1,698 matches
-
creator!”, îi voi răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE 202 Rareș Tiron CUPRINS PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII ................................... 5 Suflet paralel ..................................................... ............................... 13 Metamorfoză divină ..................................................... .................. 21 Bătrân frustrat ..................................................... ............................ 29 Voință împlinită ..................................................... ......................... 39 Patimă primejdioasă ..................................................... .................. 55 Invidie mocnită ..................................................... .......................... 67 Loc predestinat ..................................................... ........................... 77 Activitate mistuitoare ..................................................... ................ 97 Cale regăsită ..................................................... .............................. 117 Experiență aparte ..................................................... ..................... 147 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE ....... 197 Istorisiri nesănătoase fericirii 203 204 Rareș Tiron EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr.
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul În care eu m-am Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de asemănătoare unui Înger bălai și neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timpul, după ce moștenise averea și titlurile și părăsise cariera armelor În favoarea celei de curtean, nu-l abandonase pe căpitan. Din când În când Îi Închiria serviciile de spadasin ca să rezolve probleme de bani, să-l escorteze În aventuri galante și primejdioase sau să Încheie socotelile cu soți Încornorați, cu rivali În dragoste și cu creditori sâcâitori, cum procedase și În cazul junelui marchiz de Soto, căruia, ne amintim, Alatriste Îi administrase la izvorul Acero, urmând prescripțiile lui Guadalmedina, o puternică doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
parvenit, cu un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără mânie: cu calm, În spațiu și timp. E vorba de o chestiune personală. Ba chiar profesională. Și, de la profesionist la profesionist, sunt sigur că mă va Înțelege perfect... O să-i transmiți mesajul? Din nou scăpărarea albă Îi străbătu chipul, primejdioasă ca un fulger. Pe legea mea că ești un băiat bun. Rămase pe gânduri, privind iar un punct nedefinit al pieței plutind tot mai mult În negură. Apoi dădu să plece, dar se opri din nou. — Ce-i drept, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
citești, o să înțelegi. Când o să învăț să citesc? am întrebat-o. Ar fi vremea, mi-a răspuns. în curând vei avea șapte ani. Da, am spus. E de necrezut ce repede curg anii. Când citești, nici o imagine nu mai e primejdioasă. Când citești, totul se explică. întotdeauna există cineva care a scris cauzele și efectele. Vrei să spui, am zis, că întotdeauna ceea ce e scris este mai evident și mai clar? Da, mi-a răspuns ea. Scrisul reproduce realitatea însăși. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rămâi doar la nivelul pantalonilor". De o astfel de prefăcătorie și sadism feminin mai avusese parte colegianul Mihai din partea unei frumuseți numite Floreasca-B care, promițându-i că-i arată sânii, îl făcea să treacă pe roșu în zonele cele mai primejdioase.În jurul celor doi pivotează alte personaje și figuranți, conturând o adevărată galerie, focalizând prin limbaj, moravuri, trăsături fizice și năravuri feluritele pături sociale din Chișinăul zilelor noastre și împrejurimi, începând cu lumea politică și terminând cu contrabandiștii și mafioții ajunși
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
de-a binelea; îl apucară curate năvârlii, scâncea, se tăvălea pe jos, se da tumba și trebui să-l amenințăm că nu mai mergem ca să renunțe la hotărârea de a face drumul călare pe unul din caii de la cupeu". "Mai primejdioasă javră și mai murdară nu se putea găsi, dar nici mai bună călăuză pentru călătoria a treia ce făceam aproape în fiecare seară, călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează", spune Povestitorul, dând atât de
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
se închină de li se zdrelesc genunchii. Ah, și ar mai fi ceva: viața autorului însuși. Aici, da, găsim semnele capodoperei. Fantasmele bolnăvicioase, ura viscerală față de tată, aspirațiile nobiliare, vânarea înfrigurat-maniacală a oricărui semn de recunoaștere publică, dandysmul spectacular, înhăitarea primejdioasă cu câteva din cele mai dubioase personaje ale vremii, lăcomia cvasi-animalică a vânătorului de zestre ar putea constitui suficiente argumente pentru scrierea unui roman extraordinar. Cu o condiție: să nu fie scris de Mateiu însuși!
