686 matches
-
rău. Tac o clipă, vizualizînd scena. Cam ce Dumnezeu le-o fi spus? Și mai ales de ce? — M-a lovit, dar se pare că a supraviețuit. — Ce? Cine? — Mașina. Era o glumă. — Băăă! zice el pocnindu-mi una peste umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15 km este un continuu urcuș și coborâș pe potecă de munte, cu peisaje foarte frumoase. Imi priește foarte mult aerul proaspăt al dimineții. In drum se poate vizita mănăstirea Grandmont, la 3 km sud de Lodève. In departamentul Hérault din provincia Provence, acest priorat este cel mai renumit, alături de cel din Montpellier. Inființat în secolul al XI
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
întâmple... Rareș se întoarse și o porni spre ușă. Rareș! N-apucase să facă decât câțiva pași. Doamna Mușat parcă fusese plecată cu gândul într-o călătorie lungă unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie... Dar am să te las pe tine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un timp să-mi revin. Dar echilibrul nu-mi pria. Curând, ardeam și speram iarăși. Numai că de data aceasta descoperisem și altceva, dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie. Descoperisem îndoiala și chiar necesitatea îndoielii. Vechea mea încăpățînare de a crede
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue somnul și am plecat cu neliniștea în suflet, având presentimentul că se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îl cheamă Făt-Frumos ori Harap Alb, după ce rezolvă magistral problema care-i aduce victoria, i se spune răspicat: De-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut; iar de-ai făcut-o după sfatul altora, bine ți-a priit. Aprecierea e cât nu se mai poate de clară. Personajul principal învinge în final, fiindcă are cap bun și judecă obiectiv situația, ori are sfătuitori buni care-i aduc câștigul cauzei. Revenind la cazul de față constat cu o logică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
parfumul puternic, de-a dreptul obscen în nopțile cu aer fierbinte. Despre ei, zice doctorul Luca, nu se poate vorbi, la fel ca despre dragoste, decât cu sentimentul că ai scăpat esențialul. Unii sunt de părere că alternanța ploi-secetă le priește în mod deosebit, din motive care nu sunt valabile, zic ei, la celelalte forme de vegetație. Dar cele mai autorizate voci, gata oricând să demonstreze că tăierea unui rododendron reprezintă o crimă, susțin că praful adus de vânt în cele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
restabilească după accidentul pe care-l suferise În urmă cu trei săptămîni, cînd se lupta cu cel de al treilea taur al serii În arena din Logrono. Dar partea cea mai rea a fost că rotofeiului Romero nu i-a priit de loc altitudinea de la Quito și, În loc să se Îngrijească, s-a pus pe mîncare și băutură ca-n tinerețe. PÎnă la urmă era să moară nu altceva și au fost siliți să se Întoarcă urgent, cînd Încă mai erau speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru că stilul de viață actual descurajează viața interioară. Ca urmare, ne folosim de obiecte ca simboluri pentru o presupusă personalitate ascunsă, retrasă din realitate și la care de fapt nici nu ne mai gândim. Am o prietenă obsedată de pro pria ei personalitate și care totuși se fardează și se-mbracă mereu după schimbătoarele mode din reviste și se culturalizează după la fel de efemerele trend-uri artistice. O vezi azi cu ochii încer cănați negru, „punk“, mâine lilină și suavă, în cămăși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Este greu și uriaș, Văr cu micul iepuraș. El în junglă are casa Și-n savane își ia masa, La amiaz' se bălăcește Căci căldura nu-i priește. Are nasul mare, mare! Cin' să fie dânsul oare?
