KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

am ascultat cu indignare ideea dumitale; ai luat un caz particular și ai extras din el o regulă generală, deci, ai săvârșit o calomnie. — Un caz particular? A-a! Cuvântul a fost rostit! îi luă vorba din gură Evgheni Pavlovici. Prințe, ce credeți? Cazul e particular sau nu? — Și eu trebuie să spun că am întâlnit și am văzut prea puțini... liberali, zise prințul, dar mi se pare că aveți, poate, întrucâtva dreptate și că liberalul rus despre care ați vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu el decât cu o ironie întrucâtva specială, acum, ascultându-l, îl privi cumva serios, ca și cum nu s-ar fi așteptat la un asemenea răspuns din partea lui. — Așa... deci așa ziceți, ciudat, rosti el. Și chiar mi-ați răspuns serios, prințe? — Păi nu m-ați întrebat serios? îi replică acesta mirat. Toți izbucniră în râs. — Să nu-l crezi, spuse Adelaida, Evgheni Pavlovici se amuză întotdeauna pe socoteala tuturor! Dacă ai ști dumneata ce îndrugă uneori la modul cel mai serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
observă tăios Alexandra. Voiam să mergem la plimbare... Și-o să mergem, seara e minunată! strigă Evgheni Pavlovici. Dar, ca să vă demonstrez că de data asta am vorbit absolut serios și, ce-i mai important, ca să-i demonstrez acest lucru prințului (prințe, ați ajuns o persoană extrem de interesantă pentru mine și, jur, nu sunt câtuși de puțin un om atât de ușuratic, cum negreșit ar trebui să par, deși chiar sunt așa: ușuratic!) și... dacă-mi permiteți, domnilor, îi voi mai pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
chiar sunt așa: ușuratic!) și... dacă-mi permiteți, domnilor, îi voi mai pune prințului o întrebare, ultima, din propria mea curiozitate, și cu asta terminăm. Această întrebare, ca un făcut, mi-a venit în minte acum vreo două ceasuri (vedeți, prințe, și eu meditez uneori la lucruri serioase); eu mi-am făcut o părere, dar să vedem ce spune prințul. Mai înainte s-au rostit cuvintele „caz particular“. Această expresie este, la noi, semnificativă, o auzim adeseori. Nu demult toți vorbeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un caz particular sau unul general? Toți începură să râdă. — Particular, firește că particular, spuseră, râzând, Alexandra și Adelaida. — Și dă-mi voie să-ți amintesc, Evgheni Pavlovici, adăugă prințul Ș., că gluma dumitale s-a cam răsuflat. — Ce credeți, prințe? întrebă, fără să asculte, Evgheni Pavlovici, surprinzându-se fixat de privirea curioasă și atentă a prințului Lev Nikolaevici. Cum vi se pare: cazul e particular sau general? Mărturisesc că pentru dumneavoastră am ticluit întrebarea. — Nu, nu e particular, spuse prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințul Ș., vedeți că vă întinde o cursă: e clar că râde și tocmai pe dumneavoastră s-a gândit să vă ia peste picior. Credeam că Evgheni Pavlovici vorbește serios, spuse prințul, roși și își plecă ochii în pământ. — Dragă prințe, continuă prințul Ș., amintiți-vă ce am vorbit noi doi acum vreo trei luni; am vorbit tocmai despre faptul că în tinerele, noile noastre tribunale putem întâlni atâția avocați remarcabili și talentați! Și câte verdicte extraordinare la modul superlativ nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
totul era tăinuit și că acum abia a început să se vorbească în gura mare, chiar să se scrie despre crime și de aceea se pare că acești criminali de-abia acum și-au făcut apariția. Aceasta-i eroarea dumneavoastră, prințe, o eroare extrem de naivă, puteți fi sigur de asta, încheie prințul Ș., zâmbind ironic. — Știu și singur că au existat multe crime și înainte, chiar la fel de îngrozitoare; de curând am fost prin pușcării și am reușit să fac cunoștință cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mică umbră de ironie. — De ce te miri atât de tare de el, domnul meu? intră pe neașteptate în discuție Lizaveta Prokofievna. Îl crezi mai prost decât dumneata, pentru că judecă altfel? Nu, nu la asta mă gândeam, spuse Evgheni Pavlovici. Atunci, prințe (scuzați-mi întrebarea), dacă așa vedeți și observați lucrurile, cum de (scuzați-mă din nou), în această ciudată