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
ambianța într-o societate."; "Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor." (Valer Turcu-Iorga); "Din invidie se naște ura./ Din ură se înmulțesc,/ ca un blestem,/ toate relele.// Mizeria sufletului/ devine astfel/ mai primejdioasă/ decât sărăcia materială." (Vasile Man). Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi "Amorul e un lucru foarte mare" - cugetare scrisă în album de un personaj al lui G. Topîrceanu, Guță Popândău. PRACTICAREA OBSCURITĂȚII. Textele
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
voci și pe aceleași tonuri. Însuși faptul că un critic literar, James R. Kinkaid, a simțit nevoia, la cincizeci de ani de la prima publicare în SUA a cărții, să scrie un articol dedicat istoriei ce-o înconjoară spune ceva despre primejdiosul potențial presimțit de vigilenții de serviciu în paginile ei. Ca oameni normali, ar trebui să citim Lolita mai ales pentru splendoarea stilistică și pentru drama umană conținută în ea. O dramă în care plonjăm de la primele, uimitoare, rânduri, ca într-
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
mai tulburător chip de femeie care va fi fost pictat vreodată. O femeie suficient de tânără să te facă s-o visezi cu ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine tocmai din de-balansarea, din primejdioasa intensitate a ochilor ce privesc în jos: lentile inefabile prin care materia e, alchimic, transformată în spirit. Iar după această porție de sublim, mi-aș mai dori un singur lucru: să mă recompun, punct cu punct, ca personaj lenevind alături de
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
catastrofelor, mici și mari, dar iminente ale omenirii. Pe umerii lui plasmatici, de Atlas virtual, atârnă întreaga greutate a unui univers gata de implozie. Ei, dacă n-ar fi el, de câte ori n-ar fi sucombat umanitatea sub asediul nebănuitelor și primejdioaselor forțe distructive cuibărite în cele mai stranii locuri: în elita intelectuală și printre naivii care se încăpățânează să creadă că viața e altceva decât un lung șir de cinice atacuri la adresa bunului simț, decenței și onoarei. Adevărul e că nu
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
popoarele europene poate fi devastator"). Se actualizează mitul dușmanului care conspiră: minoritarul e la fel de vinovat dacă refuză asimilarea și își afirmă identitatea etnică (act interpretat ca manifestare de ostilitate), dar și dacă încearcă să se asimileze (presupusă dovadă de prefăcătorie primejdioasă): "țiganii și-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-și ascundă etnia". Dușmanul e deopotrivă slab, inferior (în acest sens e invocat trecutul de robie), dar și primejdios, în primul rând prin număr (sunt
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
frica de idei, iar cât privește phronemofobia, frica de a gândi, ea ne este, din păcate, familiară, căci strigătele: Noi muncim, nu gândim!" nu și-au stins încă ecourile pe marile artere ale Bucureștiului. Dintre toate aceste fobii, cea mai primejdioasă mi se pare a fi mnemofobia, frica de memorie, teama de amintiri. Dacă pe plan individual, involuntarul (sau voluntarul) proces al uitării este treaba fiecăruia, pe plan social, colectiv, uitarea devine o chestiune care ne privește pe toți. Cum să
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care hrănește esența medievală a iubirii. Iubirea creștină se desfășoară pe un tărîm al înfrînării. Cum singurul scop al iubirii
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
trecutului, este dezvăluită chiar de scriitor: "regula acestor însemnări tocmai aceasta este - să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
