543 matches
-
la copil, să se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cameră de unde trebuia să scoată informații de la doi muncitori, așa încât, între septembrie 1950 și mai 1951, acesta a condus acțiunea la camera 102, ajutat de Ion Voin, Liviu Boeru, Aurel Șindrilaru, Grigore Romanescu și Tudor Păcuraru. Rândurile agresorilor s-au primenit odată cu sosirea, în decembrie 1950, a două loturi de la Târgșor, printre deținuți numărându-se Ion Stoian, Petre Stângu, Romeo Iosipescu, Florin Bârsan, Gheorghe Toma, Gh. Gorgos, Marcel Buta, toți menționați de Popa ca fiind foști reeducați de la Suceava, care lucraseră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mânăcare de post, aproape la tot satul. În noaptea Învierii, se scula din timp, sau nu dormea deloc, (locuiam departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu-și propunerile și găsind mereu formule noi care să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii, dorește fericirea tuturor făpturilor conștiente și sensibile și nu râvnește la cotropire, ci la liniștea, progresul și libertatea omenirii.“ (Scînteia, 11 octombrie 1957) Există
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
permite montarea unor opere doar cu titlu de experiment. S-a observat în timp că experimentul ține doar două-trei spectacole și te trezești cu sala goală. De aceea sunt la Iași spectacole care își păstrează prospețimea de zeci de ani, primenindu-se doar distribuțiile prin introducerea de interpreți noi. Sau unele spectacole revin pe afiș după multă vreme doar când vin oaspeți de ținută în distribuție și atunci reprezentația apare ca o adevărată sărbătoare. Un al treilea caz este primenirea generațiilor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
împlinit 25 de ani, cum vi se pare revista, evoluția ei? Îmi ceri să-ți vorbesc despre Revista "Poesis" și iată, în capul meu, se face imediat conexiunea cu... Eminescu. Mărturisesc că în anii aceia, când fetița din mine se primenea la față și, în loc să asculte poveștile bunicii, citea "Geniu pustiu" și "La aniversară", într-o carte veche de prin anii '43, se substituia firesc acelei fete, care iubea un "geniu". Pe vremea aceea nu știam exact ce e un... geniu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cocoțat pe statuia lui Matei Corvin, să-l vadă și să-l audă lumea și, ca să nu cadă, se ținea, oarecum jenat, de sub cal, pentru că în jur erau băncile tricolore a lui Funar. Mare noroc cu imperfecțiunile uninominalului. S-a primenit Parlamentul, sunt mulți oameni noi, din care sau cu care nu se va putea face un 322, cei pleoștiți merg țanțoș spre locul unde se vor sacrifica pentru noi, firește, din cei trei prim-miniștri n-a mai rămas nici unul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Lituaniei sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răniți și zicând cu durere: „Cum să le ții piept? Ce mai scule au!“ Spitalele din Craiova s-au evacuat, ni s-au trimis 150 de răniți supranumerari ca să-i adăpostim, să-i odihnim, să-i pansăm și să-i primenim între două trenuri. De aici sunt îndreptați la Galați. Bombele plouau la Buftea (unde se știa că este regina): 66 în două ore. Nadejda Știrbei 48 cu fiica ei Marie, venind de la gară, s-au culcat pe jos ca să nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și a cărui rezoluție o promisese regele. Când însă fură primiți, d-rului Angelescu i se prezentă spre contrasemnare decretul de numire ca președinte de Consiliu a lui G. Tătărescu. Înmărmurit, căci nimic nu-l prevenise, semnă. Miniștrii trebuiau să fie primeniți. „Am ales numai oameni tineri care să poată munci, căci este lucru greu. Sper însă că le veți ajuta“, adresându-se la Dinu. „Deoarece noi suntem prea bătrâni pentru lucrul ce li se cere, cum voiți să-i ajutăm?“ Iar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de vaietele muribunzilor și că oamenii mergeau pe străzi cu mare băgare de seamă să nu facă vreun rău, cu voie ori fără voie. De aceea, spătarul a luat doar trei băieți, în afară de vizitiu, anume pe Iscru, Ioniță și Pampu, primeniți cu hainele cele bune. Ghighina și-a spălat părul cu iarbă mare și l-a ondulat pe frunte, ținându-l o noapte întreagă răsucit pe cârpe. Ș-a pus pe la tâmple și pe la subraț o picătură de miere amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era un fel de chioșc acoperit cu o cupolă înaltă și care făcea legătura între două corpuri de clădire, ca un fel de pod suspendat. Aici era spătăria de vară a mănăstirii care, după ce Caragea îi alungase pe călugări, fusese primenită ca o sufragerie domnească. Zogru era confuz și disperat și ar fi vrut ca ea să-l vadă așa cum este, să știe de el și să-l iubească astfel, deși se îndoia el însuși de posibilitatea aceasta. Până într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Se bălăceau până ce mistuiala cerească îi secătuia de vlagă. Atunci, profitând de slăbiciunea lor, Bica schimba apa, îi săpunea bine și-i clătea, îi înfășura, pe rând, în câte-un prosop și-i aduna în camera ei pentru a-i primeni cu lenjerie curată. Dacă pentru Dan și Luana aranjatul frezei era pierdere