902 matches
-
o să dispară, așa încât eu o să fiu obligat să aștept ore întregi ca să-mi plătesc cafeaua, n-o să mai crezi c-am șters-o pe ieșirea din spate? Nu, am picat eu de acord. N-o să mai cred asta. — Deci? Suntem prieteni? m-a întrebat el seducător. — Da, am spus dând din cap. Suntem prieteni. Deși creierul îmi șoptea „ Pardon, prieteni, ai spus prieteni? Nu cred că niște simpli prieteni se comportă așa cum vrei tu să te comporți cu Adam. Laura e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plătesc cafeaua, n-o să mai crezi c-am șters-o pe ieșirea din spate? Nu, am picat eu de acord. N-o să mai cred asta. — Deci? Suntem prieteni? m-a întrebat el seducător. — Da, am spus dând din cap. Suntem prieteni. Deși creierul îmi șoptea „ Pardon, prieteni, ai spus prieteni? Nu cred că niște simpli prieteni se comportă așa cum vrei tu să te comporți cu Adam. Laura e prietena ta, dar ei nu-i smulgi hainele de pe trup de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a oftat Adam, nu fi proastă! Ai luat o decizie. Te întorci la Londra ca să trăiești cu un alt bărbat. Nu ne poți avea pe amândoi. Nu are nici un sens să mă suni ca să vorbești cu mine. N-o să fim prieteni. Și cu asta basta! — Nu mai e nimic altceva de zis, nu? am spus tristă, realizând că nu aveam să obțin ce-mi doream. Adam nu avea să-mi dea binecuvântarea lui. Și de ce Dumnezeu mi-ar fi dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să mai putem discuta și alte probleme de interes general. 29 noiembrie 2009. E duminică - a mai rămas încă o săptămână de foc pentru români. Deocamdată stau liniștit în casă cu grijă pentru evoluția operației recente. Noroc că mai am prieteni care-și aduc aminte de mine și mă sună - atât din Iași și Priponești, dar și din Constanța. Din Iași totul pare bine, doar faptul că I.N.O. are probleme de sănătate pe care le abordează în felul lui specific
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-o moartă! Dana s-a răsucit pe tocurile ei de opt centimetri și și-a scuturat pe spate coama deasă de păr strălucitor. Apoi Leon m-a văzut, și fața lui s-a luminat. —Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de minune. Când nu scanda că lucrurile sunt oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de afectuoasă și de amuzantă. Obișnuiam să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai fac altceva. Am 36 de ani, trei copii, casă, grădină, pisică și într-un acvariu un pește roșu. Și soțul meu ne are pe toți. De 6 ani. Acum locuim într un sat mic de lângă Chartres, în Franța. Uneori prieteni scriitori mă întreabă dacă mai am timp să scriu. Le răspund că nu mai scriu, dar că am început să desenez foarte bine. Desenez prințese, castele, iepurași. Zilele trecute, stând pe Facebook, mi-a propus cineva să scriu un text
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Amanda i-a aruncat o privire care, în faza inițială, a avut o nuanță de dispreț nerăbdător. Pe de altă parte, poate că treaba cu prietenia i-ar fi fost de folos. Avea nevoie de ceva prieteni; momentan, să ai prieteni era o chestie foarte la modă. Văzuse o grămadă de articole în care prietenii erau descriși ca noua familie a omului și relațiile de prietenie dintre femei ca un lucru important. „Am descoperit așa de multe despre prietenele mele“ s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un șervețel, Își tamponă ochii și Începu să plângă. — Aș da orice să-i am Înapoi pe amândoi, adăugă ea abia șoptit, cu vocea tremurândă. Pe amândoi? Moff era siderat. Să-i Întindă ea o ramură de măslin, să fie prieteni sau... mai mult? Heidi Îl privea În tăcere, pregătindu-și inima pentru dezastru. La ora cinci, se difuză un alt reportaj special cu Harry Bailley, de data asta filmat În Mandalay. Suntem pe vârful superbului deal Mandalay, de unde se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a nimerit să-mi fac tura de