început, o insulă pașnică și plină de pitoresc, era înțesat de tunuri, bombarde, cu întărituri și tunele subterane... Această insulă care, de sus, pare un coș cu flori priponit în mijlocul fluviului, avea faima unui loc teribil și a unei treceri primejdioase, cu ghiulele trimise din senin, și mulți tremurau auzindu-i numele. Nici nu-ți vine să crezi, rostind cele patru silabe, ca patru caicuri albe plutind în Bosfor, că intrăm în cadența mirifică a poeziei lui Ion Barbu... Cele două
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
observațiile pe care ni le înfățișează în sensul recunoașterii unui „comunism după comunism”. Ne grăbim să introducem în sistemul de învățămînt studiul Holocaustului, dar nu ne propunem studierea genocidului bolșevic care s-ar cuveni să fie obligatorie. Are loc neglijarea primejdioasă a unor instituții fundamentale ca Familia, Biserica, Școala, desființarea unor muzee și a altor lăcașuri de cultură, „pînă la decapitarea națiunii în latura spiritualității, pentru a fi redusă la o masă amorfă, la stupid people”. Apar manifestări artistice șocante, precum
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
pe seama expunerii la microundele pe baza cărora funcționează banalul nostru instrument de comunicare de la distanță. E posibil, în acest context, ca oameni care urăsc din instinct cartea să ne demonstreze că cititul nu e doar o ocupație inutilă, ci și primejdioasă. Ar fi dovada, de o supremă ironie, că undeva, în depărtare, avangarda științei și profunzimile obscurantismului sfârșesc în îmbrățișarea mortală a unui dans fascinant și drăcesc. Nu un dans cu cartea, ci unul împotriva cărții.
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
rigorile cenzurii transcendente. Puțini au scăpat. Iar cei care au scăpat, după ce ne-au lăsat să întrevedem, o clipă, atât de multe, par a fi rămas, cu operă cu tot, într-o paralizantă rătăcire: din drumul pe care cu atâta primejdioasă strălucire ni-l arătaseră, într-o străfulgerare, nu mai rămâne, după ridicarea cenzurii și anularea cezurii, decât perfecțiunea uniformă, mată, a unei opere doar împlinite." (p. 28) Citatele sunt cam lungi. Am preferat totuși să le redau în litera lor
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
Cu cât este mai diferit, cu atât seamănă mai puțin cu ei. Toate discursurile nu sunt decât un mod de a striga: «nu sunt eu, e nebun, are geniul răului, e pervers, pe scurt, n-are nici o legătură cu mine». Primejdioasă naivitate. Suspect angelism" Ceea ce lipsește din ecuație este analiza naturii răului. Schmitt folosește calificativul „banal" nu în sensul lui arendtian de „normalizare" ulterioară a răului pandemic, de minimalizare a lui până la punctul în care societatea îl acceptă ca pe un
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
în pământ, muți. Prădători cu înfățișare lipsită de pretenții. La prima vederea ar fi putut fi luați drept niște câini ciobănești murdari și cenușii. Se opreau uneori la marginea pădurii și se așezau, țepeni precum ciobăneștii și așteptau, așteptau cu primejdioasă răbdare, să se întunece. Atacau doar noaptea. Și chiar și atunci, de-abia se auzea vreun sunet, cu toate că dimineața turma de oi era înjumătățită. Nimic nu mai rămânea din ele, doar pete mari, purpurii, de sânge, stăruiau pe zăpadă. Jefuiau
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
mîngîiat de cele două brațe ale Senei. Istoricii însă îl fixează în cartierul Palais-Royal, spațiu emblematic, vreme de mai multe secole, al galanteriei (și al desfrîului trăit frenetic), acolo unde se consuma, spre exemplu, pe actuala rue du Pélican, legătura (primejdioasă, vorba lui Choderlos de Laclos) dintre Francisc I (secolul al XVI-lea) cu La Belle Ferronnière, soția avocatului Ferron („ferronnière": diademă pe frunte cu o piatră prețioasă la mijloc). Palais-Royal, așadar, cu imaginația lubrică a lui Filip al II-lea
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]