba lor pe care nu o Înțelege nimeni. Sunt singurii cetățeni pe care i-am Întâlnit dând semne de mare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei, cu laudele. Constat că am devenit foarte pretențioși și întocmim, fiecare, câte un „clasament al ospitalității” de-a lungul traseului străbătut. Urmează un concert susținut de un excelent trio de jazz și o solistă cu remarcabile calități vocale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe deplin meritat al operei și geniului său poetic - Nichita! Observâm, probabil, aparenta sau reala dezorientare sau nemulțumire a lui Ceaușescu față de reacția nu prea entuziastă a scriitorilor, adunați acolo, în marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă și mai apoi! -, s-a ridicat de la locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i va deveni soție. Aspirația lui este o „pedeapsă” fiindcă îl lasă suspendat între două lumi și îi ia liniștea, stare ce-l va face să pornească la drum, odată ce și-a cunoscut cauza dorului. În Alexandrovăț, Timocul sârbesc, Arghiu „prididit de dor” își aude numele explicat de sora mai mare a zînei iubite, iar spusele devin ursire: „Arghiu, Crăișor,/ Prăpădit de dor;/ Iote sora mea,/ Acuși zâna ta./ Tu cum oi păstra-o,/ Așa mi-oi aveauă./ Cu ea te-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în microcosmosul feminin floral, prințesele prefac din degete lumea: „fetele împăratului stăteau într-un pridvor care da în grădina a frumoasă și plină de flori mirositoare ce era în dosul palatului, că acolo veneau de coseau, or torceau, când le prididea căldura”. Recoltarea inului sau cânepii constituie, în basm, momentul conștientizării propriei capacități de valorificare a plantei textile, ceea ce devine o promisiune maritală, specifică surorilor mari: „Vai, da’ ce frumos îi băiatu de-mpărat! Dacă m-ar lua pă mine, i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
folosirii intense, pe de altă parte, muncitorii înșiși se confruntau cu numeroase lipsuri specifice războiului și a condițiilor speciale cauzate de cei doi ani de refugiu în Moldova. Situația se prefigura cu atât mai dificilă, cu cât angajații abia mai pridideau cu comenzile particulare, în detrimentul realizării reparațiilor impuse de profilul Atelierelor. Făcând abstracție de exagerările specifice unor ziare de stânga, o imagine de ansamblu asupra situației generale arată utilaje ruginind sub cerul liber, comenzi onorate în funcție de persoana solicitantului, în detrimentul celor ale
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la aeroport la reședința de la Siboney o explozie de verde, sănătos și tonic, palmierii imperiali făcându-ne la tot pasul reverențe. După recunoașterea de rigoare a noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea la somn, am început să răsfoiesc o carte prețioasă adusă ca un talisman în bagajul nu "de la cală", ci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mișcarea de stânga și care în perioada interbelică apăraseră această mișcare n-au schițat nici un gest. Aici putem pomeni numele lui Eugen Jebeleanu sau pe cel al lui Geo Bogza. În vreme ce infernul social era în plină expansiune, scribii rușinii nu pridideau să aducă tributul lor de laude găunoase Partidului și Eroului între Eroi: „...oamenii trebuie să cunoască numele celor care - într-o vreme în care țara trece prin greutăți și crize unice în istoria ei - proslăvesc puterea, sfidând tăcerea și suferințele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un gest că adică miroase frumos și apoi ne-a dat și nouă să mirosim. Era parfum de trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat, am auzit vocea tovarășei : „Clasa a patra be, la mine !“. Era foarte supărată. Ne-a suit pe toți în autocar și ne-a spus la microfon
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că de se vor întocmi actele pe numele lui Ghiță, va putea să-i joace cum va dori ea și sufletul ei negru pe cei „didilavale” și în deosebi pe nesuferita de venetică, Maria, care alături de Costache, ce nu mai prididea să muncească făcând cărăușie și lucrând cu chibzuială pământul, se străduiau să răzbească greutățile ce se iveau în numeroasa lor familie. în afară de planul acesta, mintea ei drăcească mai avea și alte gânduri legate de alte rude apropiate și pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi ca mine. Acum, eu, eroul acelor întâmplări, eram învățătorul copiilor lor! Fosta mea învățătoare din clasele a treia până la a cincea se bucura sincer că am ajuns învățător alături de ea. De multe ori vorbea cu soția și nu mai prididea lăudându-mi purtarea de elev dotat, insistând mai ales asupra minții și a puterii mele deosebite de a prinde și înțelege tot ce citeam. Toate bune până aici, îmi ziceam eu. Acum, ce va fi mai departe? Eu mă simțeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Universității din Iași, prima universitate românească ctitorită la 1860 de Principele Alexandru Ioan Cuza, pășind la Leipzig printre zidurile încărcate de istorie mă gândeam la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, bravii noștri domni care pe la 1409 nu mai pridideau cu războaiele... Fiind la Leipzig, mi-am amintit de o discuție avută prin 1971 la Berlin cu ministrul culturii, căruia îi solicitam cu insistență programarea "în capitală" a unui concert al Filarmonicii naționale. Cu un aer sfătos și doct mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea în post în Brazilia. De la Sao Paulo l-am însoțit pe Adrian Dohotaru la Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împărțite egalitar între nord și sud, ci doar pe baza prestației și aportului fiecărui stat și cetățean, întrucât în timp ce brazilienii "albi" din sud, proveniți din emigrația europeană, muncesc "de le sar capacele", compatrioții lor "de culoare" din nord nu mai prididesc zi de zi și noapte de noapte cu carnavalurile și sambele. Adevărul e și aici, ca pretutindeni, pe undeva pe la mijloc bogăția de azi a albilor se datorează muncii de aproape patru secole a sclavilor negri, albii și-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
petrecute în Maramureș, la Sighet, la Moisei, de felul cum a fost primită, de întâlnirile cu colegii medici români. Mi-a povestit că și-a umplut valiza cu albume, artizanat și cărți și că de când s-a întors nu mai prididește cu corespondența cu persoanele cunoscute "acasă". La întrebarea mea dacă totul a fost în ordine, mi-a confirmat că vizita a fost excelent organizată singurul "incident "fiind ca i-a "dispărut", la un moment dat, poșeta cu documente și bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de casă tăbârcesc pântecoase carafe cu vin și nu mai prididesc cu umplerea ulcelelor ce seacă prin farmec de parcă nici n-ar avea fund... Nici chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind zi de harț, nu pregetă să se împărtășească cu câteva picături din "Sângele Domnului": izbânda se cuvine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd, gâfâind încă: Unde pune neamțu' mâna... Au bătut-o cu pușcile, da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare. Au încercat și ei marea cu degetul. Am scăpat ieftin. Le-am tras una zdravănă, de nu mai pridideau să ridice pânzele și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
promis. - Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]