388 matches
-
Protejarea de zgomote e și ea bună. Dar dacă zgomotul îi survine individului tocmai prin căști? În plus, cel ce poartă căștile bănuiesc că are impresia că toată lumea dansează pe muzica lui. Gregaritatea și absența interiorității; iată câteva caracteristici ale primitivismului. Asemenea unor niște conștiințe incomplete care nu-și găsesc împlinirea decât comunicând continuu între ele. Împlinirea pe care indivizii o pot simți în gașcă dă seama de o lipsă de interioritate, fiind un atavism. Toți avem un primitivism latent în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
caracteristici ale primitivismului. Asemenea unor niște conștiințe incomplete care nu-și găsesc împlinirea decât comunicând continuu între ele. Împlinirea pe care indivizii o pot simți în gașcă dă seama de o lipsă de interioritate, fiind un atavism. Toți avem un primitivism latent în noi ce reușește să răbufnească în momentul în care ne simțim în interiorul unui grup, a unei mase de oameni. Pe stadioane până și cei care și-au demonstrat dezvoltarea intelectuală se scufundă în manifestări asemănătoare ritualurilor tribale; istoria
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dezvoltarea intelectuală se scufundă în manifestări asemănătoare ritualurilor tribale; istoria micilor comunități în care se înscriau bătăliile dintre triburi este perpetuată de susținătorii echipelor de fotbal. ٭ Un grup zgomotos în tren. Care este motivul pentru care cei marcați de recurența primitivismului ocupă tot spațiul sonor? Deoarece doresc să se facă auziți astfel încât ceilalți să le confirme că există (fie și înjurându-i!). De la cei care-și contemplă existența în modificările pe care le aduc naturii (lumii pe care o creează sau
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
societate? Dacă religia n-ar fi închis totul, dacă n-ar fi constituit un Univers în cadrul căruia lucrurile să poată fi explicate unul prin altul, să poată fi raportate, sensul ar fi fost și acum la un stadiu primitiv (prin primitivismul sensului înțeleg ceva ce încă nu este sens, o așteptare a sensului, o structurare a lui la modul posibilului); ceea ce înseamnă un primitivism al conștiinței, deci al omului. Poate părea paradoxal pentru un post-modern ce înțelege totul prin prisma științei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prin altul, să poată fi raportate, sensul ar fi fost și acum la un stadiu primitiv (prin primitivismul sensului înțeleg ceva ce încă nu este sens, o așteptare a sensului, o structurare a lui la modul posibilului); ceea ce înseamnă un primitivism al conștiinței, deci al omului. Poate părea paradoxal pentru un post-modern ce înțelege totul prin prisma științei (fără ca știința să poată fi înțeleasă prin ea însăși), însă tocmai ceea ce se obișnuiește a privi ca înapoiere spirituală, religia, a dat naștere
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cele câteva lucrușoare sărăcăcioase rămase după dispariția lui misterioasă. Cel mai tare a fascinat-o cartea vișinie din care citea când se trezea dimineața cu voce tare, voce melodioasă de copil, cum nu mai auzise de mult Antoniu, În sălbăticia, primitivismul și degradarea patibularilor din ghetou. Plăcințica avea structură de Înger, așa cum are orice ființă făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parodie romantică de love-story, fata civilizându-l pe Spunk - învățându-l să se îmbrace, să mănânce, să vorbească - și Spunk decivilizând-o pe ea, învățând-o să renunțe la băutură, la agațamente, la autodistrugere, la bani (o vreme se întorc la primitivism după care Spunk are o cădere nervoasă pe fond citadin. Până și eu, în ciuda exaltării de care eram cuprins, am reușit să descopăr o urmă de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Armory Show de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumii politice) retardarea estetică a artei autohtone, pentru care ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin. S-ar putea obiecta că, în momentul respectiv, termeni precum „pointilism” sau „primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser din 1906 și 1907, marea expoziție de pictură și desen din 1908 a lui Dérain, Forain și Galanis (organizată de același Iser), făcuseră obiectul întîmpinărilor entuziaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o contrafacere a primitivismului, o „poezie bîlbîită”, pe care un popor cu suflet sănătos nu o poate accepta. Istoria își are însă ironiile ei: modernistul de stînga Ion Vinea și tradiționalistul Al. Hodoș se vor regăsi la începutul anilor ’60 - ca victime „în curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
