3,011 matches
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede de la distanță Și după croi Acolo nu ai altceva de făcut decât să aștepți Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pompă pe când autorul ei nu avea decât șaisprezece ani. Arăta Însă de cel puțin douăzeci. Fruntea, mai ales, impresiona. Atât de Înaltă, Încât restul feței nu mai interesa pe nimeni. Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său făcuse o alegere bună. Tovarășul Coriolan cosește, veni În sfârșit răspunsul. Cosește? se miră Semproniu. Taie iarbă la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același lucru când observă o mână Întinsă, un zâmbet prietenos, de femeie bine educată, dar distantă și, În sfârșit, oribilul „pa”, rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șliboviță și bere de doi lei și ... Am fost Întreruptă de vocea caraghioasă a unui ventriloc care m-a Întrebat, plin de bunăvoință, aș zice: Donșoară, cum o serviți? Cu prezervativ sau natur? Lumea a Început sa râdă, veselă, destinsă, prietenoasă. Am râs și eu. Ne-am făcut apoi cu mâna, adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în univers, universul însuși, totul se schimbă din ce în ce mai repede, cu fiecare secundă care trece. Noi toți care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio. Doi băieței. — Ooo, făcu Jane. Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-a fost? Tare-s într-o stare neagră, Tano. Fără tine ar fi mare plictiseală în grădină. Mă privește cu ochi umezi, serioși și prietenoși. Cîinii au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suma, cînd nu-i pare prea puțin ce-i ofer, îmi mulțumește în același fel particular: "Trăi-ți-ar morții!" Vreau să-mi trăiască morții și-mi cumpăr mereu urarea ei de bine. Ca ai mei să-mi facă semne prietenoase. Cum îmi face, mai ales bunelul. Odată întoarsă pe strada "Trompeta", nu m-am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
interesat-o niciodată Damiel în mod special. I s-a părut întotdeauna interesant, nu știa nici ea de ce. Totuși, nu au stat niciodată de vorbă prea mult, doar așa, complezent, circumstanțial, întâmplător. El s-a arătat întotdeauna foarte apropiat și prietenos cu ea, dar ea nu i-a arătat niciodată vreun interes deosebit. Cred că au înspăimântat-o puțin ochii lui foarte mici și pătrunzători. Acum își amintea foarte vag că i-a făcut curte cândva... Oare el își mai amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
știe, dacă o mai faci mult pe psihologul o să te alegi cu o bucățică de mai mare dragul. — Deformare profesională, recunoscu Poștașul, știu că sînt cam băgăreț din fire, dar e și vina ei că s-a arătat atît de prietenoasă de la început. N-am putut s-o refuz. Dar i-am explicat că toată situația asta nu poate să dureze o veșnicie, că trebuie să se hotărască repejor. Numai că i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu își poate permite s... tolereze fraudarea nepedepsit... a bugetului public, lipsa de respect fâț... de lege, nefuncționarea Statului de drept. Drepturile de proprietate clare, legile respectate, Statul de drept în fapt, nu pe hârtie și un mediu de afaceri prietenos (inclusiv prin taxe și impozite stimulative) pot ajuta România s... capete un loc mai bun în Uniune. Una este s... r...mai o periferie, relativ mare, dar s...rac... a Uniunii, cu multe pete cenușii în viață social... și economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
și care s... se materializeze în produse și servicii cu valoare ad...ugat... tot mai înalt.... Aceasta s-ar concretiza și în creșterea veniturilor cet...țenilor. Capacitatea de absorbție, la rândul ei, depinde de un mediu de afaceri cât mai „prietenos”, de o fiscalitate care s... stimuleze investițiile interne și formarea capitalului autohton, de sprijinirea capitalului uman (prin educație), de un cadru macroeconomic stabil, de disciplin... financiar..., care s... elimine rente necuvenite, de instituții care s... protejeze muncă și cinstea. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o facă. Dacă vrea să domine, trebuie să fie astfel, indiferent cum a obținut principatul "prin crimă și nelegiuire" sau "prin favoarea concetățenilor". Etica are un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate despre zăpadă și despre jivine necunoscute ori despre unele pe care chiar ei i le arătaseră pentru Întîia oară. Nu știa ce să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-se pe bulevard sau mergând agale după cumpărături șoșoteau între ei, se uitau lung la mine unii mă salutau se vedea bine că ar fi dorit să intre-n vorbă, dar ce-aș fi putut spune unor străini, chiar așa prietenoși cum păreau. Mai bine să stau la umbră soarele care urca spre amiază începuse deja să ardă semn de ploaie, îmi spuneam. De aici am să mă pot uita la cei care trec poate-poate, totuși, văd pe cineva cunoscut. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a doua zi să poată pleca la drum... ― Aveați normă sau lucrați mai Îngăduit? - a Întrebat tata Toader. ― Unde ai văzut, la ruși, lucru fără normă? - a răspuns bătrânul, după care a continuat: Vaniușa, tractoristul, era un tip șugubăț și prietenos. Îi cam trăgea cu nașparlia. Tot timpul avea asupra lui bidonul plin cu samahoancă. M am Împrietenit cu el. Când mă vedea, mă Întreba de departe: ― Șto tî delaeși, Costea? Idi siuda! Și, scoțând bidonul de la șold, mi-l Întindea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de care sfatul putea să se folosească așa cum poftea. O dată vicepreședintele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce înseamnă fată mare... Tony afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță păsărică? întrebă la rându-i Magnolia. -Cred că pui ceva la cale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
autorii au identificat lipsa completă a atașamentului evitant, considerat ca reflectând neglijarea continuă și lipsa de răspuns a persoanelor din preajma sa la nevoile sale afective; în unele cazuri s-a constatat existența unui atașament nediferențiat, copiii manifestând un comportament deosebit de prietenos față de străini, comportament care nu poate fi considerat ca fiind bazat pe securitate. Prin urmare se poate vorbi in aceste cazuri de un atașament bazat pe securitate fals. relația dintre tipul de atașament și problemele comportamentale este slabă; acest fapt
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]