de timp și-o făceau neatent și în grabă, pentru Ema pieptănatul reprezenta un adevărat ritual. Ea se așeza comod pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fierea amară. Mor, murgule, de necaz Că mă mir cui să te las! Te-aș lăsa la soră-mea, Dar nu-i bine nici cu ea. Soră-mea-i d-o fată mare: Când vine vro sărbătoare, Se spală, se primenește, Ia oglinda, se gătește Se-ncinge frumos cu bete Și se duce-n sat la fete: Mori de foame și de sete! Foicică rozmarin, Decât, murgule, străin, Mai bine cu mine hai, Hai, murguțule, pe plai, C-oi îngriji eu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Jeanrenaud, șeful de catedră, de care mă leagă amintiri foarte frumoase, și ca administrator al catedrei, și ca metodist. El preda socialism, dar era un profesionist în ceea ce făcea. S.B.: De unde vă știa? D.T.: Nu mă știa, dar dorea să primenească catedra. S-a dus la Universitatea "Al.I. Cuza", a stat de vorbă cu profesorii de acolo și a cerut recomandări. Așa am intrat eu, o fostă colegă și Mihai Dorin, de la Istorie, în catedra aceea. Au mai intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vă cunoșteați? D.T.: El era de origine elvețian. Dar să știți că el mă știa pe mine și el m-a căutat. Prin 1976-1977 s-a dus la Universitate ca să ceară informații și recomandări despre mine, căci dorea să-și primenească o catedră. A primit recomandări de la domnii Ghideanu și Dima. Atunci, vreo trei persoane am fost selectate pentru catedra sa, una dintre ele era Mihai Dorin. Prima mea discuție cu Jeanrenaud a fost una tensionată. El mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mers, în splendida sa carieră, de la emoția acelui "vague à l’ame" simbolist, emoție inconștiență, mai mult verbală, destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism." Am gustat și un frumos paradox de genul : "...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși." La Al. A. Philippide
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai deosebi geniul poetului de geniul poporului nostru, care s-a exprimat prin el." Solidar, în dubla sa ipostază de creator și critic, cu marea poezie românească și universală, Vladimir Streinu exprimă cazul fericit de automodelare statornică din unghiul exegezei, primenindu-și constant impresiile, împrospătându-și arsenalul interpretării, șlefuindu-și uneltele, tinzând neobosit spre conturarea acelui spațiu estetic definitoriu pentru fiecare operă cercetată. Profund instructiv și adesea revelator este și criticul de proză. Dacă privim o clipă lista autorilor români comentați
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dar iazul pare că sta sub ea prea luciu și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l pune pe erou în fața unei dileme: rămânerea la moară sau întoarcerea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu cele mai multe puncte este, câștigătoare. CERCUL PE ZĂPADĂ Mai multe cerculețe vor fi înfipte pe zăpadă. Copiii, bine îmbrăcați, vor trece ca printr-un tunel, dar târâș. Jocul se desfășoară cu puțin timp înainte de a ajunge acasă, pentru a se primeni. SĂRITURA IEPURAȘULUI Propunătorul ține un cerc la înălțimea de 0,5 m. Elevii, organizați în șir, vor păși și vor trece „prin cerc”. Se pot organiza și întreceri între grupe. SĂNIUȚELE Copii sunt organizați în echipe egale. Doi câte doi
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins în acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor ș...ț acompaniază concertul prin fără fir”, „scrâșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții”, „sângele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spațiul aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel încât traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri în fața unor spectacole mereu reînnoite. Și iată: „agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vânzătorii de fructe își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grânele bumbacurile ca amulete” - sunt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora când englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini jocurile de ape / scrâșnesc din dinți marile cotidiane / și iată: agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor” (Ulise, 1) - alternează cu (sau se structurează treptat în) imnurile ce punctează din loc în loc suita poemelor, concentrându-și „calea lactee de imagini” în jurul câte unui singur element tematic, apărut în discurs prin hazardul asocierilor, dar declanșând imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
singura libertate de care mai știu, cea de a fi rodnic". Ultima frază e capitală pentru a înțelege mobilul compromisului. Noica acceptă a emite la comandă texte obediente pentru a putea scrie și publica, pentru a se reintegra lumii culturale, primenite prin "liberalizarea" din jurul anului 1965. Fără a putea șterge, după cum recunoaște Sorin Lavric, "impresia jalnică pe care rîndurile de mai sus o fac asupra cititorului - impresia unei capitulări definitive", putem înțelege mecanismul lor disperat-constructiv, egal cu o ultimă șansă de
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]