respectiv Avangarda în literatura română -, Ion Pop a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atît pictura, cît și poezia „fără subiect” ar avea - potrivit lui Vinea - un punct de plecare în tradiția populară autohtonă. Să vedem cum stau, de fapt, lucrurile... Ideea „tradiției folclorice” anonime, colective a avangardei constructiviste, ca și nevoia de recuperare a primitivismului și bizantinismului în arta modernă, pornește de la teza mai mult decît contestabilă a inexistenței unei tradiții culte moderne și premoderne (explicabilă prin „istoria noastră discontinuă”, improprie construcției durabile), așa cum prezumata „inexistență” culturală a secolului al XIX-lea românesc, deplînsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinea („Gamă“) este dedicat „Lui Támas Aladár”. Pe cealaltă pagină — o „cronică muzicală” semnată de Jacques G. Costin comentează „audițiile Béla Bártok” dintr-un concert prezentat de Constantin Brăiloiu. Un pasaj se referă la „evoluția constructivistă” a compozitorului, apreciat pentru „primitivismul” nud: „La urmă, «colindele românești» al căror titlu îl înțelegem mai mult ca pretext. Ele înseamnă evoluția marelui compozitor de la mecanica amplă, lipsită de anecdotă și melodie a modernilor de pînă mai eri la primitivismul lipsit de ascunzișuri al contimporanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivistă” a compozitorului, apreciat pentru „primitivismul” nud: „La urmă, «colindele românești» al căror titlu îl înțelegem mai mult ca pretext. Ele înseamnă evoluția marelui compozitor de la mecanica amplă, lipsită de anecdotă și melodie a modernilor de pînă mai eri la primitivismul lipsit de ascunzișuri al contimporanilor celor mai recenți. Constructivismul distilat pînă la cristale. Ne-au amintit Petrușka a lui Stravinski, Poèmes de cairelle ale lui Milhaud etc.”. În numărul 50-51 al Contimporanului, „Catalogul expoziției Contimporanul” menționează participarea ungară pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nouă este d. Const. Brâncuși. Ba, la drept vorbind, reputația pare mondială. Un profesor de la o universitate americană, H. Peyre, îl trece printre cei mai celebri artiști inovatori, alături de Strawinsky, Cézanne, Rousseau le Douanier”. Poetica brâncușiană (cu aspirația ei către primitivism) exprimă „aceeași năzuință de spiritualizare specifică cubismului și expresionismului plastic, dar și anarhismului poetic”, prezentă și în „nuanțările expresioniste” din operele unor artiști prețuiți, precum Paciurea sau Oscar Han. Citînd articole din Gîndirea semnate de O.W. Cisek, N. Crainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterului expresionist: „Rimbaud, Horațiu, Francis Jammes și Baudelaire își dau întîlnire în versurile acestui poet, în care patriarhalitatea sufere și se voia violentată” (idem., p. 271). În finalul comentariului despre volumul Plante și animale al lui Ilarie Voronca, este apreciat primitivismul rafinat al celor doi ilustratori de avangardă: Constantin Brâncuși și Victor Brauner: „Desenele, cu hieratic caracter de inscripții rupestre ale dlui C. Brâncuși și primitivismul de avizată școală a dlui Brauner completează în același stil aceste două plachete lirice”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
271). În finalul comentariului despre volumul Plante și animale al lui Ilarie Voronca, este apreciat primitivismul rafinat al celor doi ilustratori de avangardă: Constantin Brâncuși și Victor Brauner: „Desenele, cu hieratic caracter de inscripții rupestre ale dlui C. Brâncuși și primitivismul de avizată școală a dlui Brauner completează în același stil aceste două plachete lirice”, iar „bizarele desene” ale celui din urmă la volumul Diagrame al lui Sașa Pană sînt considerate drept „cele mai inteligente șarje ale feminității, din vremea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză vehement identitatea franceză canonică în favoarea diferitelor forme de „barbarie”, „exotism” și „primitivism”, a tradițiilor uitate, marginalizate sau ocultate (ezoterism, ocultism, alchimie, demonologie ș.a.). Pe urmele teoreticienilor postbelici ai noțiunii de „central-europenitate”, cercetătorii români mai recenți (în special Cornel Ungureanu și grupul timișorean de studii interdisciplinare „A Treia Europă”) vorbesc despre cultura/culturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt decît noțiuni, deși ele ne ghidează. Ar fi trebuit să înțelegem că acestor oameni li s-au impus cu prea multă brutalitate normele unei civilizații cu care nu erau obișnuiți. Au reacționat în consecință. Să nu confundăm mizeria cu primitivismul: prima e degradare, celălalt, o veche civilizație care n-a evoluat. Cînd distrugi o astfel de civilizație, îi distrugi, împingîndu-i în mizerie, purtătorii. În apartamentele repartizate, nomazii au trăit o degradare a propriei civilizații, de aceea ei s au străduit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rînd istoria războaielor și revoltelor; nu este istoria partidelor și politicienilor corupți, nu este istoria democrației sau a plutocrației sau a altei forme de guvernămînt, nu este istoria afaceriștilor, puritanilor, ticăloșilor, proștilor, sfinților sau eroilor; nu este istoria civilizației sau primitivismului. Adevărata istorie a statului Old Catawba este istoria singurătății, a pustietății și a pămîntului veșnic, este istoria a mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a milioane de gesturi și momente din viața lor, neconsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
demolatorilor. Doar la noi, pe piciorul de plai, invadat prea mult de țigani, se întâmplă uneori lucruri, care nu și-ar găsi egal nici în cele mai subdezvoltate țări ale lumii. Aici s-a înregistrat chiar culmea inconștienței și a primitivismului: demontarea șinelor de cale ferată și tăierea cablurilor din cupru care asigură siguranța traficului feroviar, pentru a fi vândute la fier vechi! Și asta chiar de pe liniile ferate aflate în funcțiune, care asigură circulația trenurilor de călători. Pretutindeni, simbolurile muncii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]