KorAP: Find »[drukola/base=prior & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...111 >

2,775 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să observăm părțile În mișcare, remarcă priorul. Alberto se aplecă peste masă, cu capul În mâini. - Al-Jazari Înnebunise. Poate că scopul mașinăriei e doar celebrarea propriei sale măiestrii. Un monument Închinat mândriei oarbe. - Un joc minunat, dar lipsit de scop. Și pentru asta să fi murit atâția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind că ucigașul o putuse lovi luând-o prin surprindere, fără ca ea să reacționeze În vreun fel. Hangiul se apropiase, tremurând. - Cine se afla la han? Îl Întrebă priorul, ridicându-se În picioare. Înainte ca celălalt să Îi poată răspunde, o pornise cu repeziciune spre poarta turnului. Curtea era În continuare pustie. Urcă din nou treptele, de această dată controlând În toate odăile. Le găsi pe toate goale. Hangiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de faptul că poarta hanului nu putea fi supravegheată de la locul căderii. Cu siguranță avea nervi de oțel, de nu se trădase. Și o doză bună de noroc. Dacă ar fi sosit doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îl liniștiră. Era chipul lui Brandan. Probabil unul din numeroasele chipuri și, cu siguranță, de data aceasta, ultimul. Călugărul nu avusese vreme să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o parte, două buze roșii indicau locul unde carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai puțin nobile sunt motivele pentru care am venit. Știam că te pot găsi aici. - Pe mine mă căutai? E o cinste să fiu obiectul atenției unui prior al Florenței. Lui Dante i se păru că distinge o nuanță ironică În tonul celuilalt, dar continuă. - Fac apel la știința dumitale În privința astrelor pentru o judecată asupra acestei figuri, zise el, scoțând din traistă tăblița cerată și arătându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
după hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
aplecă din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri. Unul dintre desene reprezenta o secțiune verticală. - Da... așa l-a imaginat marele Bigarelli... nu cum a fost transformat mai târziu. Priorul Înșfăcă foaia. - Planul acesta e diferit de edificiul real? Cum anume? - Aici, la primul nivel. Zidul acesta continuu. Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele care au fost adăugate după aceea. Precum vezi, nivelul de jos e o fugă continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
continuu. Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele care au fost adăugate după aceea. Precum vezi, nivelul de jos e o fugă continuă, fără nici o Întrerupere, fără acele despărțituri pe care cineva le-a clădit ulterior ca să obțină alte Încăperi. Priorul breslei aprobă cu un semn din cap. - E așa cu siguranță. Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a-i ține pe dușmani pe dinafară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
care Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic În Înfățișarea sa originală, așa cum ți-a rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant și i-o Înmână lui Dante. - Asta am văzut eu, cu mai bine de cincizeci de ani În urmă. Priorul ieși din sediul breslei cu puține certitudini În plus. Sau poate cu nici una. Cel puțin acum știa că povestea de care se ocupa era legată de misteriosul castel al Frederic. Și de Încă și mai ciudata construcție incendiată. Își ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lovindu-l pe la spate, Îl trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
triumfător. - Fiul... va fi Încoronat? Femeia făcu din cap semn că da. Apoi, cu mâna Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată de sosirea lui. - Cecco, zise Dante Înghețat, am venit să-ți spun ceva. Celălalt, curios, se opri. - Astăzi l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
alergă pentru o clipă În direcția În care dispăruse femeia, apoi reveni asupra lui. - Ești sigur? - La fel de sigur cum sunt că mă aflu acum aici. Cecco se rezemă de un perete, ca și când l-ar fi lăsat puterile. - Cum a murit? Priorul așteptă un moment Înainte să răspundă. - Înecat, probabil. Cu toate că unele semne de pe cadavru m-au făcut să mă gândesc la ceva și mai rău. Și expresia ta mă duce cu gândul tot la asta. Spune-mi, În sfârșit totul. - Deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ca să ascundă dovezile, de teamă că, Într-o bună zi, tocmai cupa aceasta, dezvăluind modalitatea, avea să dea În vileag făptașul. În cursul dimineții Și totuși, mai exista un element ce se lega În mod enigmatic de toată povestea. Repede, priorul o porni spre Santa Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
