1,145 matches
-
spații expoziționale, spații de depozitare, spații de cercetare, laboratoare, spații administrative, cafenea, spațiu comercial, garderobă, spații pentru secretariat și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și punct termic, însumând 5.909,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Palatul Princiar - actualul Corp B (colțul vestic) a fost construit în două etape între 1620-1629, respectiv 1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Inițial făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul episcopal renascentist (Corpul A
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
în două etape între 1620-1629, respectiv 1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Inițial făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul episcopal renascentist (Corpul A), si corpul A avea rol inițial de reședință princiară. Actualmente leagă extremitatea sudică a palatului cu biserica barocă. El adăpostește în interiorul său Direcția Județeană a Arhivelor Statului, filiala Bihor. Corpul C, latura sud-estică a Palatului Princiar, a fost construit între anii 1638-1648, în timpul principelui Gheorghe Rakoczi I. Planurile sale
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
palatul episcopal renascentist (Corpul A), si corpul A avea rol inițial de reședință princiară. Actualmente leagă extremitatea sudică a palatului cu biserica barocă. El adăpostește în interiorul său Direcția Județeană a Arhivelor Statului, filiala Bihor. Corpul C, latura sud-estică a Palatului Princiar, a fost construit între anii 1638-1648, în timpul principelui Gheorghe Rakoczi I. Planurile sale au fost elaborate la comanda conducătorului transilvănean de arhitectul autohton Emeric Sardi din Cluj. El păstrează, ca și celelalte două corpuri ale complexului princiar, un rol primordial
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
sud-estică a Palatului Princiar, a fost construit între anii 1638-1648, în timpul principelui Gheorghe Rakoczi I. Planurile sale au fost elaborate la comanda conducătorului transilvănean de arhitectul autohton Emeric Sardi din Cluj. El păstrează, ca și celelalte două corpuri ale complexului princiar, un rol primordial de reședință a prințului. Interesantă este prezența celor 7 arce ce închid pridvorul de pe fațada exterioară. Pe parcursul secolelor XVIII-XIX asupra sa se va interveni în mai multe rânduri. Azi, el folosește ca sală de cursuri și repetiții
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
garnizoanei austriece din cetate - a fost construit începând cu anul 1775. Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, având doar un etaj, fusese ocupată anterior de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Corpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
celelalte din complexul princiar, având doar un etaj, fusese ocupată anterior de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Corpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai multe etape constructive. Prima este demarată în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen. Între anii 1620-1629 se continua construcția sa după planurile arhitectului Giacomo Resti. A treia etapă constructivă (1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákoczi I și constă
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
construcției. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o ia în urma campaniei de refacere a cetății sub austrieci între 1775-1777. Responsabil pentru actuala formă este arhitectul militar Lodovico Marini. Clădirea a avut multiple întrebuințări. Inițial servise ca anexă a palatului princiar, ca loc pentru cei ce deserveau Curtea. Pe parcursul secolului al XVIII-lea ia funcțiunea de cazarmă, însă cea mai terifiantă funcție este cea pe care o are între 1945-1952, când servește ca lagăr de tranzit pentru oponenții regimului comunist. Actualmente
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
bastionul Aurit, între urechile acestuia s-au realizat două cazemate, ce comunicau între ele printr-un culoar de legătură. Puțin mai târziu, probabil și datorită amplasării pe axa nord-vestică, deasupra acestora a fost realizat între 1638-1641 un loc de recreere princiară. Construcția simplă făcută pe stâlpi de piatră și acoperiș de șindrilă este menționată documentar cu denominația „casa de vară”. Actualmente se mai se mai păstrează și se poate vedea din acest corp doar subsolul în formă de U. În viitorul
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
vechi structuri, din care unele păstrează conform opiniei unor istorici și arhitecți și elemenete constructive turcești. Biserica a fost ridicată în efortul de refacere a cetății dintre anii 1775-1777 și vine în continuarea Aripii date de Corpul C al Palatului Princiar. Construcția barocă de o simplitate deosebită, inițial deservea doar garnizoana militară din cetate. În timpul războaielor napoleoniene (1793-1813) și după o perioadă servește ca biserică pentru prizonierii francezi din cetate. În incendiul ce mistuie orașul în 1836 turnul baroc este distrus
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Corpul D din cetate a fost construit începand cu anul 1775. Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, cu un singur etaj, fusese ocupată de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Actualmente, clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Surse: http://www.aioradea.ro/content/view/31/76%20/ http
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cu Hatshepsut, sora lui vitregă (aveau același tată). Hatshepsut, acum regină a Egiptului, i-a dăruit soțului/fratelui ei o fiică, pe nume Neferure. După moartea lui Tutmes al II-lea, Egiptul era amenințat de o criză dinastică. În haremul princiar exista un urmaș, de speță bărbătească, dar el era mult prea mic pentru a deveni rege. În astfel de situații era normal ca mama urmașului să devină regentul acestuia, dar în acea situație era ceva inadmisibil, pentru că mama naturală a
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
băștinașă română. Procesul s-a terminat spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Băștinașii și-au pierd treptat drepturile de proprietate asupra pământului moștenit din străbuni, devenind iobagi pe moșiile marilor magnați, ai Episcopiei romano-catolice de Alba Iulia, sau pe domeniul princiar, soartă pe care au avut-o majoritatea satelor din Comitatul Albei de Jos. O adevărată năpastă pentru locuitorii așezărilor din județul Alba a fost invazia tătarilor din anul 1241, care au trecut prin foc și sabie satele din lunca Mureșului