Elefantul () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83639_a_84964]
-
ai de-a face cu dileme moral-profesionale mai peste tot și să constați că treci dintr-un mercenariat într-altul. În acest caz se poate întâmpla ca aceia care nu pot să accepte povestea, să lase locul celor cărora le priește mercenariatul. Peisajul presei în acest caz s-ar simplifica spre odihna multora, transparența va deveni exercițiu retoric și dușmanii patronului vor deveni subiectul anchetelor și prilejul curajului cu țintă aleasă de alții. O serie de instituții media poartă deja această
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a neamului românesc. Pe munți se formează norii binefăcători, care aduc rodirea și îmbelșugarea, și tot pe dânșii iau naștere grindina și ploile prăpăstioase, ce respândesc pustiirea și sărăcia. Natura ascultă de propriile ei legi, fără a căuta dacă ele priesc sau fac rău omenirii, și acest rol nepăsător față cu omul, natura îl îndeplinește atât în viața de toate zilele cât și în lungul curs al istoriei. Și cu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sau Grampieni poartă bocanci cu ținte. Ar fi cazul să te gîndești că știu ei ce știu. Vai, nu, Duncan Thaw știe mai bine. Ar fi trebuit să poarte sandale. Ceea ce nu-i bun pentru ei poate că mie-mi priește. — Sfinte Dumnezeule! exclamă domnul Thaw. Ce naiba am adus eu pe lume? Ce-am făcut să merit așa ceva? Dacă am trăi doar din experiențele noastre, n-ar mai exista nici știință, nici civilizație, nici progres! Omul a progresat tocmai datorită capacității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră floare mai zări, Dar vede că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ginerelui împăratului. - Cine-mi mai dă chei ruginite că-i dau de cele de aur? Și sufragiul nu prea ave multă minte-n cap, o gândit să dea cheea ceea și să iee una de aur, că mai bine a prii stăpînu - său. Ehei! și când i-o luat [cheea, i-o luat] saracul, toată puterea lui. Îi dă. N-o apucat de-a vini el de la plimbare și palatul n-o mai fost. A rămas el săracul în câmp, nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
speranțele celor în dificultate. Fuziunea dintre eroism, decupajul cultural cool și convenția ficțională a suspansului este rețeta în jurul căreia se constituie o mitologie contemporană ce migrează și către banda desenată. Secrete & spioni Prin Bob Morane, banda desenată francofonă oferă pro pria sa alternativă la mirajul anglo-saxon. De esența aces tei strategii este împrumutul cultural. Inevitabil, personajele evocate în proza grafică posedă doza de cosmopolitism pe care televiziunea și filmul o asociază cu aventura modernă. În mod previzibil, unii dintre eroii ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
târziu, la mlaștină, s-a așezat în fața pescarilor, și mi-am dat seama că lupta cerbilor cu noroiul îl făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât nu era suficient ca s-o impresionez pe Laura. Trebuia să exagerez, să născocesc, mai ales că ea, brusc interesată, mă privea acum cu alți ochi. ― Ai fost pilot? ― Da, după aceea m-am apucat de sculptură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
face să remarce că, de n-ar fi dorința de a fi agreabil ultimilor săi clienți, de mult ar fi închis hotelul. Îi cerea adesea lui Tarrou să evalueze durata probabilă a epidemiei. "Se zice, răspundea Tarrou, că frigul nu priește genului ăstuia de boli." Directorul intra în panică: "Dar aici nu este niciodată cu adevărat frig, domnule! în orice caz, asta ar însemna mai multe luni!" De altfel directorul era sigur că multă vreme de acum încolo străinii vor ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
arăta el... Și eu presupun că atunci când s-a simțit pe punctul de a vizita anumite fete, s-a abținut ca să nu-i facă un nume prost, care ar fi putut apoi să-i dăuneze. ÎNTR-UN CUVÂNT, CIUMA ÎI PRIEȘTE. DINTR-UN OM SINGURATIC ȘI CARE NU VOIA SĂ FIE SINGURATIC, EA FACE UN COMPLICE. CĂCI, ÎN MOD VIZIBIL, EL E UN COMPLICE ȘI ÎNCĂ UN COMPLICE CARE ESTE FASCINAT. E COMPLICE LA TOT CE VEDE, LA SUPERSTIȚII, LA SPAIMELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dimensiunile corupției în România, aceasta a devenit - prin efectele sale - un factor de risc major pentru siguranța națională” (pagina 209). „Bișnițarul” e un alt pamflet ce stigmatizează o stare de fapt ce a apărut după revoluție - pentru că „Bișnițarului” i-a priit revoluția, că pe baza carnetului de revoluționar a cerut drepturi și a ajuns în Parlamentul României, în care mulți dintre impostori, hoți și tâlhari își dau mâna și fac legi, că a adunat mari sume de euro, case și vile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pământ scump... Iar după nopți petrecute în muncă grea, a doua zi merge la Parlament să poată dormi cu adevărat... (I-am văzut, grație televiziunii, dormitând ori dormind cu adevărat). Autorul concluzionează - pe bună dreptate că „Lui (bișnițarului) i-a priit revoluția”. Încă un pamflet usturător la adresa Europei în „Bătrâna doamna Europa” care „A cucerit lumea veche și a descoperit lumea nouă, a ucis mii și mii de indigeni, a ars culturi și civilizații și a făurit noi civilizații în numele creștinismului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sale de însemnări Big Chicf. După o perioadă în care lumea apuseană se bucurase de ordine, liniște, unitate și se identificase cu Dumnezeul ei adevărat și Sfânta Treime, apărură valurile schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
râuri n-au două țărmuri, ci mai multe, fiecare om care citește este propriul lui țărm și e numai al lui țărmul pe care trebuie să ajungă, Bună observație, spuse Cipriano Algor, iarăși s-a demonstrat că bătrânilor nu le priește să discute cu generațiile tinere, pierd întotdeauna, dar, în sfârșit, să recunoaștem că și învață câte ceva, Mulțumesc pentru ce-ai spus despre mine, Să ne întoarcem la a șasea păpușă, Nu poate fi bărbatul gol, Nu, Nici femeia goală, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]