jogging chiar pe strada Londra și că nu-mi place funinginea. I-am chemat pe la mine, mai fuseseră și-altădată, neinvitați. Am băut ușurel, cu măsură, până a ieșit soarele. Dimineața, eram prieteni, nu doar vecini, ca până atunci. Au plecat mulțumiți, cu tot cu damigeană; pe-ăla micu’ l-au luat de sub masă (dormea lângă Brutus) și l-au dus pe brațe. Mi-au lăsat și-un cadou, tubanul ăsta. Nu era de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pulpele lui Antonio au ieșit oameni în toată firea, albiți, osoși, grăbiți și ei (ca noi toți) spre-o moarte firească și așteptată. Nimic nu se mai potrivește, intensitatea plăcută și tulbure de-atunci s-a pierdut pe drum. Am prieteni homosexuali, nu le zic niciodată „pârțari“ sau „poponari“, chiar nu gândesc treburile astea. Șepcuțele lor sunt adorabile, la fel șosetele în carouri, optimiste. Îmi plac comediile cu ei, râd sănătos, cu satisfacția și detașarea celui care vine din lumea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oferite de un spațiu comercial înghesuit, cu vitrine nespălate și cu mărfuri prăfuite. Ai de muncă, nu glumă! Capitolul IV Creația Am trecut la lucruri delicate! Fără creație, nu există piață, chiar dacă tu te pricepi la publicitate sau chiar dacă ai prieteni care se pricep... e mult mai bine să apelezi la un profesionist dintr-o agenție de publicitate. Să admitem că nu ai bani, pentru început, sau că te pricepi dacă nu cumva apelezi și la un profesionist... În toate trei
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
de trafic. Cei care veneau cu treburi ori pentru a mânca sau bea ceva erau și ei cu ochii la ce se Întâmplă pe stradă; la fel și pensionarii, care priveau totul de la ferestrele lor. Puțini dintre acești oameni erau prieteni, dar mulți se știau suficient de bine pentru a se recunoaște. Procesul care se derulează este unul cumulativ: cu cât strada este mai animată și mai aglomerată, cu atât ea este mai interesant de privit și urmărit, iar toți acești
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
din seria Numere în labirint. Până aici, Numere în labirint se dezvoltă pe trei coordonate: iubirea, lectura și reflecția. În excursul labirintic abordat, biografia scriitorului Theodor Codreanu abia se însăilează din câteva date: profesie, călătorii, biblioteci, rude, prieteni... Dar ce prieteni: Sandu Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul regizoral, dar fără detașarea rigidă și autoritară, căci axial, indispensabil și biblic, Theodor Codreanu așază iubirea. De aici, iubirea-poem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primar În comună. Am zis că nu-i de mine și m-am dus Înapoi la Întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a fost coleg cu mine de clasă la Liceu’ Comercial la Craiova. El nu și-a dat seama după nume că eu sunt, dar când m-a văzut: „Bă, Costică! Nu mi-am dat sama că ești tu!”. Eram prieteni În liceu... Zice: „Uite bă, ce să facem!? Trebuie să vă fac dosar!”. A rupt declarația lu’ Gherghișan care i-o luase. A rupt un dosar și l-a băgat În diplomatu’ lui, c-avea un diplomat mic, și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zăcea pe pat, învîrtind un controller în mîini, în fața unui ecran mare pe care fuseseră înghețate cîteva creaturi colorate. Ce cauți aici? a șuierat el, după ce mama lui a ieșit din cameră. Așa mă-ntîmpini? Și io care ziceam că sîntem prieteni... Dar a rămas să ne vedem mîine... S-au schimbat planurile. Ai ceva împotrivă? Nu. Dar... Pot să rămîn peste noapte la tine? A spus-o rapid. Nu-i plăcea să se roage de cineva. Era ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