urca dinaintea Maiestății Cumplite. - Atunci, poate că un spirit ceresc mă va ajuta, murmură Dante, ridicându-se brusc și pornind-o din nou la drum. Când ajunseră În apropiere de vechiul For, cam la o sută de pași de destinație, priorul se opri, oferindu-i lui Amid o monedă și trimițându-l Înapoi. Tânărul depuse lada, aruncând În jur o privire perplexă, dar nu zise nimic. Dante alesese acel loc, aproape de piață, nu Întâmplător. Se bizuia pe faptul că nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În gând cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a fost asasinat? - Așa se spune Între noi. Și toată lumea se gândește la o otravă și, probabil, la medicul lui. - Și cum ar fi procedat? - Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Iar acea veche neliniște părea să se reînnoiască astăzi, se gândi el oarecum deranjat, Încercând să alunge neplăcuta senzație printr-o ridicare din umeri. Acum nu mai era studentul nesigur pe el, zbătându-se să descâlcească tainele lui Dumnezeu, ci priorul orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dante avea senzația că se afla acolo ca să stea de vorbă Între patru ochi cu filosoful și că el, venind acolo, Îi stricase planurile. Arrigo observase și el ceva, pesemne. Zâmbi liniștitor, punându-i o mână pe umăr. - Hai, Bernardo, priorul e un om de studii, la fel ca noi, ba chiar mai bun. Mi-a fost elev, dar astăzi Învățătura mea ar avea ce Învăța de la a lui. Să nu șovăi În nici un fel, dacă ai vreun dubiu pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
e În afara adevărului. Când soarele coboară dincolo de orizont, atât lumina cât și căldura se sting. Semn sigur că flacăra lui este cea care produce fascicolul luminos, și nu poate exista lumină fără combustie. - Gândește-te la natura corpurilor cerești, replică priorul. Și luna iradiază o luminozitate a sa, și la fel și stelele, În nopțile senine. Dar de la ele nu provine nici o căldură. Semn sigur că există lumină fără combustie. Și că, prin urmare, lumina e un accident al naturii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
oprindu-se În fața tronului. În loc să se Încline spre mâna Întinsă, Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri audiență Întregului Consiliu? Cardinalul Își retrase mâna, aparent fără să dea vreo importanță purtării priorului. Doar o rapidă strângere a buzelor cărnoase și o scânteiere În privire Îi dezvăluiră pentru o clipă adevăratele sentimente. Dar imediat Își reluă atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că, atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos! Numai calomnia slugilor voastre Îl zugrăvește ca pe un paricid, dar sunt doar vorbe În vânt, rodul intrigilor voastre! - Ce știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te fi născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-l fi observat. Continuau să schimbe Între ei fraze neinteligibile, ochi În ochi, pentru a se uita apoi din nou insistent spre capătul celălalt al podului, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Între ei părea să existe o Încordare secretă. Priorul Îl văzu pe Arrigo strângând din pumni, ca și când ar fi auzit ceva care Îl deranjase. Între timp, continua să se apropie, Încercând să nu facă zgomot. Acum distanța se redusese la câțiva pași, Însă cei doi Încă nu dădeau semne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Simți cum În urmă se lăsase o tăcere vinovată. Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios, În timp ce se Îndepărta. La Priorat Șeful gărzilor se opri gâfâind la capătul scărilor, ca să Își recapete suflarea. Apoi Înaintă hotărât spre prior. - Există noutăți, și Încă mari. Oamenii mei au cules o mărturisire, pe timpul unui control la tarabele din piață. „În timp ce estorcau bani ca să Închidă ochii la furturile și la samavolniciile care se Întâmplau acolo, la lumina zilei” Își zise Dante În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
asemenea ordin poate ascunde capul unui șarpe veninos. Chiar dacă un asemenea ordin sfidează orice Înțelepciune și orice prudență și nimeni nu te-ar putea mustra dacă ai acționa În sens contrar. - Dar, eminență... Ar trebui să am măcar girul altor priori... - Îl vei avea. Și vei putea invoca, oricum, starea de necesitate. Este imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad impossibilia tenetur. Și te vei bucura de sprijinul nostru puternic În acțiunea dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îl Întâlnesc și că Îl aștept mâine seară, la o oră după completoriu, În spatele Baptisteriului. Cei doi nu răspunseră nimic. Continuând să Îl fixeze impasibili, făcură un scurt semn din cap și Își văzură de drum, dispărând după o cotitură. Priorul Îi urmărise din privire până În ultima clipă. Se gândea cât de ușor era să te faci nevăzut În orașul lui, de parcă zidurile caselor ar fi fost ridicate drept omagiu adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]