tărășenie... cea care s-a întâmplat acum câteva zile... Burdovski parcă îi zice... Cum de n-ați remarcat aceeași denaturare a ideilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a acceptat într-o clipă să vină de îndată ce se va simți mai bine. — Kolea, n-are rost... bâigui prințul, ridicându-se și luându-și pălăria. Nu trebuie să povestești, eu... Unde pleci? îl opri Lizaveta Prokofievna. — Nu vă faceți griji, prințe, continuă Kolea cu înfierbântare, nu vă duceți și nu-l deranjați, a adormit, pentru că l-a obosit drumul; e foarte bucuros; și să știți, prințe, cred că ar fi mult mai bine să nu vă întâlniți astăzi cu el; lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nu trebuie să povestești, eu... Unde pleci? îl opri Lizaveta Prokofievna. — Nu vă faceți griji, prințe, continuă Kolea cu înfierbântare, nu vă duceți și nu-l deranjați, a adormit, pentru că l-a obosit drumul; e foarte bucuros; și să știți, prințe, cred că ar fi mult mai bine să nu vă întâlniți astăzi cu el; lăsați pe mâine, ca nu cumva să se simtă iar penibil. Dimineață mi-a spus că de o jumătate de an nu s-a mai simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la el. — Ce legătură are asta cu mine? Cu ce-i sunt eu vinovat? — Dacă nu înțelegeți, așa-i... însă vă aduceți aminte: atunci a vrut... să vă binecuvânteze pe toți și să primească binecuvântarea domniilor voastre, asta-i tot... Dragă prințe, interveni prințul Ș., cumva cu teamă, cât putu de repede, după ce făcu un schimb de priviri cu câțiva dintre cei prezenți, nu-i ușor să clădim raiul pe pământ; văd că totuși dumneavoastră sperați să realizați acest rai; prințe, raiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Dragă prințe, interveni prințul Ș., cumva cu teamă, cât putu de repede, după ce făcu un schimb de priviri cu câțiva dintre cei prezenți, nu-i ușor să clădim raiul pe pământ; văd că totuși dumneavoastră sperați să realizați acest rai; prințe, raiul e un lucru greu, mult mai greu decât i se pare minunatei dumneavoastre inimi. Mai bine să punem capăt discuției, altfel o să ajungem iarăși să ne simțim penibil cu toții și atunci... Haideți să ascultăm muzică, spuse tăios Lizaveta Prokofievna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
chiar un pas îndărăt. Preț de-o clipă își stăpâni cu greu un hohot impetuos de râs; dar, privind mai atent, observă că prințul nu părea să fie în apele lui; în orice caz era într-o stare deosebită. — Pariez, prințe, exclamă el, că ați vrut să spuneți cu totul altceva și, poate, chiar altcuiva... Dar ce-i cu dumneavoastră? Vă e rău? — Se poate, se prea poate, și ați remarcat cu foarte multă finețe că, poate, nu pe dumneavoastră am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
jignească aici, în casa ta? se repezi deodată Aglaia la Lizaveta Prokofievna, fiind de-acum în acea stare de isterie, când omul nu mai ține cont de nici o limită și depășește orice obstacol. De ce toți, până la unul, mă chinuie! De ce, prințe, de trei zile, se leagă de mine din pricina dumitale? Pentru nimic în lume nu mă mărit cu dumneata! Să știi: pentru nimic în lume și niciodată! Nu uita asta! M-aș putea mărita cu un om ridicol ca dumneata? Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o prinse de mâini atât de tare, încât Adelaida era cât pe ce să țipe, o privi cu bucurie infinită și deodată își duse repede mâinile ei la buze și i le sărută de trei ori. — Haideți! îi chemă Aglaia. Prințe, o să mă conduci. Se poate, maman? Mă poate duce la braț logodnicul care a renunțat la mine? Nu-i așa că ai renunțat pe veci la mine, prințe? Nu așa, nu așa se oferă brațul unei doamne, chiar nu știi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la buze și i le sărută de trei ori. — Haideți! îi chemă Aglaia. Prințe, o să mă conduci. Se poate, maman? Mă poate duce la braț logodnicul care a renunțat la mine? Nu-i așa că ai renunțat pe veci la mine, prințe? Nu așa, nu așa se oferă brațul unei doamne, chiar nu știi cum se ia o doamnă de braț? Uite-așa, să mergem, o să mergem înaintea tuturor; vrei să mergem înaintea tuturor, tête-à-tête *? Vorbea încontinuu, izbucnind din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la chipul