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
septembrie 1817, Kassel - d. 29 septembrie 1898, Bernstorff) a fost prințesă germană și (din 15 noiembrie 1863) regină a Danemarcei ca soție a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei. Louise de Hesse a fost fiica unei vechi familii germane princiare, landrafi de Hesse, dar a trăit în Danemarca de la vârsta de trei ani și a avut strămoși danezi. A fost fiica Prințului Wilhelm de Hesse-Kassel și a Charlottei a Danemarcei. Mama ei, prințesă a Danemarcei, o vedea devenit prințesă ereditară
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
și simplificate. La Lekcandi s-a descoperit un mormânt deosebit de bogat din secolul al XI-lea î.en., o construcție abisală, înconjurată de coloane de lemn și acoperita de "tumulus" de mari dimensiuni, care adăpostea resturi incinerate ale unui cuplu princiar, pentru care s-au sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc de ritualul descris de Homer pentru incinerările eroilor cu mari construcții
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
magiștri curiæ serenissimi Regis Poloniæ ac Principis Transilvaniæ...<nowiki>"</nowiki> ." Citind mai jos mesajul inscripției aflăm că acest Melchior a fost fiul unei anume nobile de origine polona pe nume Pristina ce avea strânse relații cu Familia Báthory - familia nobiliara princiara maghiară a Transilvaniei din acea vreme. În Curtea Bisericii Romano-Catolice , Sfanțul Anton de Padova<nowiki>"</nowiki> Ilia, nu departe de intrarea principala dinspre Piața ,Sfanțul Anton de Padova<nowiki>"</nowiki> Ilia respectiv dinspre Stradă Libertății(în trecut Stradă Regina Maria
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
Turneul prieteniei II și Turneul prieteniei III au în plan să atingă alte cinci state SUA. La data de 1 ianuarie 1999 i-a fost acordat numele (nu titlul) de "principe de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prințul Friedrich Wilhelm, șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern. Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern. Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume de Hohenzollern-Veringen. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
s-a născut în Gubernia Harkov și a murit în apropiere de Magadan. Născut ca prințul Dimitri Petrovici Sviatopolk-Mirski, descendent din familia Sviatopolk-Mirski, fiu al "cneazului" Piotr Dmitrievici Sviatopolk-Mirski, ministru de interne al Imperiului Rus, el a renunțat la titlul princiar de la o vârstă fragedă. În timpul anilor de școală, a devenit interesat de lirica simbolistă rusă și a început să scrie poezii el-însuși. Mirski a fost încorporat în Armata Rusă în timpul Primului Război Mondial și s-a alăturat Mișcării Albe ca membru al
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
nu mai este numai religioasă, suveranul jucând rolul unei autorități efective și dorește să își etaleze puterea. El poruncește să se construiască la Xian yang un palat grandios, unde pot locui 10.000 de persoane și unde sunt reconstituite palatele princiare ale regatelor cucerite. Atunci când se exprimă folosește pentru a se autodesemna un pronume special: Zhen ( noi). Atunci când deleagă autoritatea unuia dintre funcționarii săi, lucrul acesta se face prin intermediul fu, al insignei formate din două jumătăți potrivite perfect, una dintre ele
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
pentru prințul englez Richmond, care comandase pictorilor italieni o serie de 24 de tablouri reprezentând remarcabile personalități din viața publică a Marii Britanii. O expoziție cu oprele lui, organizată în anul 1725, îi consolidează reputația. Canaletto lucrează, printre altele, pentru Palatul Princiar, pentru ambasadorul Franței (""Primirea ambasadorului Franței la Palatul Dogilor"", 1926) și pentru generalul Schulenberg, condotierul Republicii Veneția. Canaletto pictează viața de zi cu zi a Veneției. Tabloul ""Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea"" (cunoscut și sub numele de ""Nunta Veneției
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
al Castelului Peleș, o fetiță. Înainte de a împlini două luni, micuța prințesă a fost botezată Elisabeta, după numele mătușii sale Carmen Sylva, soția regelui Carol I. Elisabeta își petrece primii ani din viață în special la Sinaia, acolo unde familia princiară își avea reședința. La Castelul Peleș și mai apoi la Pelișor, principesa are parte de o copilărie de-a dreptul paradisiacă, așa cum reiese din puținele mărturii păstrate până în prezent. În cartea sa, "Povestea vieții mele", Regina Maria își amintește că
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
Norvegia este o monarhie constituțională cu un sistem de guvernare parlamentar. Casa regală provine din familia princiară Glücksburg, din regiunea Schleswig-Holstein din Germania. Atribuțiile regelui Harald V sunt în mare ceremoniale, dar el este important ca simbol al unității naționale. Deși constituția din 1814 acordă puteri executive importante regelui, acestea sunt aproape întotdeauna exercitate prin intermediul Consiliului de
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
sistem de divizare în Odelsting și Lagting (va intra în vigoare după alegerile generale 2009). Modificări la Curtea de acuzare. Norvegia este o monarhie constituțională, în cazul în care Regele reprezintă puterea simbolică. Casa regală este o ramură a familiei princiare de Glücksburg, originar din landul Schleswig-Holstein a Germaniei.Funcțiile regelui Harald al V sunt, în principal, ceremoniale.dar el are influență ca simbol al unității naționale. Deși constituția din 1814 oferă puteri executive importante regelui, acestea sunt întotdeauna exercitate de
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
atunci necunoscut, drept partener, aducându-l în America. Producătorii săi îi refuză proiectul de adaptare pentru Romeo și Julieta turnat chiar la Verona, sub pretext că numele lui Shakespeare îi face pe americani să fugă. Ea acceptă mai târziu propunerea princiară venită din partea studioului MGM și a patronului său Louis B. Mayer, care s-a îmbogățit mulțumită drepturilor de exploatare a filmului Nașterii unei națiuni. Devine starul numărul unu al firmei, liberă să-și aleagă subiectele și regizorii. Inaugurează noul angajament
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „"Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской..."” : „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]