scorojită, înclinînd primejdios în față calul din cauza lăncii, care nu era bine așezată. Nu cu Radu. E un ticălos și-și bate mereu joc de tine. Ce, ești sclavul lui? Poate-așa mi-l fac prieten. E plăcut să ai prieteni în jurul tău. Nu din ăștia, a spus supermanul sărind asupra batmanului. Și-apoi, crezi că el te consideră prietenul tău? El profită de tine. Să profite. Nu-mi pasă. Are nevoie de mine și-l ajut. Doar asta fac eroii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mă mai interesa nimic. Puteau să ia și să distrugă tot. Atunci, în acele momente, credeam că mai pot fi oameni care văd în mine o femeie inofensivă și speriată și nu un dușman al poporului. Gândeam că mai am prieteni care să mă ajute să plec din comună, credeam că am lăsat loc de bună ziua, așa cum adeseori îmi spunea contabila. Se pare că nu mai era loc de omenie. Eram dușmanul de moarte al poporului. Eram un Ceaușescu foarte mic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intrase și aștepta nemișcată, rezemată În cadrul ușii. - Pietra... tu? Murmură el, recunoscând silueta mlădioasă a femeii. Lumânarea de pe masa de scris abia cu greu reușeau să o scoată din umbră. - Cum ai intrat? - Femeile Lagiei găsesc mereu porțile deschise. Am prieteni și printre gărzile tale, replică femeia cu râsul ei vulgar. Dante se ridică cu greu, apropiindu-se de fată. Întinse o mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a așezat vreodată pe canapeaua unui psiholog. Am senzația că tu ai sindromul nobleței. Nu te poți adapta la situațiile reale. Se vede pe tine. Vrei să existe un Om, cu O mare, cu o statură impunătoare. Și cum suntem prieteni din copiărie, îmi dau seama ce gândești. Ți-aduci aminte cum veneai la noi acasă în fiecare zi? Știu eu ce vrei. O, paidea! O, Rege David! O, Plutarh și Seneca! O, cavalerism, o, Abate Suger! O, Palat Strozzi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zău, vorbesc serios. De ce nu i-a scris, ca un bărbat, prevenind o asemenea tragedie? Ai cumva idee pe unde se găsește? m-a întrebat doamna de onoare uitându-se la mine și picurându-și oțel în glas. Dacă sunteți prieteni din copilărie, poate că știiă — Eu am sosit la New York abia acum două ore, am răspuns cu nervozitate. Nu numai doamna de onoare, dar și soțul acesteia și doamna Silsburn mă străpungeau cu privirile. Până acum nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să fim și mai flămînzi. Înțeleg, continuă profesorul pe un ton scăzut, frămîntîndu-se -, dacă ar fi fost la altă facultate, dar la Medicină... Uite că și la Medicină era greu, ca la oricare alta. E drept, mulți profesori ne erau prieteni de familie, dar erau și ei strînși cu ușa... Unii, chiar, s-au lepădat imediat de noi, ceea ce nu-i de mirare, că și apostolul Petru a făcut la fel... Vă deranjează trimiterile la religie? întreabă femeia prompt. Consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună pînă într-a patra. Pe mine m-au dat mai departe, pe el nu. Internatul scump, cărțile așijderea; ce, ca acum, de-a moaca? Da' mama ca femeile n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în toate celelalte experiențe de viață. Câteodată, remușcarea îi devia gândurile de la filozofie. Dacă, în trecut, ar fi stabilit între el și Hattie o relație directă, afectuoasă, un modus vivendi obișnuit! Din câte observa la colegii lui, alți bunici erau prieteni cu nepoatele, le țineau de mână, le alintau, le luau pe genunchi, le sărutau. Cu excepția prilejurilor când se aflase alături de ea în mașină sau într-un avion, el n-o atinsese niciodată pe Hattie. Nu o mângâiase pe păr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vârstă decât ea. Așa cum am arătat la început, sunt ennistonian get-beget și de când mă știu i-am cunoscut pe membrii familiei McCaffrey, iar pe Stella, din ziua în care s-a măritat cu George. Cred că pot afirma că suntem prieteni, deși nu obișnuiesc să folosesc des acest cuvânt. Stella a venit la mine ca la cea mai apropiată persoană „sigură“, ca la o casă „izolată de lume“, izolată de presiunea timpului, o casă unde se putea odihni și gândi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]