ei; însă privirea lui era prea ciudată; se părea că o privește ca pe un obiect aflat la două verste depărtare de el sau că are în fața ochilor portretul ei, nu pe ea însăși. — De ce mă privești așa, prințe? întrebă ea deodată, întrerupând conversația veselă și râsul cu cei din jur. Mi-e frică de dumneata; mi se pare că vrei să întinzi mâna și să-mi atingi fața cu degetul, ca s-o pipăi. E-adevărat, Evgheni Pavlovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spus decât atât; n-a mai dat nici o explicație, râde cu hohote, noi rămânem cu gurile căscate, iar ea trântește ușa și pleacă. Apoi mi s-a povestit pasajul de mai înainte dintre ea și tine... și... și... ascultă, dragă prințe, ești om nesupărăcios și cu judecată, asta am remarcat-o la tine, dar... nu te supăra: zău, își râde de tine. Ca un copil, râde și nu te supăra pe ea, dar asta chiar că-i așa. Nu te gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la lumină, ca și cum ar fi fost un hoț speriat: dar la această mișcare se ciocni deodată cu un domn care se oprise chiar în spatele lui. — Vă urmăresc, prințe, spuse domnul. — Dumneata ești, Keller? strigă prințul, mirat. — Vă caut, prințe. V-am pândit lângă casa Epancinilor. Firește, nu puteam intra. V-am călcat pe urme cât ați mers împreună cu generalul. Sunt la dispoziția dumneavoastră, prințe, dispuneți de Keller. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de sub fereastră, de la lumină, ca și cum ar fi fost un hoț speriat: dar la această mișcare se ciocni deodată cu un domn care se oprise chiar în spatele lui. — Vă urmăresc, prințe, spuse domnul. — Dumneata ești, Keller? strigă prințul, mirat. — Vă caut, prințe. V-am pândit lângă casa Epancinilor. Firește, nu puteam intra. V-am călcat pe urme cât ați mers împreună cu generalul. Sunt la dispoziția dumneavoastră, prințe, dispuneți de Keller. Sunt gata să mă jertfesc și chiar să mor la nevoie. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în spatele lui. — Vă urmăresc, prințe, spuse domnul. — Dumneata ești, Keller? strigă prințul, mirat. — Vă caut, prințe. V-am pândit lângă casa Epancinilor. Firește, nu puteam intra. V-am călcat pe urme cât ați mers împreună cu generalul. Sunt la dispoziția dumneavoastră, prințe, dispuneți de Keller. Sunt gata să mă jertfesc și chiar să mor la nevoie. Păi... de ce? — Ei bine, cu siguranță veți fi provocat. Pe locotenentul ăsta, Molovțov, îl cunosc eu, adică nu personal... n-o să suporte ofensa. Pe-ai noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu personal... n-o să suporte ofensa. Pe-ai noștri, adică pe alde mine sau Rogojin, firește, e înclinat să ne considere drept niște lepădături și, poate, pe bună dreptate, așa că singurul răspunzător rămâneți dumneavoastră. Va trebui să plătiți oalele sparte, prințe. S-a interesat de dumneavoastră, l-am auzit, și negreșit că mâine vreun prieten de-al lui se va prezenta la dumneavoastră, dacă nu cumva v-o fi așteptând chiar acum. Dacă îmi acordați onoarea de a mă alege ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
al lui se va prezenta la dumneavoastră, dacă nu cumva v-o fi așteptând chiar acum. Dacă îmi acordați onoarea de a mă alege ca secundant, pentru dumneavoastră sunt gata să-mi dau și viața; de asta v-am căutat, prințe. — Deci și dumneata îmi zici de duel! spuse prințul și izbucni brusc în râs, spre marea mirare a lui Keller. Se umflă de râs. Keller, care într-adevăr stătuse ca pe ghimpi până când reușise să aibă satisfacția de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mirare a lui Keller. Se umflă de râs. Keller, care într-adevăr stătuse ca pe ghimpi până când reușise să aibă satisfacția de a se oferi drept secundant, mai că nu se supără, văzând râsul atât de vesel al prințului. — Totuși, prințe, l-ați prins mai adineaori de mâini. Așa ceva, mai ales când sunt spectatori de față, e greu de suportat pentru o persoană cu simțul onoarei. — Iar el m-a lovit în piept! strigă prințul, râzând. N-avem motiv să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lebedev mi le-a vândut „de ocazie“, chiar a doua zi după ce m-am mutat la el, iar eu le-am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]